Mirel Palada: “Antena 3 a ajuns zilele astea să semene fix cu TVR-ul din ultimele zile ale muribundului regim Ceaușescu.”

Antena 3 a ajuns zilele astea să semene fix cu TVR-ul din ultimele zile ale muribundului regim Ceaușescu.

Debitează solemn toate nemerniciile de falsități prezentate în mod pompos sub titulatura de “adevăr oficial”. A spălat pe creieri ani la rînd poporul cu televizorul, oamenii obișnuiți care se uitau în gura lui Gîdea ca în cea a unui necesar predicator zilnic.

Iar acuma, cînd și-au dat seama că au fost păcăliți și că Antena 3 încearcă să spele cadavrul în putrefacție al Ancien Régime, în rîndul oamenilor obișnuiți așa s-a declanșat un val proaspăt de dispreț și scîrbă și ură la adresa lor. O necesară expiere a demonului care le-a înnegrit inimile.

Culmea e că Antena 3 e mai puțin stridentă decît Digi 24. Și totuși e urîtă mai mult. E un paradox ușor de înțeles.

La Digi 24 nu ai așteptări. Lumea știe că e o televiziune de securiști croită de la bun început să răspundă nevoilor de ură maoistică a tefeleilor fanatizați. Antena 3, în schimb, plătește prețul de a se adresa oamenilor obișnuiți, României profunde. The deplorables. Știrbii. Pleava.

Evident că e tot o televiziune de securiști, dar mai vicleană, cu o onctuozitate de șarpe pseudo-virtuos. Iar acum șarpele plătește. Și șarpelui nu-i convine. Și se zvîrcolește de ce îi urăște lumea. Ah, ce dureros.

E în aer o atmosferă de sfîrșit de lume. Precum vulturii care sfîșiau cu ciocurile și cu aripile lor fetidele perdele de la ferestrele palatului tiranului, să iasă putoarea de cadavru, trăim o Toamnă a patriarhului balcanică.

Acum 35 de ani, dictatorul era Ceaușescu. Acuma e Iohannis.

Acum 35 de ani, televiziunea urîtă de români era TVR 1. Acuma e Antena 3.

Acum 35 de ani, salvatorul mesianic, cu vorbe măsurate care să potolească setea de fantasmă a românilor, era Iliescu. Acuma e Georgescu. Aceeași atitudine hipnotică de Kaa ce-ți spune “trust in me”, încolăcindu-se în jurul creierului tău.

Istoria e ciclică. Istoria se repetă. Mai întîi ca tragedie, în 1989, cu mii de morți și cu o senzație înălțătoare de Revoluție care de fapt era lovitură de stat. Mai apoi, în zilele noastre, ca farsă bicisnică. Șoșoacă și Makaveli și muie și Tik Tok.

Constanta o reprezintă securiștii care nu se dau duși de la putere, și dau lovitură de stat despre care urlă că nu e lovitură de stat, că e apărarea democrației. Vai, mi s-a umplut colonul de lacrimi. Ce înălțător. Ce eroi neînțeleși.

Ne-am uitat zilele trecute la Il gattopardo. Tot despre revoluție. E acolo citatul acela celebru spus de Tancredi, reprezentantul revoluționarilor, și asumat cu seriozitate solemnă de către Don Fabrizio, prințul Salina, reprezentantul l’Ancien Régime:

“Dacă vrem să rămînă toate cum sînt, trebuie ca toate să se schimbe.”

Ghinion. Slava. Muie.

Românii merită tot ce e mai bun.

 

Autor: Mirel Palada