Alegerile din România sunt poate cel mai scandalos exemplu de ipocrizie al UE: românii sunt tâlhăriți de drepturile lor de către Ursula von der Leyen și patronii ei, în timp ce Bruxellesul salută democrația românească.
O analiză de Conor Gallagher, publicată
de NakedCapitalism, pe care am tradus-o pentru cititorii
ActiveNews.
Dacă sperați ca acest Crăciun să vă aducă mai
multă claritate cu privire la „ordinea internațională bazată pe reguli”, aveți
noroc. Recentele evenimente din România oferă claritate cât cuprinde.
Judecătorii români au anulat rezultatele
recentelor alegeri din România pentru că le câștiga un candidat care dorea
legături mai bune cu Rusia.
Decizia s-a bazat pe informații false de la
serviciile de informații naționale și, firește, Bruxellesul și Washingtonul a
susținut manevra.
Deși UE se folosește de ani de zile de tot
soiul de presiuni și amenințări ca să oblige statele membre să susțină
Proiectul Ucraina, anularea alegerilor din România marchează în mod clar
o escaladare a tacticilor și este, probabil, un semnal pentru ce va să urmeze.
Să începem cu descrierea cronologică a
evenimentelor din România, continuând cu motivele pentru care România este atât
de importantă pentru planurile NATO la Marea Neagră și semnificați mai vastă a
anulării acestor alegeri.
Mă voi concentra în special pe implicarea
actorilor externi, întrucât nu sunt deloc familiarizat cu scena politică din
România, dar cred că avem cel puțin câțiva experți printre comentatori care
pot, sper eu, să vină cu o perspectivă care să ia mai mult în calcul politica
internă.
Succesiunea evenimentelor
Săptămânile dinaintea alegerilor: pe TikTok începe o campanie numită Echilibru și Verticalitate.
Circa 130 de influenceri, folosind cam același
tipar, creează clipuri care descriu calitățile unui viitor președinte, nenumit.
Unii dintre acești influenceri scriu, totuși, în comentariile clipului: „Călin
Georgescu”.
24 noiembrie: alegerile prezidențiale. Georgescu – o
figură relativ necunoscută, candidează cu o platformă conservator-creștină,
populistă economic și non-intervenționistă în ce privește Ucraina – și,
surprinzător, iese primul.
Votanții din clasele muncitorești nemulțumite
îl susțin puternic și el câștigă mai mult de două milioane de voturi (23%) în
primul tur.
Cum niciunul dintre candidați nu întrunește o
majoritate absolută, urmează un al doilea tur, programat pentru 8 decembrie.
28 noiembrie: Consiliul Suprem de Apărare (CSAT) al
României anunță că„au existat atacuri cibernetice cu scopul
de a influența corectitudinea procesului electoral” și, separat că „un candidat
la alegerile prezidențiale a beneficiat de o expunere masivă pe fondul
tratamentului preferențial pe care platforma TikTok l-a acordat acestuia prin
faptul că nu l-a marcat drept candidat politic”.
În ciuda declarației CSAT că „unii actori
statali și non-statali, în particular Federați Rusă” ar fi fost în spatele
acestor atacuri cibernetice, Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) – o
agenție militară însărcinată cu securitatea infrastructurii de comunicații în
procesul electoral – declară că nu s-a detectat niciun atac cibernetic la
primul tur al alegerilor prezidențiale.
5 decembrie: Serviciul de informații al Ministerului de
Interne depune o notă la Curtea Constituțională a României (CCR) în care spune
că respectivele campanii pe TikTok au fost prezentate publicului ca „o campanie
de conștientizare privind importanța votului”, dar, în realitate, ele erau
menite să-l susțină pe Georgescu.
6 decembrie: Cu numai două zile înainte de al doilea tur,
Georgescu pare că va câștiga alegerile. Curtea Constituțională anulează
rezultatele primului tur, susținând că votul a fost influențat de o operațiune
rusească. Se programează noi alegeri, cel mai probabil în primăvară.
16 decembrie: Comisia Europeană anunță cădeschide o procedură formală împotriva TikTok pentru
rolul jucat în alegerile din România.
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen,
face pasul neuzual de a comenta public cu privire la această investigație,
spunând:
„Urmare indiciilor serioase că actori străini
au interferat cu alegerile prezidențiale din România folosind TikTok, noi
desfășurăm acum o investigație pentru a stabili dacă TikTok a violat Digital Services
Act [DSA] neluând măsurile necesare pentru evitarea unor
asemenea riscuri”.
19 decembrie: cei 27 de lideri ai statelor membre se
întrunesc la Bruxelles. Summit-ul este dominat de subiectul Ucraina, dar
președintele României, Klaus Iohannis, care a rămas în funcție după anularea
alegerilor, este primit cu brațele deschise și își exprimă opinia cu privire la
amenințarea rusească.
Potrivit unei postări pe X (Henry Foy):
„Amestecul Rusiei în alegeri „aproape
imposibil” de demonstrat, spune președintele [Iohannis], adăugând: «Toate
țările sunt expuse la acest risc.»”
Liderii UE îi mulțumesc lui Iohannis pentru
acest avertisment și toată lumea emite proclamații îndrăznețe despre
„susținerea” Ucrainei și despre amenințarea pe care o reprezintă Putin,
demonstrată de manevrele lui pe TikTok în România.
Dar există, totuși, o problemă. Un
raport-bombă din 21 decembrie al site-ului de investigații jurnalistice Snoop dezvăluie că acea campanie pe TikTok care ar fi deraiat
democrația în România a fost, de fapt, finanțată de partidul de centru PNL.
Pe scurt, potrivit unei postări pe X (Sapo Japardize):
„Stați să înțeleg și eu: deci guvernul
României, Partidul Național Liberal, care e pro-UE, a finanțat o campanie pe
TikTok ca să-i crească cota rivalului lor, Georgescu, iar când acesta a început
să câștige, același partid a spus că «Rusia» a făcut asta și instanțele au
anulat alegerile de teama unei «intervenții rusești» și a unui «atac hibrid»”.
Firma angajată de PNL, Kensington
Communcation, spune acum că va depune plângere penală pentru ca autoritățile
judiciare să verifice o posibilă deturnare a campaniei sale în favoarea unui candidat
„extremist”.
Cităm dindeclarația făcută de Kensington:
„Kensington Communication va depune o plângere
penală astfel ca autoritățile competente să poată ancheta deturnarea, atacurile
bot și/sau clonarea campaniei desfășurate de Kensington, la cererea PNL, prin
intermediul Fame Up Platform, în favoarea unui candidat extremist”.
Kensington este proprietatea lui Răzvan
Săndulescu și a lui Cătălin Dumitru, despre care nu am putut afla prea multe.
Poate cititorii care sunt mai familiarizați cu
peisajul politic românesc știu mai multe și pot completa informațiile.
În timp ce media au petrecut săptămâni întregi
sugerând că acea pretinsă operațiune de influențare a alegerilor din România a
fost „straniu de asemănătoare” cu pretinsele campanii rusești în Ucraina și
Moldova, ea este, de fapt, mult mai aproape de strategia de influențare a
campaniei lui Hillary Clinton, în 2016, care a dus la o înfrângere șocantă și
învinuirea ulterioară a Rusiei pentru acest eșec. Dar presa continuă narativul
chiar și după ce teoria lor a fost demonstrată ca falsă.
O postare pe X (Olga Bazova) spune:
„Dacă nu detestați deja îndeajuns războiul
acestor media clientelare, Politico continuă să împingă narativul pe care chiar
România l-a contrazis deja”.
Cu o diferență majoră, desigur, și anume că în
România alegerile au fost oficial anulate, pe când în SUA, Trump a fost
întâmpinat la Casa Albă cu scandalul Russiagate.
Merită să reamintim aici că, deși PNL a
finanțat campania TikTok și a dat apoi vina pe Rusia, în continuare nu există
nicio probă că asta ar fi influențat în vreun fel alegerile.
Și nu se discută deloc despre efectele
economice pe care le-a avut în România Proiectul Ucraina.
Deși România nu a fost la fel de lovită
ca alte țări europene pe plan energetic, pentru că are propriile rezerve de gaz
pe conducta Turkstream, țara se luptă, totuși, din cauza acestui conflict, cu
inflația, cu probleme privind pescuitul din Marea Neagră și cu dificultăți în domeniul turismului, precum și cu prețuri mai mari la produsele pe care obișnuia să le
importe din Rusia, cum ar fi oțel, fier, lemn, ciment și hârtie. Între timp,
guvernul României face presiuni pentru majorarea bugetului militar.
Importanța României pentru NATO
UE, care a pierdut deja atât de mult – și-a
distrus propria economie și poziția internațională, a restrâns drepturile și
libertățile, și-a reorganizat prioritățile și i-a oferit NATO pe tavă, de bună
voie, întregul proiect UE – continuă să se țină cu dinții, iar toate astea au
legătură directă cu Ucraina și Rusia.
Așa fiind, Georgescu nu poate fi lăsat să
câștige, pentru că el are o abordare de bun-simț, și anume că o confruntare cu
Moscova i-ar face mult mai mult rău României decât Rusiei.
Iar România este pur și simplu prea importantă
pentru NATO și efortul acesteia de a slăbi Rusia. Washingtonul și Bruxellesul
au deja de-a face cu guverne indisciplinate în Ungaria și Slovacia, dar România
este cu totul altă mâncare de pește.
Ca și Ungaria și Slovacia, România are graniță
cu Ucraina și, deși sprijinul militar pe care i-l oferă Ucrainei este redus, ea
este al doilea cel mai important centru al proiectului, după Polonia.
Producătorul german de arme Rheinmetall are o
uzină la Satu Mare, unde repară echipamentele occidentale donate Ucrainei.
De asemenea, România are o importanță
geografică mai mare datorită situării ei la Marea Neagră și este un element
major în strategia SUA din acea zonă.
Consiliul Național de Securitate american
(NSC) lucrează în acest moment la formalizarea unei strategii de securitate și
dezvoltare în Marea Neagră, cu cooperarea altor agenții guvernamentale, dar
legea National Defense Authorization Act prevede deja care sunt
pilonii acestei strategii, care ar putea fi rezumați prin sloganul: „Rusia și
China trebuie ținute afară, SUA și NATO înăuntru”.
Ce înseamnă asta este un arc de state înrolate
în „ordinea bazată pe reguli”, de la Caspica până la Marea Adriatică, permițând
SUA să-și exercite controlul asupra mișcărilor de energie și bunuri prin
această regiune, și, mai departe, până în sudul Caucazului, situat la
intersecția coridoarelor de transport Est-Vest și Nord-Sud, aflate în plină
dezvoltare.
Acesta este un aspect esențial în strategia
americană de dominație globală întrucât permite SUA să controleze coridoare
maritime și puncte nodale esențiale.
În ianuarie, Turcia, Bulgaria și România au
semnat, la Istanbul, un memorandum de înțelegere care înființează un grup naval
(Mine Countermeasures Naval Group) în Marea Neagră, care se va ocupa de
operațiunile de deminare.
Unii occidentali sperau că asta va reuși să
dea la o parte obiecțiile Turciei cu privire la prezența navelor NATO în Marea
Neagră, numai că nu s-a întâmplat așa. Cu toate astea, România este suspusă la
presiuni să își extindă propriile forțe navale, deși nici acest proiect n-a
mers până acum prea bine.
Institutul polonez de afaceri
internaționale comenta:
„Din 1989 încoace, România nu a achiziționat
decât două fregate vechi Type-22, cumpărate de la Marea Britanie acum 20 de
ani, fără sistem de rachetă, și o corvetă construită intern în anii nouăzeci.
„În 2023, România a cumpărat două vânătoare de
mine dezafectate de la Royal Navy. România își întărește flota neglijată prin
intervenții ad hoc.
„A cerut ajutorul SUA pentru modernizarea
fregatelor Type-22 și a comandat două elicoptere de luptă H215M de la Airbus,
care vor fi construite la uzina de la Brașov.
„A anunțat reînarmarea cu rachete NSM a trei
corvete și intenția de a comanda, în procedură de urgență, două nave de patrulă
de la șantierul naval de la Galați, care este deținut de firma olandeză Damen.
„De asemenea, România s-a alăturat programului
PESCO pentru construirea de corvete de patrulă, care, dacă va avea succes, ar
produce primele nave după 2030.
„Aceste măsuri sunt menite să acopere
lipsurile cauzate de anularea, în 2023, a unui program de 1,2 miliarde de euro
pentru construirea de corvete și modernizarea fregatelor Type-22 la un șantier
naval românesc, după ce Ministerul Apărării nu a reușit să ajungă la o
înțelegere cu grupul francez Naval Group selectat la licitație și nu a început
negocieri cu Damen, a cărui ofertă a ieșit pe locul doi.
„România încearcă să își reconstruiască flota
de submarine. Se poartă negocieri cu Naval Group – în ciuda experienței proaste
de până acum – pentru construirea, în Franța, a două submarine tip Scorpène,
pentru circa 2 miliarde de euro.
„Punerea acestora în funcțiune ar fi o
provocare pentru forțele navale române, care nu au mai avut astfel de vase din
1996, iar reconstruirea instalațiilor tehnice și antrenarea personalului ar
dura circa 10 ani.”
De asemenea, în România se investesc 2,7
miliarde de dolari pentru extinderea bazei militare aeriene de la Mihail
Kogălniceanu, care va deveni cea mai mare bază din Europa.
Iată o opinie interesantă exprimată pe X (Mike Benz):
„SUA se pregătește să parcheze o flotă
gigantică de drone militare pe coasta românească a Mării Negre, după
finalizarea celei mai mari baze militare NATO din Europa. N-ar putea avea
legătură cu flotele mari de drone care fac exerciții în perioada asta pe coasta
americană?”
SUA și-a extins prezența militară în România la nivel de
brigadă și face presiuni ca defensiva avansată a NATO în România să includă o
formație combinată multinațională cu centrul în Delta
Dunării.
Pe frontul energetic, Black Sea Oil & Gas,
controlată de firma americană privată Carlyle Group LP, a lansat, în 2022,
primul proiect de dezvoltare offshore al României din ultimele trei decade.
Anul trecut, în declarațiile lui în fața
Comisiei senatoriale de afaceri externe, James O’Brien, secretarul-adjunct
american pentru afaceri europene și eurasiatice, a discutat problema cooperării
energetice a SUA cu România. Printre altele, „O’Brien a dat detalii
despre Proiectul Phoenix, un parteneriat între România și Statele Unite având
ca scop creșterea securității energetice în regiune.
„El a declarat că Development Finance Corporation and
Import-Export Bank of the United States a semnat scrisori de interes în valoare
totală de patru miliarde de dolari pentru a «construi un mic reactor modular în
România».
„În același timp, statele de pe litoral fac
eforturi pentru a-și spori securitatea energetică, de exemplu, sunt deja în
dezvoltare proiecte energetice offshore în apeleBulgariei, României și Turciei.
„Cu toate acestea, Rusia este hotărâtă să-și
mențină dominația energetică și, cu înclinația ei spre operațiuni maligne de
influență, probabil că va încerca să elimine eforturile Statelor Unite de a
ajuta țările de pe litoralul Mării Negre.
„Statele Unite și aliatele sale regionale
trebuie să fie pregătite cu un răspuns de comunicații strategice eficient dacă
Rusia lansează operațiuni de influență malignă – inclusiv a campanie strategică
de dezinformare – menită să stopeze Proiectul Phoenix.
„Este posibil ca astfel de campanii să nu fie
fără precedent, întrucât unii oficiali europenisuspectează (fără probe clare, însă) că Rusia a
contribuit la finanțarea protestelor împotriva proiectelor Chevron în Lituania
și România în anii 2010”.
Instanțele UE și „statul de drept”
UE folosește de multă vreme arme judiciare,
sabotajul economic și amenințările ca să determine rezultatele electorale pe
care și le dorește. Și, chiar dacă alegerile nu au rezultatul dorit de
Bruxelles, UE a avut, de obicei, destule „instrumente”, cum le-a spus von der
Leyen, ca să forțeze noul guvern să se supună.
O postare pe X (Disclose.tv):
„Președinta Comisiei UE a declarat cu privire
la alegerile care urmează în Italia, unde se așteaptă o victorie a dreptei:
«Vom vedea. Dacă e să ia o direcție dificilă - am vorbit deja despre Ungaria și
Polonia – avem instrumente»”.
Dar acțiunile din România marchează ceva cu
totul diferit. În numai câțiva ani, s-a trecut de la instrumente de presiune,
la reprezentanți aleși prin presiune, la instrumente și acum pur și simplu la
anularea alegerilor din cauza unor clipuri pe TikTok și la folosirea instanțelor
pentru a pune în executare forțată ideea de „democrație” a Bruxellesului.
Curțile din toate statele membre ale UE joacă
un rol foarte important la Bruxelles ca instrument de control asupra blocului
și pentru eroziunea suveranității.
Comisia Europeană are puterea de a invoca
deficiențe ale statelor membre în chestiuni legate de „statul de drept”, ceea
ce poate periclita fondurile de coeziune și reconstrucție pentru statele găsite
în neregulă.
În teorie, avertismentul ar trebui să aibă
legătură cu standardele democratice, cu corupția, cu independența sistemului
judiciar și siguranța jurnaliștilor.
În realitate, amenințarea că UE va tăia
accesul unui țări la fonduri este o formă de șantaj financiar menit să împiedice țările blocului să se
îndepărteze de ideologia neoliberală și de prioritățile NATO.
Vedem exemple de politizare a „statului de
drept” în cazurile Ungariei și Poloniei. La începutul acestui an, Comisia s-a
folosit de miliardele din fonduri reținute pentru a cumpăra acordul premierului
maghiar Viktor Orban în chestiunea plăților către Proiectul Ucraina.
Problemele Poloniei cu Bruxellesul în
chestiunea statului de drept s-au rezolvat ca prin minune imediat ce loialul
soldat UE/NATO Donald Tusk a fost ales prim-ministru anul trecut – asta deși el
are probleme aproape identice cu media ca și predecesorul
său.
În esență, Bruxellesul vrea instanțe care să
se alinieze cu propria sa idee despre democrație și o Europă „juristocratică”,
iar nu să fie expresia „voinței naționale”.
Bruxellesul se ocupă de ani de zile de acest
transfer de putere către instanțele din statele membre, astfel că, în acest
moment, situația e următoarea:
„Ran Hirschl, absolvent al Universității Yale
și profesor de drept și științe politice la Universitatea din Toronto susține
că, prin transferul «unei puteri fără precedent de la instituțiile reprezentative
la cele judiciare», regimurile occidentale au instaurat regimuri
«juristocratice».
„Aceste regimuri, continuă Hirschl, sunt
dominate de «o coaliție de inovatori în domeniul legal» care stabilesc
«calendarul, întinderea și natura reformelor constituționale» și care «deși
pretind că susțin democrația... încearcă să izoleze decizia politică de
vicisitudinile politicii democratice»”.
Faptul că aceste instanțe au fost folosite
într-o lovitură anti-democratică atât de flagrantă cum este cea din România marchează
o escaladare față de metodele de presiune mai discrete pe care le folosea
Bruxellesul până acum.
Război juridic, sabotaj economic, revoluții
colorate și amenințări. Peste tot în UE – chiar și în cele mai mari țări din
bloc, precum Franța, Italia și Germania – eforturile de subminare a voinței
electoratului s-au intensificat constant în timp ce problemele economice se
agravează și furia populară față de guvernele care continuă să se agațe de
dogma centristă a neoliberalismului și transatlanticismului crește.
MintPress News își prezintă astfel o serie de articole într-o postare pe
X:
„De la anularea alegerilor la interzicerea
partidelor politice, Europa este profund bolnavă politic. În această serie,
MintPress prezintă șase indicii că democrația în Europa e pe cale să se
prăbușească, citând exemplele României, Germaniei, Franței și Marii Britanii.”
Peste tot în Europa câștigă teren partide care
pun sub semnul întrebării înțelepciunea Proiectului Ucraina și a atitudinii
belicoase la adresa Rusiei, Chinei și a oricui altcuiva mai spune Washingtonul
că e inamic.
Și este nevoie de măsuri mai draconice pentru
a ține acești lupi tineri la distanță.
O postare X (Kit Klarenberg) notează:
„Partidul AfD din Germania, care promite să
pună capăt sancțiunilor aplicate Rusiei, e pe cale să fie interzis. În
Slovacia, Fico a rămas ferm pe poziție și a fost împușcat. În alte părți, niciun
politician, partid sau guvern mainstream din UE nu a admis această realitate,
în timp ce industriile lor se prăbușesc în flăcări. Sigur, politicienii
occidentali nu-și pot admite eșecul, iar SUA vrea ca aceste sancțiuni să
continue, așa că n-au decât să înghită și să suporte. Dar, mai important, a
admite dezastrul pe care aceste sancțiuni îl cauzează Europei ar putea pune
capăt războiului prin mandatar, ceea ce este inadmisibil. Și totuși...?”
Este perfect posibil ca România să fie doar primul act într-o serie de alegeri anulate, pentru că marii campioni neoliberali care se auto-numesc „de centru” ar fi foarte încântați să aibă puterea de a anula alegerile de câte ori rezultatele nu le convin!
Sursa: ActiveNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu