VĂPAIA VIEȚII

Să-mi dai iubire zorii dimineții

Și cu parfum de primăvară-n ei,

Să simt din nou mireasma tinereții,

Când pașii mei treceau lin pe alei.

Să număr iar castanii ce se-nșiră

Ca și soldații-n margine de drum,

Din ramuri să țâșnească zvon de liră

Iar dintre flori să-mi pui culori în pumn.

Pe chipul meu să înflorească-un zâmbet,

Iar ochii mei azur din cer să ia,

În aer să aud din nou un zumzet,

De gâze ce nectarul vor să-l bea.

Izvor de fericire să-mi înșire

Mărgăritare pe obrazul trist,

Să dau atunci întregii lumi de știre,

Că nu mai plâng, e doar un rol de-artist.

Văpaia vieții iar să se aprindă

În inima ce plânge uneori,

Să-mi pun în păr un busuioc din grindă

Și să alung din cale negri nori!

Autor: Aurelia Oancă

02.04.2024

Foto: imagine internet