Limba română ia locul limbii moldovenești în Constituția Rep. Moldova. S-a făcut dreptate!

A avut loc un moment istoric în aceste zile. Limba română a fost recunoscută cu denumirea ca atare în Constituția Rep. Moldova. Este primul pas spre unificare a celor două state românești. Absurditatea denumirii de limbă moldovenească dată de bolșevici celei române dincolo de Prut ține de politicianism, ideologie și patologic. A susține că româna e moldovenească în Basarabia o chestiune ce încalcă toate normele științifice și lingvistice posibile. Este de fapt aceeași limbă cu denumiri diferite. E ca și cum ai spune că austriecii nu vorbesc limba germană, ci austriaca. Chiar și Academia de Științe din Moscova a criticat de-a lungul anilor nomenklatura de la Chișinău pentru susținerea existenței limbii moldovenești diferită de limba română, o invenție teoretică stalinistă. Curtea Constituţională de la Chișinău a decis marţi că termenul de „limba română” poate fi utilizat în Constituţie pentru a înlocui formularea „limbă moldovenească cu grafie latină” utilizată în prezent pentru a defini limba oficială de peste Prut. Curtea Constituțională a avizat pozitiv inițiativa PLDM privind modificarea art.13 din Constituție, iar sintagma „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” ar putea fi înlocuită prin „limba română”. Curtea a stabilit că inițiativa deputaților PLDM este constituțională. Liberal – democratul Tudor Deliu a declarat că deputații care nu vor vota pentru modificarea Constituției „nu au ce căuta în Parlament”. „Ei nu reprezintă cetățenii. Vom discuta cu toate fracțiunile cel puțin cei care au semnat vor vota pentru această modificare. Din câte cunosc sunt parlamentari și în PD, de exemplu președintele Parlamentului Andrian Candu, care a declarat anterior că limba vorbită este limba română”, a spus Deliu.În data de 12 octombrie 1924, Uniunea Sovietică a înființat o republică autonomă, RSSA Moldovenească, în componența RSS Ucrainene, împlinind o idee mai veche a lui Lenin, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru și Bug, republică în cadrul căreia românii constituiau puţin peste 40% din populație. Această republică fantomă a fost înfiinţată în speranța determinării românilor basarabeni să se rupă de România. În 1944, când Basarabia a fost reîncorporată în URSS, oamenii de ştiinţă sovietici au promovat teoria etnogenezei moldoveneşti şi a limbii moldovene susţinută de academicianul Artiom Lazarev. El a fost un răsfăţat al regimului sovietic, cu funţii de răspundere în aparatul de stat, și-a avut ca arie de cercetare perioada secolelor XIX-XX din istoria Republicii Moldova, fiind autorul mai multor teorii cu privire la „poporul moldovenesc” și „limba moldovenească”. În anul 1947 este numit vicepreședinte, iar din 1949 devine președinte al Comisiei de pe lângă CC al PCM pentru scrierea și redactarea lucrării „Istoria RSS Moldovenești” (vol. 1-2, 1951-55). În 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un Curs de istorie a Moldovei, în care era prezentat mitul „etnogenezei moldovenești”. Prof. Dr. Rajmund Piotrowski, academician al A.Ș. din Rusia, şeful Sectorului de Lingvistică Aplicată de la Universitatea pedagogică”A.I. Herzen”, conducătorul Grupului Internațional “Statistica Vorbirii”, din Sankt-Petersburg susţine că limba moldovenească nu există, fiind doar limba română: „Termenul de ‘limbă moldovenească’ are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei. Acest termen a fost un instrument al politicii imperiale țariste, iar apoi al politicii imperiale Stalinist-bolșevice. Menirea acestui instrument era de a izola Basarabia, iar mai târziu Republica Moldova de arealul românesc. Indiferent de caracterul “argumentelor” lingistice invocate, false sau neîntemeiate, scopul era limpede. Oamenii de știință au conștientizat întotdeauna acest adevăr, reliefat cu pregnanță în special după evenimentele din ’89 – ’90. Personal, eu nu pot nicidecum înțelege atitudinea acelor locuitori și purtători ai limbii care insistă cu îndărătnicie asupra folosirii glotonimului ‚limbă moldovenească’ . Unii întreabă de ce continuă aceste discuții interminabile despre denumirea limbii. Răspund: mulți dintre cetățenii Moldovei – eu am lucrat aici și cunosc situația – mai judecă după calapoadele propagandei staliniste, când se făcea tot posibilul pentru a-I contrapune pe moldoveni și români. Îmi amintesc de anii ’50, după moartea lui Stalin., când se vehicula ideea că cel mai de temut dușman al poporului moldovenesc și al P.S.S.M. este România, deși această țară atunci făcea deja parte din blocul comunist. Din păcate, această mentalitate cultivată premeditat decenii în șir este încă vie și continuă să influențeze negativ societatea. (…) Introducerea în Constituția Republicii Moldova a modificărilor de rigoare privind denumirea corectă a limbii de stat ar înlesni funcționarea nestingherită a acesteia.” (Limba Română, nr. 4 (22), 1995, p.25-26). Reiese tot mai clar că ideea limbii moldovenești diferită de cea română a fost și o teorie susținută de nomenklatura de la Chișinău pentru a se menține diferențele și separatismul față de România în vederea păstrării privilegiilor de clasă conducătoare. Separatiștii de la Chișinău, socialiști și comuniști, urmașii elitei sovietice nivelatoare doresc ca să mențină prizonier poporul român din stânga Prutului pentru a îl stăpâni și exploata în interesul propriilor beneficii profane și provinciale. Sunt tot mai sigur că dacă Chișinăul dorea unirea cu țara mamă, aceasta s-ar fi realizat în ciuda teoriei că Rusia s-ar opune. De aceea victoria de la Curtea Constituțională introduce firescul în locul artificialului: limba română va fi recunoscută ca atare în Constituția Rep. Moldova. E primul pas spre unificarea României cu Rep. Moldova. Acum s-a făcut unirea lingvistic, mâine se va face unirea economic, iar poimâine politic. În timp ce alte popoare ale Europe se destramă, România se va uni în granițele firești cu teritoriul românesc de dincolo de Prut. Unirea face puterea!

Ionuț Țene