După
cum lesne se poate constata în România postdecembristă (întreaga țară tescuită și grosul românilor ajunși campioni europeni la trebuințele vitale), eforturile politrucilor, în parte necalificați și în
totalitate ticăloșiți, n-au vizat câtuși de puțin
fondul problemelor naționale,
precum la fiecare-un strop de fericire și-a patriei mereu cinstire, ci statornic au pus umărul la
crearea aparențelor de legalitate și progres social (pentru săraci doar gologani, pentru aleși saci plini cu bani), astfel încât – prin inducerea
impresiei în mentalul distorsionat al maselor că, fără ei la butoanele puterii,
suferințele noastre din cei 27 de
ani sunt floare la ureche în comparație cu cele pe care ni le pregătise oculta mondială – să-și asigure rampa de lansare întru nesfârșita lor realegere.
La o
adică, prin ridicolii parlamentari ai diasporei (patru deputați și doi
senatori, toți din opoziție) și
prin absolut inutilul, cel puțin
până în prezent, minister al românilor de pretutindeni, politrucii dâmbovițeni pot face dovada concretă (mai bine spus
concret-aparențială) că soarta
românilor din afara granițelor le
este chiar mai indiferentă decât soarta celor neplecați. Susțin
afirmația cu următoarele două
argumente:
a)Dincolo
de bășcălioasa reprezentare a
diasporei în Parlamentul României (doar șase aleși
la circa patru milioane de stranieri, adică un ales la 650.000 de suflete, pe
când cei 18 milioane de români rămași în țară
au marele ghinion să fie reprezentați, mințiți și furați de 16 ori mai consistent – tot câte un șparlamentar la 40.000 de nedeșteptați
din somnul cel de moarte), mă întreb cât timp alegătorii români vor mai suporta
această ofensatoare mascaradă, ce cu nerușinare își
zice „democrație originală”. Că dacă
ne luăm (și trebuie să ne luăm!)
după analiza la rece făcută de Jurnalul
național, atunci aflăm că în primele șase luni de mandat, tusșase au tăiat de zor frunză la câini. După care, în
deplină înțelegere cu ceilalți lătrăi din forul legislativ suprem, și-au luat o profund nemeritată vacanță parlamentară...
b)În
afară de faptul că-i un parazit social (dar, evident, unul de lux), cui ajută
cu ceva anume înființarea unui
ditamai minister al diasporei sau, potrivit terminologiei oficiale, al
românilor de pretutindeni, când știut este și răsștiut
că mâncătorii de rahat ai acestuia nu vin cu nimic de haznă în ajutorul atâtor
oropsite (politic și nu
numai) comunități românești de peste hotare?! Mă rog, la o adică de ce ar face-o
chiar el, când toate cârmuirile postdecembriste s-au dat peste cap să-i mulțumească pe alogeni într-un atare hal, încât nimeni dintre
oficiali n-a mișcat
niciodată nici măcar un deget, atuncea când românii erau umiliți chiar la ei acasă (bunăoară în județele unde majoritari sunt maghiarii iredentist-exclusiviști).
Dar iată
un edificator exemplu privind totalul și prostescul dezinteres al oficialilor români față de presantele nevoi cultural-identitare ale confraților din afara țării. Cu ceva timp în urmă, când prefect al județului Maramureș era agronomul Anton Rohian, din Ucraina transcarpatică
vine la el o delegație de
români, care solicită ajutor (mai cu seamă în manuale de limba română) pentru
uimitoarea comunitate de volohi, o comunitate complet ignorată de autoritățile ucrainene, foarte nemulțumite pentru faptul că aceștia nu renunță în ruptul capului la străvechiul lor grai românesc, și - cu toate astea – încă nebăgată în seamă de nedemnele
autorități românești. Da, căci așa cum ne vorbesc dovezile zdobitoare din teritoriile
românești incluse în Ucraina, nu-i
de ici, de colo să reziști timp
îndelungat la forțosul
proces politico-instituțional de
rutenizare.
Fără să
clipească, necum să roșească,
antonrohianul le răspunde solicitanților: „Limba română le trebuie ăstora? Mai bine ar învăța engleza pe internet”. Internet în case de lut și fără curent electric...Rohiene, nu ți-a fost pe urmă rușine de enormitatea debitată, că doar la începutul
întrevederii ai fost înștiințat de membrii delegației în legătură cu marea sărăcie a volohilor?
Apreciat
de ștabii partidului-stat
pentru carențele din gândire și simțire,
astăzi fostul oficial județean
este secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Că, vorba ceea, cine se
aseamănă, trebuie odată și odată să
se adune...
N.B.:Maramureșul a fost vizitat mai zilele trecute de Oleksandr Bankov, ambasadorul Ucrainei la București, care a vizitat școlile din mai multe localități ucrainene, inclusiv liceul ucrainean din Sighetu Marmației. La întrevederea cu oficialii județeni (prefectul și președintele
Consiliului Județean),
ambasadorul a solicitat un plus de interes pentru școli și
un microbus pentru elevii ucraineni, iar partea română a marșat de îndată. Vasăzică, în sens invers (că-i vorba de
ucraineni, unguri, evrei, țigani
etc.) orice este cu putință, numai
în sens direct, adică pentru românii din țară și
din străinătate, nimic nu se poate. Păi, nu se poate pentru că avem conducătorii
pe care-i merităm, adică niște
ipochimeni plătiți regește și care
procedează câinește.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
9 sept. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu