Preacuviosului cin
monahal,
Preacucernicului cler
și preaiubiților
credincioși
din Patriarhia Română,
Har, bucurie și pace
de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!
Preacuvioși și
Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Urmând o frumoasă
rânduială statornicită în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
a proclamat anul 2023, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al pastorației
persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților
bisericești, îndemnându-ne, astfel, să reflectăm asupra grijii pe care Biserica
o are față de toate generațiile, deci inclusiv față de bătrâni.
Pentru ierarhii,
clerul și credincioșii Patriarhiei Române, omagierea vârstnicilor este un
moment de recunoștință adusă celor care ne-au născut, crescut și educat, celor
cărora s-au jertfit pentru ca noi să fim liberi în țara și credința noastră
strămoșească.
Este prilej să ne
aducem aminte și de familiile sfinte din Vechiul și Noul Testament, precum și
de familiile sfinte din istoria Bisericii Ortodoxe, care au adus în lume pe
marii sfinți ai Bisericii, modele pentru noi cei de astăzi.
Nu uităm nici de
vârstnicii cărturari care au format multe generații de oameni de cultură,
oferind țării noastre lumină pentru suflet. Nu în ultimul rând, ne aducem
aminte de părinții și bunicii noștri care, cu bunătatea, înțelepciunea și
dragostea lor, au lăsat moștenire lumii o nouă generație de oameni, viețuitori
pe acest pământ.
Dacă anul 2022 a fost
consacrat rugăciunii și isihasmului, ca lucrare duhovnicească de propovăduire a
rugăciunii neîncetate a minții și a inimii, în anul comemorativ 2023,
rugăciunea este observată în relație cu frumusețea cântării bisericești,
psalmodierea însăși devenind, în viața liturgică a Bisericii, rugăciune
comunitară.
Comunitatea umană
tradițională s-a preocupat dintotdeauna de persoanele vârstnice,
considerându-le pe acestea un izvor de binecuvântare și înțelepciune, dar și de
iubire milostivă, prin participarea lor la educația copiilor și a tinerilor.
Sfânta Scriptură ne
vorbește despre respectul pe care comunitatea evreiască îl arăta bătrânilor. În
Vechiul Testament, respectul pentru bătrâni a fost transformat într-o poruncă
pe care toți aveau datoria să o împlinească: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama
ta” (Ieșirea 20, 12) sau „Înaintea celui cărunt să te ridici, să cinstești fața
bătrânului și să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru” (Leviticul 19, 32).
Cel care nu-și
respecta părinții vârstnici era văzut ca un blasfemiator: „Ca un hulitor este
cel care părăsește pe tată și blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama
sa” (Ecclesiasticul 3, 16).
Noul Testament ne
arată lămurit că înțelepciunea celor vârstnici ține de apropierea lor de
Dumnezeu prin rugăciune și de viața virtuoasă pe care aceștia o trăiesc.
Astfel, Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător,
luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: „omul
acesta era drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israel, și
Duhul Sfânt era asupra lui” (Luca 2, 25).
Dreptul Simeon L-a
purtat în brațele sale pe Cuvântul lui Dumnezeu înomenit și L-a prezentat ca
fiind „Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca
2, 32). Astfel, înțelegem de ce, în Tradiția creștină, Dreptul Simeon devine
model și ocrotitor al persoanelor vârstnice: era învățat, drept, temător de
Dumnezeu, răbdător, plin de credință și nădejde.
Slăbiciunea trupească
a bătrâneții este acoperită de tăria înțelepciunii, de bogăția cunoașterii, de
frumusețea blândeții și a bunătății. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur
învață: „Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinței.
Podoabă a Bisericii e
căruntețea gârbovă unită cu credința întraripată. De ea se bucură în mod
deosebit Biserica”[1]. Bătrânețea trebuie înțeleasă ca fiind mai ales vârsta la
care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când Domnul Iisus Hristos ne
conduce la casa Tatălui ceresc (cf. Ioan 14, 2).
Astăzi, din
nefericire, sunt foarte mulți bătrâni care trăiesc în multă însingurare, în
izolare de comunitate, simțindu-se cumva inutili acesteia sau, mai mult,
traumatizați de propria îmbătrânire, ajungând chiar la deznădejde.
Statisticile, la nivel
mondial, arată faptul că procesul de îmbătrânire este unul foarte accelerat,
9,6% din populația lumii fiind vârstnică, adică aproximativ 800 milioane de
persoane. În România, din 19,2 milioane de locuitori, trăiesc 3,7 milioane de
persoane a căror vârstă depășește pragul de 65 de ani (aproape 20% din
populația țării), conform raportului Institutului Național de Statistică.
În societatea
secularizată individualistă, politicile sociale sunt contradictorii: pe de o
parte, se face un efort considerabil de investiție materială și resurse umane
pentru creșterea longevității vieții omului, pe de altă parte, vârstnicii sunt
văzuți de populația activă a unei societăți ca fiind o povară.
În acest context,
Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale,
apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor.
O prioritate în
pastorația persoanelor vârstnice este implicarea acestora în creșterea și
educarea copiilor, mai ales în ceea ce privește rugăciunea. Vârstnicii, prin
maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la cultivarea vieții liturgice și
la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru binele societății și
al familiei.
În unele zone ale
țării, copiii îi numesc pe bunici bunul și buna, pentru că ei simt mai mult
bunătatea sufletească a celor vârstnici. Se constată că și bunicii au
preferințe pentru nepoți și nepoții pentru bunici, de aceea faptul acesta
trebuie folosit spre o bună creștere a copiilor.
O altă prioritate pe
care Biserica trebuie să o aibă în vedere în pastorația vârstnicilor este aceea
de a considera perioada bătrâneții drept un privilegiu, o perioadă de creștere
și îmbogățire duhovnicească prin rugăciune.
Bătrânețea nu este o
povară, ci un dar al lui Dumnezeu. Bătrânețea este o perioadă a vieții omului
când acesta are șansa să se apropie mai mult de Dumnezeu. Rugăciunea bătrânilor
este izvorul înțelepciunii lor, dar și binecuvântare pentru întreaga
comunitate.
Astăzi, Biserica
Ortodoxă Română desfășoară o amplă activitate privind sprijinirea concretă a
persoanelor vârstnice. Această activitate se concretizează în serviciile
sociale, proiectele și programele social-filantropice dedicate bătrânilor.
Astfel, funcționează
un număr de 27 de centre de zi, 53 de centre rezidențiale, 30 de servicii de
îngrijire la domiciliu și 21 de servicii de îngrijiri socio-medicale la
domiciliu. Pe lângă aceste instituții special dedicate vârstnicilor, există și
61 de birouri de asistență socială, 120 de cantine sociale și masă la domiciliu
care au ca beneficiari majoritari persoanele vârstnice.
Totodată, amintim cu
bucurie că s-au organizat tabere de vară pe tot cuprinsul Patriarhiei Române,
în care copiii și tinerii au realizat prin intermediul preoților coordonatori
ateliere intergeneraționale, multiple activități între vârstnici și tineri, în
care înțelepciunea și experiența de viață s-au întâlnit într-un mod armonios și
fericit cu elanul, spontaneitatea și inocența copiilor, ambele generații
realizând schimburi de valori.
Organizații caritabile
din Federația Filantropia oferă servicii licențiate în sistem rezidențial, în
centre de zi și la domiciliu, unui număr zilnic de peste 1.000 de vârstnici.
Sute de specialiști ai acestor instituții sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe
Române, furnizori acreditați de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale,
oferă suport specializat vârstnicilor prin servicii licențiate, respectând
legislația națională în vigoare.
În contextul acestui
An omagial, în ziua de 11 aprilie 2023, a fost semnat un Protocol de colaborare
în domeniul incluziunii și asistenței sociale între Patriarhia Română și
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, cu scopul intensificării cooperării
în domeniul social, atât în ceea ce privește îngrijirea de lungă durată, cât și
celelalte programe și proiecte sociale care vizează toate categoriile sociale
dezavantajate.
Dintre campaniile cele
mai importante la nivel național, amintim: campania „Sănătate pentru sate”,
campania „Donează sânge, salvează o viață!”, care în cei 10 ani de la inițiere
a înregistrat ca rezultat recoltarea a peste 23.000 de litri de sânge, cu
ajutorul voluntarilor Paraclisului Catedralei Naționale și, nu în ultimul rând,
programul de telemedicină (screening și diagnosticare) implementat de mai multe
organizații din Federația Filantropia, prin care se asigură servicii de
medicină pacienților preponderent vârstnici, care nu au posibilitatea fizică
sau financiară de a accede la consultații de specialitate.
Iubiți credincioși,
Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 și ca Anul comemorativ al
imnografilor și cântăreților bisericești, oferind, astfel, prilej de comemorare
a celor ce s-au ostenit prin munca lor, inspirați de Dumnezeu, să compună
cântări bisericești și să le interpreteze, spre înaintarea noastră în
cunoașterea lui Dumnezeu.
Cântările cuprinse în
cărțile de cult ale Bisericii noastre sunt creații ale unor imnografi inspirați
de Duhul Sfânt și ne ajută în înțelegerea textului scripturistic, ca parte a
Sfintei Tradiții.
Textele imnurilor care
se cântă în slujbele Bisericii Ortodoxe aprofundează și explică bogăția
teologică a Cuvântului lui Dumnezeu. Muzica bisericească este Evanghelia
cântată.
În acest sens,
Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre limbajul imnografic că: „Dumnezeu
este atât de mare, că singură poezia poate încerca să-L exprime”[2].
Profunzimea teologică și spirituală a textelor liturgice este dată de adăparea
lor permanentă din Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți ai
Bisericii care au meditat îndelung și profund la Cuvântul lui Dumnezeu.
Teologia exprimată în
imnografia bisericească este una dintre cele mai bogate în sensuri și, în
același timp, lămuritoare pentru credincioșii Bisericii noastre, de aceea
trebuie valorificată mai mult în predicile și catehezele din zilele noastre.
Imnografi precum
Sfinții Efrem Sirul, Roman Melodul, Ioan Damaschinul, Andrei Criteanul, Cosma
de Maiuma, Teofan Mărturisitorul și Iosif Imnograful, Mitrofan de Smirna,
Ștefan Savaitul, Casiana și alții sunt alcătuitori de cântări bisericești de o
mare frumusețe, din punctul de vedere al formei, dar și de o inspirată
profunzime teologică.
Imnurile liturgice au
fost cântate pe teritoriul țării noastre încă de la începuturile
creștinismului, iar arta cântării psaltice a fost predată de către mari dascăli
și imnografi (compozitori) atât în școlile domnești, precum școala Sfântul Sava
de la București, cât și în școlile mănăstirești, așa cum au fost școlile de la
Mănăstirile Putna și Cozia.
Ne amintim cu
recunoștință și de psalții sau cântăreții bisericești care au fost și
compozitori sau creatori de cultură și limbă națională, precum: Filotei Monahul
de la Cozia, Eustatie Protopsaltul de la Putna, Filothei Sin Agăi Jipei,
Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Ștefanache Popescu, Ion Popescu-Pasărea și
alții.
Iubiți frați și surori
în Domnul,
Cu ajutorul lui
Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Nașterii Domnului, cunoscut și ca
Postul Crăciunului. Această perioadă este, în primul rând, o pregătire, o
sfințire a sufletelor și a trupurilor noastre, prin Spovedanie și Împărtășanie,
dar și prilej de întrajutorare și milostenie.
Faptele milosteniei
creștine, privite ca roade ale dreptei credințe, sunt expresia concretă a
iubirii smerite față de Dumnezeu și de oameni.
În contextul actual,
marcat de violență și multă suferință, este necesară înmulțirea rugăciunii
pentru încetarea războiului și pentru întărirea spirituală a celor ce suferă
din cauza acestuia.
Astăzi, când în jurul
nostru vedem semne ale morții fizice și spirituale: lăcomie și violență,
suferință și nesiguranță, sărăcie și indiferență, să ne rugăm Domnului Iisus
Hristos să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor,
bătrânilor, orfanilor, săracilor și a celor îndoliați și întristați.
De aceea, și în acest
an ne adresăm preoților și credincioșilor mireni ai Sfintei noastre Biserici
cu îndemnul părintesc de a organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate și la
centrele eparhiale, colecte de alimente, haine și medicamente. Acestea vor fi
distribuite celor aflați în suferință și în lipsuri, familiilor defavorizate,
cu mulți copii, bătrânilor și persoanelor singure, fără copii sau rude, cu
precădere celor care locuiesc în mediul rural.
Fiind încredințați că
veți arăta și în acest an dărnicie creștină și veți răspunde cu dragoste
chemării noastre părintești în această lucrare sfântă de binefacere și
ajutorare, vă mulțumim pentru generozitatea arătată în anii precedenți și vă
reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia
se vor milui” (Matei 5, 7).
Ne rugăm
Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii, din țară și din
străinătate, de toate vârstele, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i
de tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și
a poporului român de pretutindeni.
Cu multă bucurie, vă
îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul
Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea
Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).
Textul este semnat de
Patriarhul Daniel împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Descarcă Pastorala în
format PDF!
Note:
1 Sf. Ioan Gură de
Aur, Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți,
trad. din lb. greacă și note Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 559.
2 Pr. Dumitru
Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mică dogmatică vorbită.
Dialoguri la Cernica, trad. Maria-Cornelia Oros, Ed. Deisis, Sibiu, 1995,
p. 143.
Foto credit: Tipografia Cărților
Bisericești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu