de prof. RODICA P. CALOTA
Ziua Limbii Române, dedicată, în acest an, poetului,
criticului literar şi membrului titular al Academiei Române, George Coşbuc, de
la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani(1866-2016), a fost sărbătorită
împărăteşte, în data de 31 august 2016, la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de
Sus, în
amfiteatrul Academiei de Spiritualitate, Cultură, Artă, Ştiinţă, la a
cărei ridicare a purces Înalt Prea
Sfinţitul Mitropolit Antonie Plămădeală
– este vorba de o clădire cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de
locuri la cazare şi un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri – a fost ca în
acest spaţiu să poată fi primiţi, găzduiţi şi serviţi oameni din afară, care în
dorinţa lor de studiu şi retragere să se poată bucura de condiţiile oferite de
mănăstire, de materialul ştiinţific necesar studiului pus la dispoziţie de
bibliotecă, precum şi de atmosfera propice studiului oferită de cadrul natural,
aşa cum putem afla şi din acest fragment de discurs: „(…) socotind că Biserica
trebuie sa joace un rol important in viaţa religioasă, socială şi culturală din
vremea noastră şi pentru viitor, am hotărât să continuăm în afara incintei
mânăstirii o clădire nouă, cu rosturi bine stabilite.
Am numit-o „ARHONDARIC ŞI CHILII”, din aceasta văzându-se şi
rostul ei: să adăpostească monahi, închinători, vizitatori. Pentru a preciza si
mai bine rostul acestor chilii, am avut in vedere ca această clădire să aibă şi
o destinaţie mai specială, şi mai înaltă, să fie adică un centru de
spiritualitate şi de cultură religioasă pentru cât mai mulţi vizitatori. … Ea
se va numi „ACADEMIA DE LA
SÂMBĂTA” în sensul că va fi un loc în care se vor organiza
conferinţe, simpozioane şi alte întâlniri româneşti şi internaţionale. Pentru
aceasta vor exista suficiente locuri de cazare şi o modernă sală de conferinţe.
Temele care vor putea fi dezbătute vor cuprinde un spectru larg de preocupări:
spiritualitate, cultura, arte, ştiinţe. Acestea vor fi înscrise chiar pe
frontispiciul academiei.” (Extras din cuvântarea Î.P.S. Sale Dr. Antonie
Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, rostită la Sibiu, 3 august 1997 )
Aici, alături de românii de pretutindeni, am participat , ca
invitat, la manifestările culturale organizate cu prilejul Zilei Limbii Române,
constând în:
Marti 30 august 2016
– La
IZVORUL părintelui ARSENIE BOCA / ORA
19 00’– Recitari poezii / „Părinte ARSENIE BOCA …” susţinute
de scriitoarea Ligya Diaconescu şi scriitorul Florin T. Roman (compoziţii proprii ) şi recitări din
clasicii literaturii române – actriţa Doina Ghiţescu, colorate cu momente muzicale interpretate
de Gheorghe Cărbunescu – din Rm.Vâlcea,
cu binecuvântarea părintelui Constantin Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor
-Filiala Rm.Valcea, care a susţinut şi o
scurtă cuvântare.
Miercuri 31 august
2016
-Lansarea antologiei »Limba noastră cea română »(fragmente
din operele scriitorilor prezenţi în antologie) ;
-Susţinerea alocuţiunii « Alteţea Sa Regală, Limba Română
»de către doamna profesor universitar Anca SIRGHIE din Sibiu
şi Canada;
-Prezentări şi lansări de carte ale unor scriitori români
din diaspora : Melania Rusu Caragioiu din Montreal
/ Canada -« Glia de aur »,
Florin T. Roman din Arad
-«Elegii si nostalgii », Gina
Agapie-Buzău – « Zidul de zăpadă », Nicoleta Claudia Drăgan Bucşă–Braşov – «
Petale de rouă în dar » ;
-Înmânarea diplomelor Revistei STARPRESS 2016 ;
-Prânzul duhovnicesc;
-Serata literarăşi ospăţul românesc la poale de Făgăraş ;
-Focul de tabără.
Toate aceste sublime manifestări au fost legate de
interpretarea textelor de către actriţa renumita, plină de har, Doina Ghiţescu dar şi piesele
muzicale interpretate cu talent de dl Gheorghe Cărbunescu, pe versurile
poetului nepereche, Mihai Eminescu, dar şi romanţe din repertoriul naţional,
plămădite sub faldurile ocrotitoare de
lumină pietroasă ale munţilor Făgăraş,
dar însoţite de pioasa
recunoştinţă adusă celor trei împăraţi
ai spiritului: spiritul voievodului martir Constantin Brâncoveanu,
ctitorul impunătoarei zidiri, spiritul
ieromonahului Arsenie Boca, fost stareţ al mănăstirii, cel numit de Parintele Dumitru Staniloae „Ctitor de frunte al Filocaliei
româneşti”, prilejuindu-ne reamintirea unui
citat din biblie: „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care
vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea.” (Isaia
52, 7) şi spiritul românismului ortodox, prin prezenţa românilor din diaspora,
veniţi să celebreze acest eveniment, la invitaţia doamnei director general al
S.C. Starpress SRL şi al Revistei internaţionale româno-canado-americane
“STARPRESS”, membră a Clubului de Presă Transatlantic şi fondatoare a
AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, Ligya Diaconescu, dar şi
din voinţa arzătoare de a menţine aprinsă
flacăra limbii române.
În pofida vicisitudinilor la care este supus destinul uman,
doamna Ligya Diaconescu a pus mai presus
de problemele personale, soarta limbii strămoşeşti, sacrificându-şi liniştea
pentru a organiza această întâlnire, la doar două zile de la funeraliile
soţului defunct, dovedind respect şi responsabilitate faţă de un asemenea act
de cultură şi faţă de participanţi, dar şi
marea pasiune şi putere de sacrificiu a domniei sale, faţă de menirea ce
i-a fost încredinţată pe acest pământ, gest care ne-a reamintit sacrificiul
iluştrilor noştri predecesori pentru ca
“dreptcredinciosul” neam românesc să dăinuiască.
În deschiderea manifestărilor, scriitoarea Ligya Diaconescu
a dat cuvântul scriitorului George Echim care a citit mesajul adresat de
preşedintele LIGII SCRIITORILOR ROMANI – Alexandru Florin Ţene, care din motive
obiective în acest an nu a putut participa la sărbatorirea Zilei Limbii Române la Mănastirea SAMBATA
de SUS dar care este prezent cu gândul şi cuvântul scris , împreună cu
scriitoarea Titina Nica Ţene.
Despre slava sufletului românesc vorbeşte renumitul profesor
filolog Ion Topolog, care citeşte poezii din creaţia scriitoarelor Ligya
Diaconescu şi Mariana Popa, afirmând că acestea sunt intr-adevar poezii
româneşti şi nu versificaţii, scrise cu talent şi trăiri emoţionante.
Părintele Constantin
Mateescu – preşedintele Ligii Scritorilor -Filiala Rm.Vâlcea, a vorbit despre
importanţa sărbatorii şi sustinerea organizării unor astfel de manifestări,
pentru a nu ne pierde cultura şi identitatea românească.
Tot despre slava sufletului românesc vorbeşte elocvent, în
articolul domniei sale ”Ce faceţi cu sufletul românesc?”, publicat de ”Condeiul
ardelean”, editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe, jud. Covasna, domnul avocat
George G. Echim, membru fondator al mai multor asociaţii şi fundaţii de interes
social şi literar, autor, colaborator, membru fondator şi redactor al Revistei
de cultură ”Ritmuri Braşovene” şi al
revistei trimestriale de poezie”Claviaturi”, a cărui bogată activitate
publicistică ne demonstrează nu doar preocuparea pentru cultivarea limbii
române, ci şi o responsabilitate civică superioară pentru îndrumarea tinerilor
pe calea îngustă, dar sclipitoare a moralei în artă, dar şi în viaţă. Plecând
de la eseul cu titlul ”Zece comandamente ale lui Mihai Eminescu faţă de starea
Naţiunii Române », (Dr. Mircea Frenţiu, Blaj, publicat în Bilunarul de
atitudine şi cultură “Condeiul ardelean “, Anul XI, Serie Nouă –Nr. 303, din
15-28 ianuarie 2016, p. 11), geniul eminescian este pus în slujba Sufletului Românesc,
poetul izbutind astfel să rămână viu,
mai viu decât mulţi “vii-morţi spiritual”, întrucât, la distrugerea sufletului
unui neam participă nu doar faptele unor”cozi de topor”, ci şi
nefaptele-inacţiunile, nepăsarea, ignoranţa, iar cei care lucrează la
distrugerea elementelor identitare ale fiinţei naţionale săvârşesc o crimă
împotriva umanităţii: ”Umanitatea a trăit şi este normal să trăiască cu respectarea, măcar minimală, a regulilor
şi legilor firii, a identităţii, libertăţii şi demnităţii fiinţei umane, a
comunităţilor naţionale, fără a se permite să se uzeze abuziv de tăvălugul
mondializării; ţinând seama de principiile de viaţă general cunoscute,
acceptate şi acceptabile, printre care unitatea în diversitate”, îşi
argumentează dl George Echim punctul de vedere, fortificându-l cu afirmaţia
inerentă unei conştiinţe neaoşe româneşti, chiar universale:”Fără existenţa,
întreţinerea şi afirmarea, fără trăirea şi manifestarea ideii de patriotism şi
a sentimentului patriotic, Sufletul Românesc este lipsit de conţinut”. Tot la
consistenţa (inconsistenţa actuală) a sufletului românesc conduc şi citatele
următoare, al căror mesaj pătrunde şi circulă ca moleculele de hidrargir în
suflet, de unde pleacă prin vene:”(…) lumânarea
sufletului nostru încă nu s-a stins, căci au mai fost şi-alţi bărbaţi de seamă
care-au ştiut să ne vorbească nu doar de bucurie, ci chiar de fericire, pe
care-au înţeles-o, de la daci citire, ca jertfă de sine şi de bucurie a morţii,
de care nu au parte, fireşte, decât aceia care cred cu-adevărat în sufletul nemuritor”, iar gândirea
carteziană nu dă greş nici în alegerea următorului citat, ca schelă a
edificiului argumentaţiei:”(…) şi dacă
Sufletul Românesc are o bună parte cugetătoare, speculativă, cum a
dovedit-o de-a lungul ultimelor două milenii de dreaptă credinţă, atunci, în
ciuda vremurilor grele care s-au abătut din nou asupra noastră, sufletul acesta
ar putea fi trezit la nemurire, prin vorbe frumoase, prin epode, prin meditaţii
şi prin rugăciune.” Nu întâmplător am ales să folosesc drept concluzie motto-ul
care ne atrage atenţia şi simpatia, chiar admiraţia pentru virtuţile unui neam
deosebit, care a supravieţuit sub pavăza credinţei sale: ”În pofida a tot
ceea ce ne-a fost, ne este şi se pare că
ne va mai fi împotrivă, , NOI am fiinţat şi vom fiinţa, spre dezamăgirea,
regretul şi chiar disperarea unora…”, mesaj mesianic, al cărui optimism trebuie
şi merită să fie frecventat. Acest articol ne-a fost dăruit de autor la serata
literară , găzduită de Casa de vacanţă şi creaţie Mariana şi Ovidiu Popa din
Vistişoara. Gazdele ne-au copleşit cu ospitalitatea, frumuseţea locului
amenajat în scopul delectării şi relaxării invitaţilor, primirea oaspeţilor cu
pâine şi sare de către amfitrioni, costumaţi tradiţional, care ne-au oferit o cină
copioasă cu feluri de mâncare tradiţională, pregătită cu grijă şi multă
pricepere.
Nu a fost neglijată nici hrana spirituală, fiecare primind,
la introducerea în grădina fermecată, un poem scris de dna Mariana Popa sau de
dna Ligya Diaconescu, precum şi câte un aforism ca desert, din bogata carte a
înţelepciunii populare româneşti. Eu am nimerit un poem al doamnei Ligya
Diaconescu, « Trăire », care m-a impresionat prin forţa spunerii, cu precădere
în versurile : « Băteam în pragul casei, cu drumuri prăfuite/Şi hainele din
mine erau mai cenuşii/Şi mă-ntrebam de, oare,-mi vei recunoaşte gândul/Când
sufletele noastre sunt oarbe şi târzii. » Puţini creatori simt , pe pielea şi
în carnea lor,în toată fibra, măreţia, dar şi responsabilitatea purtării
hainelor ce ni s-au dat, asceza pe care o presupune arta, rigoarea acestor
drumuri prăfuite pentru a ne şlefui sufletele, doar ştim cât de îngustă e calea
către astre, atât de aspră şi de îngustă… încât unii nici n-o observă, iar
alţii o ignoră. Pe această cale a construit dna Ligya Diaconescu scara pe care
să urce cultura şi inteligenţa românească la nivelul la care se află acum , iar
manifestările prilejuite de voinţa trancenderii românismului poartă amprenta
domniei sale şi constituie un brand naţional şi internaţional, prin
participarea multor români din diaspora.
Ne-au încântat şi
delectat cântand şi scriitorul, avocatul George Echim, într-un minunat costum popular, actriţa Doina
Ghiţescu, cântaretul Gheorghe
Cărbunescu, profesorul Ion Topolog dar şi minunata noastră gazdă, Ovidiu Popa.
Au citit din creaţiile personale scriitorii Olimpia Sava din
Galaţi, Nadia Urian din Bistriţa, Florin T. Roman din Arad,Victoria Fătu Nalaţiu din Bistriţa, Tudosia Lazăr din
Ivesti – Bucceşti / Galaţi , Mariana Popa din Braşov, Ligya Diaconescu din
Rm.Valcea & Toronto, Melania Rusu Caragioiu din Montreal, Rodica P. Calotă
– Tg. Jiu , George Echim din Braşov , SORIN RADU CHIOREAN-Alămoreanu – Brasov
etc.
Focul de tabără a încheiat apoteotic un episod din această
magnifică « trăire » a faptelor de limbă românească, în dumbrava transformată
în altar de meditaţie şi trăiri distilate la cele mai înalte temperaturi
spirituale, astfel încât nu puteam să nu apreciem versurile şi muzica unui nou
imn românesc, compus de dl academicianul dr.ing. Adrian Toader Williams, care
ne-a citit din creaţiile sale şi în amfiteatrul academiei, la deschiderea
festivităţii.
Bineînţeles că nu puteam încheia fără să ne manifestăm
gratitudinea faţă de organizatori şi gazde, prin cântec şi recitări , fie ele
în limba maternă sau franceză, fiindcă într-adevăr, nimeni nu a regretat nimic,
deci febra lui « Je ne regrette rien » a convins auditoriul că avem dreptate să
fim solidari pentru o cauză nobilă şi să recităm, în limba latină, versuri ale
marelui nostru poet, Mihai Eminescu : « Somnolente avicellae/Atque nidos
congregarunt/In ramulis ocultarunt/Noctem bona ! »şi altele.
Am răsfoit cărţile primite în dar de la colegii mei de
breaslă şi am constatat că mă pot hrăni vreme îndelungată cu frumuseţea gândurilor
şi sentimentelor, cu utilitatea informaţiilor cuprinse în ele şi, eclectic, am
decis ca unele dintre ele să fie împărtăşite, să se bucure şi cititorul.
Discretă şi elegantă sufleteşte , doamna Victoria Fătu Nalaţiu, poetă,
prozatoare, dramaturg, pictoriţă, pasionată de haiku, apreciată de multe
personalităţi literare, printre care şi criticul literar Alex Ştefănescu,
premiată la diferite concursuri internaţionale din mi-a atras atenţia cu o
carte de aforisme traduse în trei limbi europene, « Frumuseţe răpitoare
într-alt cer de poezie », carte care a obţinut « Menţiune specială » din partea
juriului Concursului Internaţional Corona din Italia, şi din care am ales să
citez capitolul II, întrucât conţine definiţii pertinente şi cuprinzătoare ale
unor etape de formare a tinerilor şi nu numai.
Informare:
Libraries deepen the wells in the rainbow necklance.
Books are made of rainfall, their shape are modified by
star-eyes.
Books are sunrays kneaded in the word-bread.
All open books get any morning dressed in a child laughter.
A book tames the quietness and pull out of the shandow the
errants.
Reading, you easily slip into the sun boats and drink the
nectar of bliss.
You, the reader, value the dreams growing up in the deeds’
flight !
Open a book even in your dream, and deathless wings you’ll
get.
Bibliotecile adâncesc fântânile în salba curcubeului.
Cărţile-s din ploi, iar forma lor o schimbă ochii stelelor.
Cărţile sunt razele de soare frământate în pâinea
cuvintelor.
Cărţile deschise îmbracă dimineaţa cu râs de copil.
Cartea îmblânzeşte tăcerile şi îi trage din lăcaşul umbrelor
pe cei rătăciţi.
Citind, aluneci uşor în bărcile Soarelui, bei nectarul
fericirii
Cititorul preţuieşte visele ce cresc in fapte de zbor.
Să deschizi şi-n vis o carte şi – ţi cresc aripi făr’de
moarteRecherche:
Le biblioteche scavono fontani nella colanna dell’
acrobaleno.
I libri ci sono dai piovi, la loro forma la cambiano gli
occhi delle stelle.
I libri ci sono le radici del sole impastato nel pane delle parole.
I libri aperti vestano la mattina con un riso giovenile.
Il libro dona i tranquilli e tira nella assa delle ombre
quelli smarriti.
Leggendo scivoli facilmente nelle barche del Sole, bevi dal nettaro della
felicità.
Il lettore aprezza i sogni che si alzano in fatti di volo.
Apri anche in sogno un libro e ti cresceneranno alli eterni.
Les bibliothèques approfondissent les puits dans le collier
de l’arc-en-ciel.
Les livres nous sont des pluies et les yeux des étoiles les
changent de forme…
Les livres sont des rayons de soleil pétris dans le pain des
mots.
Les livres ouverts habillent les aubes au sourire d’enfant
…1*
Le livre apprivoise les silences et fait sortir de la
demeure des ombres les égarés.
Grâce à la lecture, on glisse facilement dans les kayacs du
Soleil et on boit l’ambroisie de la félicité.
Le lecteur aime les rêves qui se dressent dans les envols…
Si on ouvre un livre dans le rêve, il nous pousse des ailes
éternelles.
O altă doamnă a scrisului românesc, Nadia Linul Urian, o
profesoară din Cristeştii Ciceului, care a cucerit inimile italienilor,
obţinând Menţiunea de onoare Intr-un concurs de literatură, ca şi antecesoarea
sa,m-a captivat cu mireasma unui stil nealterat de zorzoanele stilistice sau de
concepţie , ca să nu mai vorbim de grobianismul, de vulgaritatea unor
pseudocreatori contemporani. Aşa cum o
descrie un coleg de-al său, prof. Nicolae
Feier în « Predoslovie la un buchet de flori de câmp », « Nadia Linul Urian are un farmec aparte al
povestirii, care vine din preaplinul unei inimi curate de dascăl, racordat la
valorile clasice ale învăţământului românesc transilvan, cultivat cu
meticulozitate, cu perseverenţă şi cu rezultate absolut remarcabile în Şcolile năsăudene,
valori care, din nefericire, se pierd acum. » Autoarea prezintă coerent şi
autentic « satul românesc, tradiţiile sale, viaţa sa unică şi inconfundabilă,
ocupaţiile tradiţionale şi moravurile sale, în raport cu morala creştină
ortodoxă… » pentru că « Aşa sunt cărţile Nadiei Linul Urian. Portrete de
oameniplini de frumuseţe şi har, prin care străbate lumina, sau, în opoziţie,
suflete opacizate de tina păcatelor. Citiţi doar Cânepa şi vedeţi cum se
străduieşte autoarea să îndese în desaga neuitării terminologia, ştearsă de tot
din memoria colectivă a românilor, legată de această esenţială ocupaţie a
femeii de la sat, care poseda o adevărată industrie casnică a confecţiilor
vestimentare tradiţionale româneşti : meliţă, urzoi, stative, drâglă, sucală, iţe,
nevedire, hecelă, bgileală etc., etc. » M-am convins uşor de acest lucru,
parcurgând conţinutul cărţii « Mama
Ioana », savurând textele povestirilor «
Sâdor », pe care autoarea ni l-a şi citit la serata literară, « Oala de lut »,
« În veci », « Împărăteasa cu căruţul din lemn », « Prostia », « Bunica »,
ultimele două amintindu-mi, pregnant, pe inegalabilul povestitor, Ion Creangă,
fiecare text lăsând, la final, un spaţiu
apodictic pentru meditaţie.
Tot în registrul formator ludic se înscriu şi poemele
doamnei Olimpia Sava, din Galaţi,
prezentă în numeroase antologii naţionale şi internaţionale, despre a cărei
personalitate multiplă găsim referinţe în « Monumentul cărţii şi ucenicia
cuvântului », « Întâlniri semnificative » (Cezarina Adamescu), « Cu alte
cuvinte » (Mihaela Rotaru), « Şi la Tecuci nasc oameni »
(Vasile Ghica), « Monografia comunei
Iveştii » (Nicolae Stanciu Buciumeni), « Galaţiul în spaţiul cultural naţional
» (Ilie Zamfir), prezentată ca scriitoare cu un dezvoltat simţ civic şi bun-gust,
iubitoare de copii, cărora le-a dedicat majoritatea scrierilor domniei sale. Am
ales, spre exemplificare, câteva versuri din volumul « Învârtind cuvintele »,
operaţiune executată de autoare întocmai unui prestidigitator, care îşi invită
spectatorii la realizarea numărului râvnit, într-o complicitate seducătoare :
« Dragii mei, nespus îmi place
Să învârt cuvinte-n pace !
De acceea, vă provoc
Şi cuminţi, dar şi cu minte,
Toţi să învârtim cuvinte !
Sigur că prea bine ştiu,
Judecată pot să fiu,
Că mai sunt şi-alte cuvinte,
Dar nu mi-au venit în minte
Şi-au rămas neînvârtite.
Scuze-mi cer ! De voi găsite
Şi notate, în curând,
Vor avea şi ele rând.”
Cartea poate constitui un auxiliar didactic eficient în
procesul instructiv-educativ, la capitolul structuri polisemantice(omonime
lexicale, gramaticale, chiar contextuale), dar şi la figuri de stil, prin
folosirea metaforelor personificatoare, metonimiei, comparaţiei etc.). Şi
iarăşi ajungem la marele nostru hâtru din Humuleşti, prin bogâţia
paremiologică, prin adierea apoftegmelor moralizatoare din subsidiar.
Închei această prezentare din colţul texistenţei mele
(existenţa mea ca text în palimpsestul livresc contemporan) cu impresii despre
o carte a unei celebre doamne din Montreal, Canada, Melania Rusu Caragioiu,
recunoscută atât în ţară, cât şi în străinătate pentru prodigioasa activitate,
ca membră în Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Asociaţia Scriitorilor
Români, Liga Scriitorilor Cluj, Filiala Timişoara, Cenaclul Asociaţia Culturală
« Constantin Brâncuşi », Timişoara,
cenaclul francez »Anneau poetique », Montreal, Canada, , colaboratoare
permanentă la revista franceză « Multivox », vicepreşedintă a Cenaclului
Epigramiştilor « Păstorel Teodoreanu »,
Montreal, Canada, Comitetul director
probleme carte, Asociaţia Culturală Română Canada, Montreal , membru fondator al
Cenaclului « Ars Poetica », Montreal ş.a. Răsplătită cu numeroase premii, printre
care premiul decernat de revista « La Pologne », Varşovia, din partea revistei
româno-canado-americane STARPRESS In 2013, 2014
şi multe alte semne de recunoaştere a meritelor sale, participând la Salonul de carte «
Gaudeamus »-Bucureşti şi la
Salonul internaţional de carte Montreal, prezentă în 11
antologii, dintre care 4 bilingve, 6 plachete colective, dintre care 4 apărute
în Canada, în limba franceză, în 2 anuare în România şi în alte 5, în
Comunitatea Moldavă din Quebec, autoare a multor cărţi de poezii pentru copii,
doamna Melania Rusu Caragioiu ne-a revelat un suflet cald şi nobil, care a emis
energie pozitivă pe tot parcursul manifestărilor evenimentului, molipsindu-i şi
pe colegii şi prietenii prezenţi, de la discursul iniţial, foarte bogat în
citate şi exemplificări referitoare la literatura română, prin care a realizat
o fulminantă incursiune, până la finalul care s-a produs pe fundal muzical, dna
Melania intonând un cântec pe care obişnuiam să-l păstrăm ca pe un foc de
artificii, la o agapă.
Aceleaşi trăiri le descrie domnia sa în cartea « Ani de
Canada » (Ed. Singur, Târgovişte, 2016), prezentându-ne câteva personalităţi de
marcă ale scrisului românesc , printre care poeta Liuba Sârbu, ,autoare a mai
multor poeme pentru copii, scrise în maniera ludică, dar percepute dureros de
adulţi, precum poezia « Gândul », o «
meditaţie plină de savoare », cum o numeşte dna Melania Rusu Caragiu, din care
cităm versurile : « Cu el mă trezesc din somn/ Tot cu el sunt pân-adorm,/ Oare
eu sunt casa lui ?/Casa mare-a gândului ? » În aceeaşi tonalitate elegiacă se
înscrie şi poezia « Nu-s vii doar viii… »care, spune comentariul critic,
frizează antiteza, cum putem constata şi noi : »Senin e cerul/ şopteşte şi mă
tot îndeamnă/ să-i simt căldura…dar, Mamă,/ în mine-i gerul ! ». Sugestivă şi
temeinic gândită, chiar suferită mi-a părut sintagma « Te-ai aşezat în zidul
firii mele », din poezia « Patimi daco-gete », amintindu-mi de mitul
sacrificiului Anei, cea zidită pentru ca mănăstirea să dureze. Interesantă este
captura sinesteziei, în poemul care poate fi distilat alchimic în versul « Să
ascultăm o culoare », la dl Al. Florian Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor
din România, « diplomat în jurnalism european, dânsul ne reprezintă cultura
română de la înălţimea unui for internaţional », prezenţă culturală ubicuă, « de o energie şi un har
scriitoricesc proverbial, este întâlnit la conferinţe, simpozioane, prezentări,
întruniri, mereu atent să răspundă chiar şi la cele mai umile solicitări care
afluează spre ordinatorul său », aşa cum
ni-l prezintă dna Melania Rusu Caragioiu.
Evident că efortul de a
aduce în peisajul culturii contemporane fapte de limbă şi viaţă din
diaspora nu se limitează la aceşti autori, şi nici la o simplă tragere la sorţi
a unui fragment de text din întreaga ţesătură a unei cartografieri literare. De
aceea, voi încheia cu o strălucită întrebare retorică, adresată tuturor
conştiinţelor : « Cum ai putea oare să nu te simţi şi să nu fii un adevărat
patriot, când între atâtea comunităţi
etnice din Canada, fiecare îşi poartă portul, obiceiurile, îşi respectă
sărbătorile, steagul patriei sale, limba maternă şi toţi dau importanţă şi
sărbătorii tale ? »
Într-adevăr, cum am putea ?
