Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 august 2026

Amintiri, poezii, prietenii, la Festivalul de Poezie „Panorama – Ghelari”, 2026


Amplasată într-un peisaj de vis și condusă de oameni minunați, Pensiunea ,,Panorama” din Ghelari a devenit o oază de cultură, un loc unde sculptura, pictura, muzica și poezia se îmbină armonios cu natura.,, Poezia ne-a adus împreună,/ Prietenia ne-a făcut să revenim! "- scria domnul Sergiu Țenț pe un Afiș de prezentare a Festivalului de Poezie „Panorama – Ghelari”, ediția  a-VI- a. Mare adevăr ! Și de această dată, oameni de cultură, poeți, scriitori și iubitori ai literaturii din mai zone ale țării s-au reunit la Ghelari pentru a fi ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură!”. Sub bagheta magică a scriitorului Daniel Luca, cu sprijinul jurnalistului Nicolae Toma, programul festivalului a fost complex : recitaluri de poezie și muzică, prezentări de cărți și reviste, conferințe, drumeții. Într-o atmosferă de evlavie și bucurie,  joi, 6 august 2026, în Biserica din Ghelari, manifestările au debutat cu un recital muzică și poezie. Seara, pe acorduri de chitară, cu melodii interpretate magistral  de Corina Ofelia Corpodean,  mângâiați de razele suave ale lunii, ce vegheau la ferestre, fiecare poet a recitat din peopria creație. A doua zi, doamna scriitoare Maria Vaida, absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia română-franceză, 1979, cu o teză de licenţă intitulată Poezia Constanţei Buzea – studiu critic, coordonată de prof. univ. dr. Ion Pop, doctor în Ştiinţe Filologice – cu distincţia „Cum laude” – a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, ne-a încântat cu o conferință  dedicată marelui Sergiu Celibidache, pianist, compozitor şi dirijor, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai istoriei muzicii universale, personalitate despre care s-a vorbit şi s-a scris cu superlative greu de egalat, intitulată „Geniul Celibidache”. Neobosit și plin de surprize frumoase, domnul Segiu Țenț ne-a condus în după amiaza zilei de, vineri, 7 august 2026, la Muzeul Textilelor din Băița. Știam că dorul de casă nu te lasă să te rătăcești prin lume, el te aduce înapoi, acolo la rădăcină, în locurile sfinte în care te-ai născut, ai copilărit, și asta am simțit când doamna Florica Zaharia ne-a povestit istoria muzeului. Originară din Hunedoara, plecată în America pentru o perioadă îndelungată de timp, lucrând ca director al Departamentului de Textile din cadrul Muzeului Metropolitan de Artă din New York, doamna Florica Zaharia nu și-a uitat niciodată locul de obârșie. Revenită pe meleaguri natale, în anul 2018, împreună cu familia a inaugurat Muzeul Textilelor chiar în centrul localități Băița. Pentru a ne bucura din plin de frumusețea zonei și păstrând spiritul și tradiția românească, doamna Florica Zaharia, ne-a oferit posibilitatea de a prezenta volumele : „Cioburile apașului”, de Bogdan Ionuț Cotruță, volum premiat în cadrul Concursului de debut în poezie organizat de Editura Castrum de Thymes, și „Litanie lângă Vama Marga”, semnat de Nicolae Preda și apărut la Editura Castrum de Thymes, Giroc, în 2026, chiar în curtea casei părintești. Într-un cadru mirific, muzica și poezia au vibrat la unison. Ziua de sâmbătă, 8 august 2026, a fost dedicată prezentării de cărți, autorii participanți și-au prezentat cele mai recente apariții editoriale. Cu emoție și multă bucurie, am oferit domnului Sergiu Țenț pentru Biblioteca Pensiunii cartea ,, Gânduri pentru mai târziu”, cu o postfață semnată de domnul scriitor Daniel Luca, și lucrarea,, Cultura și iubirea de aproapele, o lucrare vie și nepieritoare” pe care am publicat-o împreună cu doamnele: Iuliana Radi, Jeni Ioana Dicu. La ediția din acest an au participat scriitori, muzicieni: Mihai Ursulescu, Daniel Mariș, Nicolae Preda, George Băicoianu, Tatian Miuță, Cristian Gabriel Moraru, Vali Șerban, Corina Ofelia Corpodean, Corin Culcea, Maria Udrea, Maria Vaida, Armanda Filipine, Aura Nicoleta Lupșescu, Maria Bacău, Mioara Baciu, Florin Ciocea, Petrică Gavrilă, Didina Curea, Daniel Luca, Adela Conciu, Nicolae Toma, Costel Simedrea, Niculina Croitoru, Constantin Nicolae Gavrilescu, Petru Hamat, Rodica Eleonora Plop și Alexandra Damian. Ultima zi a festivalului, duminică, 9 august 2026, a fost rezervată dialogului și proiectelor  de viitor. Daniel Luca și Nicolae Toma au propus ca fiecare participant să trimită material pentru Antologia care va fi prezentată anul următor. Festivalul de Poezie „Panorama – Ghelari”, 2026, s-a dovedit a fi o sărbătoare a Cuvântului și a Cântului.  Plină de farmec și de semnificație, de diversitate și inspirație, ediția din acest an poate fi considerată un eveniment de referință pentru viața culturală a comunității noastre și a României, deopotrivă. Timp de trei zile poezia și prietenia au scris pagini de literatură în serile târzii ale unui august fierbinte! Clipele frumoase de ieri, vor fi Amintirile prețioase de mâine!

Zenovia Zamfir, Membru Filiala UZPR Vâlcea



Poezii

 


 Lumină nestinsă

 Scrisă de Pițigoi Gabriel-Ionuț-Valentin

 Bartolomeu Valeriu Anania, născut în Glăvile, sub cer deschis,

A crescut cu dor de carte și cu vis neînvins,

Printre dealuri line și livezi în floare,

Unde fiecare gând avea răbdare.

A învățat cuvântul, sensul și taina,

Cum se leagă credința de inima omului și haina,

Cum din slova curată, așezată-n răspuns,

Se naște lumina dintr-un foc ascuns.

Dar vremea a venit cu furtuni și dureri,

Cu pași grei de temniță și încercări;

A fost arestat, dus între ziduri reci,

Unde anii păreau nesfârșiți și seci.

Prin Aiud și prin alte închisori,

A trecut prin frig și prin zile fără zori;

Anchete aspre, tăceri apăsate,

Dar credința și răbdarea nu i-au fost niciodată luate.

Scrierile sale au fost cenzurate,

Pagini întregi au fost tăiate;

Cuvântul i-a fost oprit din drum,

Dar gândul a rămas, din cenușă și scrum.

Anania a stat drept,

Chiar când timpul părea nedrept;

În suferință și-n ani de tăcere,

A păstrat în inimă o vie putere.

Când anii grei s-au dus înapoi,

A revenit între oameni și noi;

A slujit Biserica, cu glas hotărât,

Arhiepiscop și mitropolit în sfârșit.

A lucrat la texte, la traduceri sfinte,

Cu răbdare adâncă și minte fierbinte;

A unit credința cu cultura în scris,

Lăsând în urmă un drum deschis.

Din copilul din sat, cu pași timizi,

La ierarhul cu ochi aprigi și decizi,

Viața lui a fost un șir de treceri,

Prin încercări, prin zbateri și cercuri.

Și peste timp, peste ani și tăceri,

Numele lui străbate prin veri și primăveri,

Rămâne în carte, în gând și în rost,

Ca un exemplu de curaj și de post.

Numele lui dăinuie și va dăinui,

Cât vor exista oameni ce-l vor rosti;

Peste vreme, peste vânt și uitare,

Va rămâne o lumină în calendare.


 Omul care a ținut lumina aprinsă prin cuvinte

Scrisă de Popa Ștefania

Bartolomeu Anania

 A iubit România,

A fost preot și poet,

Un Om bun și înțelept.

A scris multe poezii,

Căeți pentruoameni și copii,

Și prin tot ce a făcut

Multă lume l-a cunoscut.

În vremuri grele a trăit,

Dar mereu a reușit

Să își păstreze credința

Și să spună adevărul.

Vorbea clar și frumos,

Iar oamenii îl ascultau,

Pentru că era deștept

Și vorbea cu respect.

La Cluj el a locuit,

Acolo a și murit,

Dar numele lui va sta

Mereu în memoria mea.

 


 

luni, 13 aprilie 2026

Hristos a înviat!



Hristos a înviat! 

Cui, Doamne, am fi fost acum

de nu veneai să ne îndrumi

și nu ne dăruiai lumină

din candela acestei lumi,

 

când mii de ani n-au fost de-ajuns

din oameni negura s-alunge

și-atâtea inimi mai ezită

renașterea să și-o câștige?!...

 

Dar Dumnezeu e Adevăr

azi ca și ieri și-n veci de veci; 

de-aceea Lui Îi mulțumim

că nu suntem niște zevzeci

 

și-n marea Lui milostivire

de preaputernic Făcător,

ne dă prilejul să-L cinstim

pe Fiul Său mult iubitor,

 

care-a murit în grele chinuri

și-apoi pe moarte a călcat,  

ca oamenii model să-L aibă

când spun Hristos a înviat!

 


 

 

Rugăciunea Crucificatului

 

De mii de ani stau răstignit

pe crucea dăltuită

din jertfa mântuirii

și-nfiptă-adânc

în Căpățâna omenirii,

 

dar bieții muritori refuză

să ia lumina nemuririi

din candela eternului Cuvânt,

ci-și făuresc cu opinteli de moarte

enorme cruci din fală și-amăgire,

ce-ntreg Pământul-l fac să pară

colecție de-ntinse cimitire.

 

Se-nvârte omenirea cu zel și-nverșunare

în cercul istovirii spre-un țel debusolat,

căci cârma lumii-i frântă și nava în derivă

pe-oceanul de păcate din inimi înjghebat.

 

O, Doamne,

iartă-i că nu știu ce fac

și fă-i să vadă

chiar nevăzutele!

 

            Sărbătorile pascale ne oferă prilejul ca efectiv să devenim părţi constitutive ale unei impresionante lucrări divine, care prin moartea trupească şi apoi prin învierea lui Hristos s-a impus în lume ca Biserica universală a creştinismului.

            Iar mie îmi oferă plăcuta ocazie să vă urez sănătate şi deplină armonie cu această măreaţă zidire vie.

            Cu adevărat Mesia a înviat!

 

 

            Sighetu Marmației                                              George  PETROVAI

duminică, 11 ianuarie 2026

luni, 1 septembrie 2025

Poesis - OLIMPIA MUREȘAN

 


UN VIS

În sensul giratoriu

 mașina a zburat

printre nori și printre stele

mai mari și mai mititele.

Colo-n zare apăru

 o pâine mare, luminoasă

cât soarele de frumoasă,

 care arunca-n văzduh

 scântei-de argint, de păpădii, de Moș Crăciun

înspre cei vii.

Unde sunt? Ce s-a-ntâmplat

de aicea am urcat?

Ce se va-ntâmpla cu voi

 amintiri de vis și ploi?

Unde sunt cei dragi ai mei

ce se plimbau pe sub tei?

lacrima din ochiul meu

vrea să zboare instantaneu

înspre cel pământ albastru

rămas în urmă ca un astru.

 

SPERANȚA E LUMINA

Ce aproape-am fost de Tine, Doamne

eram în drum spre minus infinit,

zburau în jurul meu

tot calde șoapte

că mă voi întâlni cu Dumnezeu.

Se auzea o muzică celestă

ce umplea cerul cald

cu sentimente vii.

Dar cei dragi ai mei

rămân departe în stele mii și-n zări făclii.

Acum, e liniște

și totul pare-un basm

de dincolo de nori,

lumina mă inundă

tot mai aproape,

mă contopesc cu ea,

eu sunt, sau nu mai sunt divin?

Privesc cerul cu un surâs blajin.



COVASNA , 

8 Martie 2025

 


 

 

 

joi, 19 iunie 2025

Poezii de Vlad BABICIU

 

Inima de sare

 

Mă uimește zâmbetul cocorilor

și spaima codrilor

Imi dă  noblețea și finețea sării

Vărsându-se ușor de pe versantul

Unui munte în forma

Inimii de sare.

 

 

Muntele de aramă

 

Sunt frații noștrii

Munții de aramă

Ce îmi oblăduiesc stările

Un drum vijelios spre o stare impefect

de perfectă

Poalele munților tăcuți

De umbra toamnei,

în mine îmi surâde melancolia veșnică și

 îmi naște suspinul greu

a-l unei vieți ce trăiește pe datorie

îsi dă pe rate anii cei mai glorioși

iar pe rație își oferă zilele de toamnă

împreună cu asprimea soarelui

cu vicleșugul stelelor în nopțile

lui Gustar.

 

 

  Fericirea merelor

 

Din finețea spumelor valurilor

Văd  fericirea merelor cum cad peste

O brumă de iarbă cu mistere

Chipul cu fericirea merelor

Timpul ce așteaptă  marea tristă de după nisipul mișcator

Ziduri de pace,ziduri de război

Gust dulceața merelor și ating roșeața lor

În recolte inundate de furtuni inegale

Neegale lacrimi într-un deșertic planetar.

 

 

 Pulberi de speranță

 

Pulberi de speranță rătăcesc ușor

Printre durerile noastre carnale

Cu șubrezimea stâncilor din cauza

Torenților de lacrimi si șoaptele

Apăsate peste conștința frenetică

A unei lumii care încă mai speră

În subconștientul unei minți rătăcite

Pe culmile unei lumii exterioare

Prea nemiloasă cu interiorul existențial

al universului.

 

  Stihiile universului

 

Prin stihii meditez adesea

recules prin cuvinte

ca de foc,apa,aer ,pămant.

Stihiile naturii mereu dezlănțuite

Situate la mijlocul naturii dintre

ocean și univers,

între o rază de soare și Nimbus(nori de ploaie)

o furtună de nisip și furtuni pe mare

între cerul albastru și marea azurie.

 

 

 Serile de iunie

 

În serile de Iunie

Meditez adesea plăpând fiind

luna lui Cireșar mă așteapta să

primesc florile din palma primăverii

 să îi sărut cununa plină cu roade bogate

cireșile roșii ca buzele soarelui.

vișinii ca pământul ruginos

iar greierii ca, cărbunii stau

să cânte seară de seară

sub streșina casei

așteptând curând luna lui Florar

să-i scriu despre flori puse pe hârtie

din cărțile de botanică.

 

 Florar


Rostesc cuvinte despre flori

Citesc opere despre flori

Scriu cuvinte despre flori

Mă alină balsamul florilor

și mă duce ușor ca o albină

spre nectarul florilor

privesc culoarea florilor

le simt fericirea,strigătul,durerea

inima,sufletul,sentimentul,

trecerea timpului le apasă cu

cântecul lor ascuns

neînțeles niciodată

de iubitorii florilor.