Volumul de versuri al poetei Liliana Moldovan, intitulat „Zâmbet de Heruvim„ apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2022, având 121 de pagini, este structurat în două cicluri de poeme, intitulate “ Poveștile inimii“ și “Anotimpurile sufletului “, cuprizând 100 de poezii.
Volumul se deschide cu o prefață semnată de Baki
Ymeri și se închide cu o postfață a scriitorului Victor Constantin Măruțoiu,
texte ce vorbesc despre poezia Lilianei Moldovan care este “un ecou care
necesită o umbră pentru a dansa“ (Baki Ymeri) și “o lume angelică a fericirii
“.(Victor Constantin Măruțoiu).
“Zâmbet de Heruvim“, volum semnat de Liliana
Moldovan, membru al Ligii Scriitorilor și al UZPR, pune erminii peste
litografii de viață și fiind religioase prin referire la natură și trăiri în
diferite anotimpuri, pe câte era și pictura unui Parmigiano. Poemele nu lăsă să
se întrevadă devoțiunea din “Veghe“, din “Clepsidră“. Tinerețea o află pe Liliana
Moldovan într-un desăvârșit exercițiu isihast, înțeles de poetă în ceea ce
privește trăirea vieții în mijlocul naturii, sau descifrând “Mecanica
sentimentelor “. Recunosc,/ Îmi place să colecționez cuvinte,/să le
construiesc/ și să le așez într-un puzzle sentimental.´” Poem ce se înscrie
într-o profesiune de credință. Această idee, de a convorbii cu sentimentele și
cu natura, lasă de o parte pe mijlocitorii care aduc rânduiala pământească și
se atașează iubirii “venită de la Dumnezeu. “
Lirica primăvăratică a poetei, sună din viori
diafane și sentimental iubirii se exprimă metaforic, fără brutalități, sub
forma unui “Alint de primăvară“:
”Aparțin dimineților răsfățate!
Aparțin anotimpului
ce stă să vină cu parfum de liliac.
Aparțin iubirilor trecute
și mângâierilor din viitor “ (Alint de primăvară).
Poeta viețuiește cu primăvara, cu diminețile
răvășite, cu îngerii, cu poezia, cu sufletul, cu anotimpurile cu visul etc,
creând un univers autentic al poemelor. Toate acestea sunt proprii spiritului
neoclasic, fiindcă solemnitatea diafană a versurilor înflorite par a fi
“teritorii “ale unei primăveri veșnice.
Există în poezia Lilianei Moldovan o sensibilitate
maladivă și o adâncime a perspectivelor ontologice., exemplificând
spiritualismul cu extazul, o strânsă omogenitate între ceea ce este creat și
trait, încât poeta întruchipează o bucurie universală cu răsunet filozofic,
cuprins de cazul particular și de sentimente ce vibrează la veșnicia clipei.
Marile alegorii ale poetei-ale mărțișorului, al primăverii, sufletului,sentimentelor,
al dorului, delirelor, ale pasiunii, teologalului etc. – izvorăsc dintr-o
verificată expresie culturală, universalitatea bucuriei vieții unui eu
exponențial sporit de inteligibilitate.
Liliana Moldovan este un creator de metafore originale,
eufonice, abisale în aceea bucurie a vieții religioase, cum scrie Victor
Constantin Măruțoiu. Descoperim în versurile poetei un romantism al originilor,
cu o formă mai abstractă, de lirism conceptual cu slobozire de efect, un
preponderant simț al ființei gânditoare:
“Îmbătrânește ritmic timpul
în secunde caramelizate,
constrâns să se pitească
printre fugare umbre pastelate. “( Ritm de
noiembrie).
Descoperim o stabilizare cu contribuție cerebrală de
esență neo-romantică, frisonată de metafore surprinzătoare.
Citind volumul acesta, mi-am adus aminte de ce
spunea despre poezie Titu Maiorescu: “ Poezia este repausul inteligenței“,
aforism ce-l combat cu ce scria Khalil Gibran: „Poezia e înţelepciune care
încântă inima”.
Prin acest volum, pot spune, că Liliana Moldovan
reprezintă cu cinste poezia feminină din literatura română, fiind o
reprezentantă de frunte al grupului de poete din țara noastră.
Începutul secolului XXI oferă noi perspective de
cunoaştere şi de interpretare a poeziei în general inclusiv a celei scrise de
femei. Postmodernitatea evită “prejudecăţile” şi deschide ferestre noi spre
cunoaştere şi autocunoaştere, așa cum descoperim în în volumul “ Zâmbet de
Heruvim“, hermeneutica literară de asemenea propune tehnologii noi, metode de
investigaţie ale textelor literare.
Al.Florin
Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu