O pauză de 5 minute!
(partea I)
Motto:
,,Iar când a fost de s-a-mplinit,
Ajunul zilei de nuntit,
Din munți și văi, de peste mări,
Din larg cuprins de multe zări,
Nuntași din nouăzeci de țari,
S-au răscolit!"
(George Coșbuc, ,,Nunta Zamfirei")
Nici măcar, zic eu, cât ai crede că ține pauza mare, gândindu-mă la anii de școală. Mă gândesc și la acei ani. Și la anii de liceu - sau ,,Ani de liceu!". Mă gândesc și la emoțiile trăite în anii de facultate. Mă gândesc și la ,,leatul 1989", pe care aproape l-am uitat! (e vorba despre anii de armată!)... Și, mă gândesc la cât de repede au trecut acești ani?! Unde s-au dus? Au rămas amintirile! Așa cum se întâmplă de obicei... amintiri.
Suntem în luna lui august. Wow! Aici, deja trebuie să vă mărturisesc despre emoțiile trăite și simțite de-a lungul anilor, în luna lui august... cu următoarele explicații necesare - fiecare lună a avut emoțiile ei, dar august le-a avut mai aparte. Și le va avea! Sunt sigur...
August. Postul Sfintei Marii! Paraclis. Și iar ajung cu gândul la anii frumoși ai copilăriei. Chiar am avut o copilărie frumoasă și minunată. Bine, să ne înțelegem o chestie... când era ,,despre câte o bătaie părintească", era un pic altfel... în rest, totul ok! Mulțumesc pentru că mă înțelegeți.
Am devenit și ,,mai bărbat", după armată. Adică, bun de însurat! Și, clar, m-am însurat. Adică ,,m-a luat!". Nunta? Tot în august. 19! 1995. Au trecut ceva ani. Și de fapt aici am vrut să ajung. La 19 august. (In rest totul a fost ,,preludiul" unei abureli!). Gândim la fel? Poate.
Acest an, pentru mine și Cristina - soție și mamă - are și va avea mereu o semnificație aparte.
2023 - 19 august este ,,despre primii 28 de ani din căsnicia noastră". Nici mulți și nici puțini. Exact 28. Cum au trecut? Nu știu... dar sunt 28. Și mai îmi doresc încă de 4 ori pe-atât. De ce nu?
,,E lung pământul, ba e lat,
Dar ca Săgeată de bogat
Nici astăzi domn pe lume nu-i,
Și-avea o fată, - fata lui -
Icoană-ntr-un altar s-o pui.
La închinat!"
(George Coșbuc, din ,,Nunta Zamfirei")
Eu, recunosc, în fața Domniilor Voastre, că o am pe BIANCA!
Dacă lui Eminescu îi zicem (și pe bună dreptate!) ,,Luceafărul literaturii", aș îndrăzni să parafrazez despre Coșbuc, numindu-l ,,Luceafărul satului românesc - autentic și original", gândindu-mă la poemul (magnific, magistral!), ,,Nunta Zamfirei".
Și deja am ajuns chiar la rădăcina emoțiilor! ,,Prietenii știu de ce?", nu-i așa? Ne mai despart câteva zile până la 19 august, Anul Domnului 2023.
Emoții? Înmiite. Și încă... înmulțite cu o mie. Da. Pe bune... Poate fi această postare chiar și o eliberare de emoție... mărturisire și sinceritate, oricum, este. Aștept cu nerăbdare și imensă bucurie, ziua de 19 august... Apropo! Știți că pică... tot într-o sâmbătă? Și dacă este sâmbătă, este despre
BIANCA și MĂDĂLIN -
cea mai frumoasă zi din viața lor și dintra noastră, a celor care i-am născut și crescut - din viața părinților!
,,Doamne ajută! Ocrotește-ne și ne păzește. Ne ajută și ne învață", atât mai pot adauga. Începe o nouă și frumoasă poveste, bazată pe iubire, sinceritate și rugăciune.
Ei, copiii noștri, BIANCA și MĂDĂLIN, vor păși în Sfânta Biserică, pentru a cere dar și har de la Dumnezeu. Vor fi îmbrăcați în ,,haina nunții", El - mire. Ea - mireasă. Cei mai frumoși copii! O să îmi dați dreptate.
Și cum la nuntă nu se poate fără o ,,chemare peste sat", nu în calitate de staroste sau ,,t'emător", ,,chemător(i)- cel/cei care cheamă la nuntă", rogu-vă, mai îngăduiți-mi alte ,,5 minute", astfel:
,,Onorați gazde de casă,
D'iță de persoană aleasă,
Am venit ca t'emător/chemător,,
De la al nost împărat-poruncitor,
Mirele MĂDĂLIN din alt sat,
Fată mândră și-o aflat,
Și a merge la cununat,
Cu mireasa BIANCA -
Și frumoasă și cu zestre,
Cum în puține locuri este!
Al nost mândru împărat,
Astăzi, poruncă ne-o dat
Să umblăm din casă-n casă,
Să spunem de-a lui mireasă,
Dintre sute, ea-i aleasă.
Că îi rândulit să fie
Și să intre-n cununie,
Ceas bun și noroc să fie!
(Gazda răspunde cu voce tare!)
- Deie Dumnezeu să fie!
De aceea iubiți căseni,
Ne rugăm de Dumneavoastră
Să faceți bine și să osteniți
Și la nuntă să veniți!
Că și Dumneavoastră aveți fete și feciori
Ce joacă în sărbători...
(Și poartă-n cap un clop cu flori
- se zice dacă la casa respectivă este fecior!)
sau
Are zadie (năframă, batic) de mătasă,
Una-i ca ea, mai frumoasă
Și, mâine a fi mireasă,
(se zice dacă la casa respectivă este fată!)
Și vom fi trebuitori,
Când le-a veni rândul lor!
Noi, vă poftim cu mic cu mare
La a noastră nuntă mare,
La un scaun de hodină,
La un pahar de băutură,
La mai multă voie bună.
La un pahar, două, tr(e)i,
Câte Sfântul Dumnezeu le-a rânduli,
Noi asta nu mai putem ști!
Dac-am ști că ați veni,
Noi, frumos, ne-am pregăti,
Cu vin și horincă,
De care bea împaratu',
Nu de care bea tot satu'!
Socăcița, faină tare,
A face bună mâncare!
CEAS BUN ȘI NOROC, SĂ DEIE DUMNEZEU!
Amin!
T'emătorul închină cu sticla împodobită și apoi o dă spre gazda casei. Gazda, luând sticlă, închină:
- Să deie Dumnezeu să aibă noroc!
Cum să nu mergem!? Duce-ne-om!
Că mâine-poimâine avem și noi de însurat și de măritat!
Să aibă minte și noroc!
CASĂ DE PIATRĂ, MIRILOR!
Deci, dragii mei prieteni feisbuciști:
PLACĂ-VĂ, ȘI POFTIȚI!
VASILE BELE
10.08.2023 Chiuzbaia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu