Poem galant
Uneori mă simt ca un torționar
când sparg cuvintele în nesimțire,
ca un neguțător fără cântar,
Cu toată puterea mea slabă
te văd cum mă ucizi cu gestul,
pun în auz silabă cu silabă
când pui în vina mea incestul.
Un cititor și poate încă unul
surâd rândurilor mele de poem galant,
eu știu ce poame face prunul
și cât sunt uneori de nonșalant...
Încerc, din margini neștiute
să duc spre mijloc poezia,
dar mi-s ascunse secunde și minute
să pun pe note grandioase frenezia...
Speranțe mai sunt întotdeauna, clar
sigur a rămas un dulce sentiment,
din tot ce am primit în dar:
dorește cineva să-l trec în testament?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu