În cuvântul de bun venit dl.
Săluc Horvat apreciază efortul dl. prof. univ. dr. Mircea Popa de a veni din
capitala Ardealului la Baia Mare şi consideră că tema simpozionului aleasă de
dr. Gheorghe Glodeanu se integrează în viaţa literară europeană, Maramureşul
oferind culturii româneşti suficiente momente care au rămas în memoria
românilor. Aminteşte de scriitori precum Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban,
Augustin Buzura, de mare notorietate, până la Ioan Es. Pop, Gheorghe Pârja,
Florica Bud, care au fost traduşi şi sunt cunoscuţi atât în ţară, cât şi în
afara graniţelor ei.
Dl. dr. Mircea Popa ne introduce
în climatul cultural european spunând totodată că Maramureşul, prin revista
culturală „Nord literar”, aflată sub egida Uniunii Scriitorilor, contribuie la
dezvoltarea legăturilor cu românii din ţările din jur, fiind o punte între
maramureşeni şi românii din Ucraina, Republica Moldova, Serbia. Face apoi
referire la volumul „Mitteleuropa provinciilor” al lui Cornel Munteanu, în
legătură cu care consideră că „nu se fac delimitări precise şi nu aprofundează
la nici unul dintre scriitorii pe care îi prezintă” şi spune fără ocoliş că nu
este de acord cu acest stil de lucru. În calitate de preşedinte al ASTREI Cluj,
consideră „că trebuie să ne apărăm cu fervoare cauza naţională” amintind aici
de episodul întâmplat la Cimitirul Eroilor Români din localitatea Valea Uzului,
despre lipsa de reacţie a autorităţilor când simbolurile româneşti sunt
batjocorite de către extremişti, despre legile proaste date în cazul
retrocedărilor.
Dna prof. dr. Daniela Sitar Tăut,
bine documentată, consideră că „despre literatura română şi maramureşeană se
cunoaşte prea puţin în Europa Centrală”, dar „lucrurile în ultima vreme s-au
schimbat în bine. Cei mai cunoscuţi şi traduşi maramureşeni sunt Ioan Es. Pop
şi Ioan Groşan. Terezia Tătaru Bolchiş, fată de preot greco-catolic, are acea
trăire românească benefică şi este prezentă în revistele de cultură din
Germania, acolo unde trăieşte”. Prof. Daniela Sitar Tăut cunoaşte foarte bine
aceste lucruri deoarece a predat timp de trei ani în Praga. Domnia sa mai crede
că Institutul Cultural Român, deşi are bani, face prea puţin pentru ca
scriitorii români să fie cunoscuţi afară, iar aceasta din cauză că instituţia
este politizată.
Dna prof. dr. Terezia Filip
afirmă că „nu trebuie să ne facem probleme că n-am fi în Europa cu cultura
noastră, fiindcă literatura română de acolo provine, din Europa”. Se întreabă
ce fac cele şapte milioane de români plecaţi la muncă în străinătate care nu au
plecat doar cu bagajele materiale, ci şi cu un bagaj cultural dobândit aici, pe
băncile şcolii româneşti. Se întreabă şi ce fac copiii de români, dacă învaţă
limba maternă, dacă au unde studia în limba lor sau sunt asimilaţi de ţările de
adopţie. „Ar trebui – spune Domnia sa – să ne doară faptul că satele noastre
mor şi trăim într-un fel de autism, deşi mai-marii zilei, oamenii de cultură,
ar trebui să caute strategii pentru resetarea României.”
Scriitorul Valer Turcu Iorga însă
crede că „nu ar trebui să ne facem griji pentru românii din diaspora, deoarece
românii care au simţit româneşte vorbesc româneşte, ori aici în ţară, ori în străinătate”.
Preşedinta Cenaclului
Scriitorilor din Maramureş, Florica Bud, vorbeşte despre revista „Lumină lină”,
al cărei director este pr. dr. Thedor Damian, revistă care apare în tiraj mare
în America şi contribuie în bună măsură la menţinerea vie a limbii române în
inima şi sufletele românilor de acolo.
Poetul şi jurnalistul Gheorghe
Pârja vorbeşte despre „Serile de la Deseşti”. Citez din cuvântul lui: „prin
acest festival, în ultima vreme am realizat ieşirea în lume aducând scriitori
din Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria. Am mers pe calea clasică, scriitorii
trebuie să se cunoască între ei, cred în traducerile de cărţi şi ce ne-a
semnalat Daniela; că nu apărem pe Wikipedia şi pe internet este o lacună a
noastră, dar sunt importante şi trebuie să ne dea de gândit.” Gheorghe Pârja aminteşte
şi de faptul că Alexandru Peterliceanu, cu editura lui, face mult pentru poezia
românească, inclusiv maramureşeană, care, datorită eforturilor lui, este
cunoscută în peste douăzeci de ţări arabe.
Prof. dr. Delia Muntean relatează
despre experienţa pe care a avut-o la Uzdin, în Serbia (unde a fost premiată),
şi este convinsă că „ce face cultura este durabil şi face mai mult decât face
istoria”.
Prozatorul şi jurnalistul Nicolae
Goja vorbeşte despre deschiderea revistei „Nord literar” spre lume şi face, in
memoriam, la 80 de ani de la naştere, un scurt portret al celui care a fost un mare
om de cultură al Maramureşului – Vasile Radu Ghenceanu.
La împlinirea a optzeci de ani de
viaţă, au fost aniversaţi dr. Mircea Popa şi dr. Constantin Cubleşan (acesta a
lipsit din motive de sănătate), fiindu-le oferite plachete din partea
Consiliului Judeţean Maramureş şi a revistei „Nord literar”.
Prezentarea comunicărilor a durat
aproximativ trei ore, dar cei prezenţi consideră, în unanimitate, că subiectul
nu este închis şi că se poate continua mult pe această temă atât de actuală,
fiindcă globalizarea despre care se tot vorbeşte a atins, vrând-nevrând, şi
cultura română.
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu