Rugăciunea,
Diavolul și... Știința
1. „NOI NE RUGĂM PENTRU CĂ NU
PUTEM SĂ NU NE RUGĂM ŞI ACEASTĂ RUGĂCIUNE A TUTUROR PENTRU FIECARE ŞI A
FIECĂRUIA PENTRU TOŢI... ESTE CA SÂNGELE CARE CIRCULĂ ÎN TRUPUL BISERICII: EA (RUGĂCIUNEA) E
VIAŢA SA ŞI EXPRESIA VIEŢII SALE, GLASUL IUBIRII SALE ŞI ETERNUL SUSPIN AL
DUHULUI DUMNEZEIESC. ACEASTĂ RUGĂCIUNE A FIECĂRUIA PENTRU TOŢI ŞI A TUTUROR
PENTRU FIECARE ESTE EXPRESIA LEGĂTURII ÎNTRE CREDINCIOŞI".
Alexei Homiakov (1804-1860),
poet şi scriitor. Şi-a desăvârşit
studiile universitare la Moscova, unde obţine licenţa în matematică.
Ceva mai târziu îl găsim ofiţer într-un regiment de cavalerie,
după care pleacă la Paris, unde studiază pictura, apoi în Italia, Elveţia şi
Austria. A murit de holeră, încheindu-şi viaţa îngrijind pe ţăranii
din jurul său care erau bolnavi de holeră. Împreună cu prietenii săi Ivan Kireevski (1806-1856), şi Constantin Axakov (1817-1860), au
elaborat o doctrină tradiţionalistă, conform căreia Rusia are
propria ei cale de urmat şi nu are nevoie să imite sau să copieze instituţiile
occidendale. Slavofilii ruşi
acuzau cultura occidendală şi "occidentalizarea" (politica de
modernizare a Rusiei promovată de Petru cel Mare şi Ecaterina cea Mare), ca fiiind
nişte influenţe nefaste pentru Rusia, unii dintre ei mergând până acolo încât
au adoptat modele de îmbrăcăminte şi tunsorile din perioada de dinainte de
încoronarea ţarului Petru I. Doctrinele lor ca şi a altora au avut un impact
puternic asupra culturii ruse, incluzând şcoala de arhitectură a Renaşterii
Ruse. Lupta lor pentru puritatea limbii ruse avea ceva comun cu viziunile
estetice ale lui Lev Tolstoi.
***
2. „Furia diavolilor e mare împotriva celor
ce-au făcut mari sporuri în contemplaţie (în vedere). Ei stau la pândă ziua şi
noaptea împotriva acelora. Ei le stârnesc ispite cumplite prin cei ce vieţuiesc
împreună cu ei, iar prin ei înşişi le prilejuiesc lovituri spre înfricoşare.
Sau se năpustesc împotriva lor chiar prin cei ce-i laudă. Căci îi
pizmuiesc pentru liniştea lor şi îi supără în felurite chipuri, măcar că nu pot
să-i întoarcă la nedreptate pe cei ce s-au predat pe ei lui Dumnezeu. Dacă n-ar
fi îngerul Domnului atotșţiitorul, care să-i păzească pe ei, nu ar putea scăpa
de uneltirile lor şi din cursele morţii” (Filocalia
vol. VI, pag. 252).
Nichita
Stithatul,
a fost ucenicul Sfântului Simeon Noul Teologul. Nu
avem prea multe date despre el, fiindcă nimeni nu i-a scris o biografie. Îl
putem cunoaște mai bine din viața Sf. Simeon Noul Teologul. Despre anul
nașterii nu se cunoaște decât atât: În anul 1022, când moare Sf. Simeon Noul
Teolog, lui Nichita de abia începuse să-i apară puful bărbii, deci putea să
aibă vreo 17 ani. Ar urma deci că s-a născut pe la anul 1005. A intrat în anul
1019 la vârsta de 14 ani în Mănăstirea Studion pe când egumen era Sfântul Mamas
căruia Sfântul Nichita îi scria textele muzicale, „imnele iubirii
dumnezeiești”. Scrierile Sfântului Nichita Stithatul aveau unele caracter
polemic, altele aghiografic, altele teologic, altele cu caracter liturgic. La
acestea se mai adaugă și scrisorile sale.
***
3. „CRED CĂ ESTE IRAŢIONAL SĂ
OPUI RELIGIA ŞTIINŢEI, PENTRU CĂ FIECARE TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ ÎN DOMENII
DISTINCTE. CEI CARE O FAC, DOVEDESC CĂ NU CUNOSC SAU UNA SAU ALTA DIN ACESTE
DISCIPLINE".
Paul Sabatier (1854-1941),
chimist francez, laureat al
Premiului Nobel, în anul 1912. A fost onorat în mod special pentru munca sa: îmbunătăţirea şi hidrogenarea speciilor
organice în prezenţa metalelor. În anul 1880 a fost distins cu gradul de doctor
în ştiinţe. A predat cursuri de ştiinţă la Facultatea de Știinţe de la
Universitatea din Toulouse, în 1905, care-i poartă numele marelui chimist
Sabatier, drept recunoştinţă a muncii sale. A fost co-fondator al Annales de
la Facultatea de Ştiinţă din Toulouse.
***
P.S. „Mila şi
adevǎrul sǎ nu te pǎrǎseascǎ; scrie-le în inima ta!” (Pilde:
3,3).
„1001
CUGETĂRI” vol. XII,
Prof. Olimpia Mureșan L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu