Poesis - Ioan DRAGOȘ

 

martorii din încăpere

 

„până la urmă martorii

au intrat în încăpere

aşa că în sfârşit suntem toţi împreună

mama îţi aduce aminte

că a avut cândva un copil graţios

pe un pământ afânat şi fără zgomote

am plantat un prun şi un păr

încep să vină bucuriile calde

ce ai fi putut iubi şi cât nu ştie nimeni

tu cu atât mai puţin

gura mea îţi rosteşte vorbele

venim de departe

şi ne aflăm foarte departe

cum spune gellu

apeşi mereu pe o clapă cu efect sigur

am văzut şi gestul şi căderea

am auzit şi strigătul

primăvara

mă-mbolnăvesc şi mă-nsănătoşesc

cuibăriţi printre atâtea întâmplări şi seminţe

vom ajunge fără-ndoială la ţintă

mama tot mai greu îşi aduce aminte

că a avut cândva

un copil graţios

acum o bucată de timp

ai să pozezi neras

eşti în schimbul trei

nici o teamă nici o întrebare

nopţi pline de oglinzi halucinante

aşa că în sfârşit

suntem cu toţii împreună”