Motto:
„Azi dimineață m-am trezit frumos
la taina ,fără cuvânt și formă
pentru ființa mea diformă.
Și-n libertatea nevăzută
am plâns fără să fiu văzută
și nici nu știu cui folosesc
picuri de apă fără crez.
Primesc o cheie,dar nu văd uși
cine sunt unde mă duc ?
când norișorii mișcători
mă alergă din al meu confort.
Alergă ei,alerg și eu
se opresc și mă opresc
lângă o poartă cu îndemn.
ce păcat,nu-l descifrez”,
poemul „Cheia”, autor Nelica Hotea.
DIN CÂND ÎN CÂND SE NASC ȘI OAMENI* - acrostih
(* numele unui volum de eseuri, semnat de către Nelica Hotea)
Departele își cheamă libertatea în
Iarba proaspăt cosită -
Norii se prind în hora visului…
Cărarea adună roua
Î(Â)ncă necălcată pentru atunci când
Noi ne vom dărui îmbrățișări -
Dansul lacrimilor culege liniște…
Întâiul sărut al dimineții se
Naște doar în șoapte zidite cu patimi…
Crucea drumului veghează curcubeul
Î(Â)n asfințitul ecoului trimis spre
Neguri – este vremea tăcerilor să se
Dăruiască altor cuvinte…
Se aprind luminițele altui veac -
Erato își rostește rugăciunea cântecului…
Ne vom aduna gândurile în lumina
Altor toamne – doar de dragul amintirilor viitoare.
Speranțele le-am zidit în visele
Cuvintelor țesute cu zâmbet necălcat….
Șarpele albastru își plimbă liniștea prin
Ierni de tăceri închise în suspine răstignite…
Oare, liniștea are speranțe?
Anotimpul visului, unde se adapă?
Mi-am rezemat privirea între două veacuri de
Eternitate, căutând răspunsul.
N-am găsit nici azi împăcarea sufletului - doar
Inima îmi știe suspinul și-mi culege lacrima…
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
„Posibilitatea de-a alege binele nu orbește, ci în deplină convingere, în clară lumină a conștiinței e marele dar făcut umanității, norocul și privilegiul ei. Darul acesta se plătește prin posibilitatea de a alege greșit. Etica nu e altceva decât pelerinajul cutremurător al sufletului între polul plus și polul minus al alegerii…”.
Andrei Pleșu
CALENDARUL FREAMĂTULUI* - acrostih
(* numele unui volum de versuri, semnat de către Nelica Hotea)
„Rămâi în armonie!
Eram acolo,
dar norocul nu m-a văzut
deși strănutam simțire,
emoțiile valsau,
ascuns, adânc în mine.
Câte dorințe
nu m-au împins
dincolo de axele timpului
grăbită să îmbrățișez
atâtea neînțelesuri.
O flacără tăcută,
mocnind,
asteaptă un suflu
să o reaprindă.
Aripile eternității
aducându-mi cuvinte,
cordul îmi șoptește:
- Rămâi în armonie!”.
(autor Nelica Hotea)
Cărarea de catifea își urmează
Anotimpul visării – urmele gândului și a
Luminii adunate din cuvinte netulburate.
Erato așteaptă ecoul refrenului în
Neadormitele rugăciuni rostite în
Diminețile din „Calendarul freamătului”.
Azi, voi scrie cu rouă necălcată
Rime și nerime pentru lacrima din
Umbra vântului zidită doar în
Liniștea altui zbor spre libertate…
Floarea de iasomie își culege
Răsăritul din munții iubirii, iar
Eternitatea cuvintelor își scrie
Anotimpul sosirii cu un sărut dăruit întâiului
Minut din Cartea Vieții nescrisă încă în
Ăst veac de zâmbet – curcubeul adună
Tăcerile într-o cunună, apoi le trimite spre
Universul verdelui-miracol cu dorința de a
Lumina tristețea rămasă singură -
Urmează prânzul cuvintelor adunate din
Inimi care cred în fericire…
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).
Te iubesc, ROMÂNIA!
În orice inimă
stă scrisă o lege,
a mea e scrisă-n românește,
zvâcnește pentru neam și țară.
Frați ROMÂNI, cu mic cu mare
să încingem hora mare,
dezicându-ne de hoți,
să ne luăm țara-napoi.
Azi mai mult decât oricând,
să fim toți din nou români,
cu gând bun și faptă dreaptă,
România să renască.
Celor ce ne-au jegmănit,
ne-au trădat, ne-au umilit,
să le spunem răspicat:
- Pa și pusi, măi Golani!
(autor Nelica Hotea)
„Poporul nostru nu se va face bine până nu va înlocui înjurătura cu binecuvântarea, lingușeala cu demnitatea, golănia cu educația, bârfa cu admirația. Suntem un neam risipit în lume, zdrobit de marile depărtări, deșirat lăuntric, vlăguit și apăsat, neiubitor de carte, mai umblat pe la crâșme decât prin biserici, cu familii dezbinate-n stradă sau prin tribunale, cu bătrâni întristați și nepoți părăsiți. Părinții se ceartă de față cu copiii. Copiii,mai târziu, își uită părinții. Ne autosabotăm cu zel străin de Dumnezeu. Răutatea gratuită-n trafic, pizma, resentimentul și insulta grea-toate produc o viață socială de coșmar. Pe lângă autostrăzi și spitale, România are nevoie de un imens pansament sufletesc, de iertare și binecuvântare”.
Mihail Neamțu
TIC-TAC, CONTRA TAC* - acrostih
(* numele volumului de debut în poezie – Nelica Hotea)
Decât trădător, mai bine să mor.
Duminică voi merge la vot
si vă promit că vă votez pe toți,
am decis,
nu mai supăr nici un hoț.
Suntem mințiți și înșelați
de mai bine de 30 de ani
si noi încă mai facem plecăciuni,
în fața celor care ne-au vândut.
Puținii noștri intelectuali
sunt atât de legați
de funcțiile ce le dețin
pentru politic,
nu pentru ROMÂNI.
Justiția e în cădere,
sănătatea de mult piere,
finanțele ne gubălesc
și sclavii României
încă plătesc.
Există senatori ce au umplut
Guvernul României
de curve și povești
fără nici o rușine,
Nordis dictează
ostașii afișează,
restul nu contează,
iar noi ROMÂNII
vom continua să fim slugile ROMÂNIEI.
Servicii avem și nu oricare,
cu îndemn:
- Fii prost și votează,
că oricum votul tău nu cotează!
(autor Nelica Hotea)
Tăcerile se duc să-și culeagă amintirile din
Iernile fără fulgii care-și joacă refrenul sosiri pe
Cărarea pictată cu brumă – așteptându-și roua...
-
Te voi atârna în suflet de lacrimă
Anotimp al zâmbetului, al sărutului și al
Cuvântului cu aromă de rugăciune...
Curajul își scrie libertatea pe
Ochii de catifea dintr-o lacrimă, iar
Norii își plâng fiecare umbră născută în
Timpul dintre două șoapte
Rămase fără trup de dragul
Aducerilor aminte crescute în sufletul primăverilor...
Te-am adunat în cunună de stele pentru
A acoperi cuvintele albastre culese din
Câmpul plin cu mirosul izvorului de mir...
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers).
Iată-mă în noapte…
Iată-mă, în noapte
singur și în frig,
mă învelesc cu cerul
și de acolo strig:
- Vreau înapoi la inima mea!
Vreau să mă întorc
acolo unde cândva
găzduiam iubirea,
alungam negura.
Mă vreau din nou același om,
lipsit de gânduri inutil de galopante,
de stări și vise suspendate.
Vreau muzica
cu tonalitate ei aparte,
un opaiț și un condei
să aștern frumosul
din sufletul meu.
N-am timp să mai rătăcesc
și nici să mă mai pierd
Ajunge! ...
Mă văd, mă simt,
sunt vie și cred,
înmoi pana în călimara
culorii de etern.
(autor Nelica Hotea)
Felicitări, Nelica Hotea, pentru întreaga activitate desfășurată în plan literar.
Îți doresc, un An Nou, cu sănătate și împliniri.
Un An Nou, cu realizări în toate planurile, inclusiv în cel literar.
LA MULȚI ANI!
Vasile BELE, ASCIOR Baia Mare
Chiuzbaia, 31 decembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu