De citiva ani buni, baietii se confrunta cu dificultati sa devina barbati. E un fenomen relativ izolat in istoria societatii, dar foarte raspindit in lume, un produs ubicuitos al revolutiei sexuale, al tehnologiei si mai ales al divortului parintilor. Un numar in crestere de baieti, atit in Romania dar mai ales in lumea occidentala, cresc fara tata in casa, ori fara mama, parintii fiind divortati. Tatal “vitreg” nu este un rol de barbatie pentru tinerii baieti, iar mamele «vitrege» nu isi asuma rolul de mame traditionale pentru copiii proveniti din alte relatii.
Aceste realitati sociale au dus la debusolarea unui grup in crestere de baieti, dar si de fete. In ultimii ani, dificultatile sociale ale baietilor au devenit un subiect de interes pentru sociologi, iar concluziile lor sunt ingrijoratoare. Chiar daca ni s-ar parea ca ceea ce scriu ei nu este direct relevant pentru Romania, totusi este. Si in Romania un numar in cretere de baieti se confrunta cu probleme similare, chiar daca nu la aceasi scara.
Astazi publicam un fragment dintr-un eseu privind subiectul recent publicat de publicatia conservatoare Claremont Review of Books, The Sons of Murphy Brown: Today’s boys have little sense of how to be men / Fii lui Murphy Brown: baietii zilelor noastre nu stiu ce inseamna sa fii barbat. Articolul poate fi citit in engleza in intregime aici: https://claremontreviewofbooks.com/wimps-and-barbarians-the-sons-of-murphy-brown/
Aluzia la Murphy Brown e legata de un show TV in voga in SUA cu 25 de ani in urma, personajul principal al show-ului fiind o femeie tinara, necasatorita, care a avut un copil dintr-o relatie de concubinaj iar apoi l-a crescut singura. Miscarea feminista promoveaza concubinajul si carierismul in detrimental relatiilor de familie. Copiii sufera, in special baietii. Autorul eseului este profesor la o scoala crestina.
***
De mai bine de un deceniu am fost în măsură să văd tineri în devenire. Am încercat în mod deliberat să-mi dau seama dacă societatea, prin cele mai importante instituții de instruire morală ale ei– familia și școala – transformă băieții în tineri responsabili. Femeile tinere, întotdeauna judecătorii firești ai personajului masculin, spun cu insistență „Nu”. Ele se plâng de modul în care sunt tratate în centrele comerciale sau în campusurile universitare de către bărbați imaturi. Uneori, ele par disperate si fără speranță. Ele spun că baietii cu care vin in contact nu știu să se comporte nici ca bărbați, nici ca domni. Li se pare că, cu mici excepții, majoritatea femeilor din ziua de azi trebuie să aleagă între bărbați care sunt plângăreti, incapabili să ia decizii și, în general, bărbații care tratează femeile cu duritate și nu sunt de încredere, nemanierați și, de obicei, proști.
Dilema imaturitatii masculine
Întrebarea pentru profesori, parinti și alții în poziții de influență morală este ce să facă privind nemulțumirea crescândă a tinerelor femei și confuzia crescândă a tinerilor bărbați. Profesorii nu pot deveni părinții elevilor lor, dar pot da direcție celor care au urechi să audă. Două lecții sunt esențiale. În primul rând, o provocare clară trebuie adresată tinerilor, îndemnându-i să devină bărbații care erau bunicii și străbunicii lor. În al doilea rând, o nouă generație de oameni maturi trebuie să spună cum in trecut baietii deveneau bărbați și se comportau bărbăteste și cum noi, ca societate, ne-am pierdut simțul adevăratei bărbății. Bărbăția nu este doar o chestiune de a fi bărbat și de a ajunge la o anumită vârstă. Acestea sunt acte ale naturii; bărbăția este un act de caracter susținut.
Băieții imaturi de astăzi nu sunt greu de găsit. La fel ca barbarii de odinioară, ei rătăcesc în haite. Îi poți recunoaște după îmbrăcămintea, vorbirea, amuzamentul, manierele și tratamentul lor față de femei. Îi veți cunoaște imediat după articolele lor distincte. Ei poartă șepci de baseball oriunde merg și în orice situație: la clasă, la masă, în interior, în aer liber, în timp ce susțin un test, în timp ce se uită la un film, la o întâlnire. Ei poartă aceste șepci în față, în spate și în lateral. Le vor purta la biserică și cu costume, dacă vreodată un barbar își îmbracă costumul. Parțial pătură de siguranță, parțial farmec de noroc, aceste acoperiri distinctive pentru cap unesc fiecare barbar cu restul vastei hoarde barbare.
Sportul si maturizarea
Printre cele mai populare activități barbare se numără sportul și ridicarea de greutăți. Desigur, nu este nimic în neregulă cu sportul sau pregătirea fizică. Practicarea sportului poate încuraja tinerii să cultive mai multe virtuți importante: curajul, competitivitatea, camaraderia, rezistența, simțul corectitudinii. Din acest motiv, culturile traditionale au folosit invariabil sportul ca teren de probă pentru efortul bărbătesc. Problema este că mulți tineri din ziua de azi nu primesc nicio educație masculină în afară de sport. Când băieții britanici care l-au învins ulterior pe Napoleon nu concurau la concursurile sportive desfășurate în școlile publice de elită, ei învățau cum să devină domni. Vorbeau engleza corecta, se comportau cu un aer demn, tratau femeile cu respect și studiau asiduu.
Barbarii, deloc surprinzător, ascultă muzică barbară. Allan Bloom a identificat rock-and-roll-ul drept muzica actului sexual. La fel de elementare, dar fundamental diferite, sunt pasiunile enumerate de rockul modern fără rol, adică de heavy metal. Heavy-metal-ul nu are calitate ritmică, sună mai degrabă ca motoare cu reacție care decolează în timp ce o voce masculină în creștere strigă amenințări repetate, epitete și obscenități. Heavy-metalului îi lipsește orice subtilitate, reflexie, armonie, rafinament – într-un cuvânt, civilizație. Un anumit tip de muzică ar înnobila sufletele tinerilor. Heavy Metal nu înnobileaza nimic. Este muzica furiei pure.
Barbarii, strict vorbind, nu au maniere. Se strigă unul către altul în public ca și cum lumea ar fi un teren de joc sau un concert rock. Pentru a completa strigătele, există o postură, o maniera și comportament al barbarului recunoscut. Ei se trântesc pe scaune. Rigiie și trec cu mândrie gaze puternice în locuri publice. Scuipă practic oriunde merg. Un obicei barbar deosebit de enervant este că nu te privesc în ochi. Te va privi într-un loc și în altul, ridică din umeri, își va mișca corpul în direcții diferite, dar rareori sta doar într-un loc, se va uita la tine în ochi și va spune ceva inteligibil. A vorbi cu adulții a fost una dintre primele lecții pe care le-a învățat un copil in familia normala. Vorbirea și postura corespunzătoare și alte semne de respect l-au ajutat să ajunga în comunitatea ființelor umane civilizate. Nu mai.
Lipsa modelelor potrivite
Bărbații tineri, desigur, au fost întotdeauna aspri pe margini. Dar, în trecut, marginile lor au fost netezite, parțial, prin introducerea în compania feminină. Băieții au învățat să se comporte corect mai întâi de la mame și mai târziu în preajma altor femei și fete. Au deschis ușile, au tras scaunele, s-au ridicat când o femeie intra într-o cameră, s-au ridicat în locuri publice pentru a-și oferi locurile altora, și-au scos pălăriile în prezența femeilor și și-au păzit cu atenție limbajul pentru a nu jignit sexul frumos. Totul a dispărut.
În niciun alt aspect al conduitei lor, barbaria nu este mai evidentă în rândul unui număr mare de tineri în zilele noastre ca în modul cum trateaza femeile. Nu numai că nu arată femeilor vreo considerație specială. Ei fac tot posibilul să le deranjeze. Unei femei nu îi place să fie țipată de bărbați în mașinile care trec sau din dormitoarele universitatilor. Nu-i place să treacă pe lângă un grup de tineri impunători, care citesc doar pentru a-i taia calea. Nu-i place să fie subiectul glumelor si al insinuărilor sexuale. Dar așa ceva se întâmplă tot timpul. Femeile tinere care apar în public sunt hărțuite în mod constant de haite de bărbați tineri aflați în căutarea lor, care consideră că este dreptul lor inalienabil de a face avansuri brute și suggestive catre fete. În zilele noastre, bărbații tineri injura din abundenta în fața femeilor, adesea cu referire la sex. Pe scurt, compania femeilor nu mai scoate ce e mai bun in bărbații tineri. În preajma sexului opus, imaturitatea adolescentei și post-adolescentei din ziua de azi sunt cele mai grave.
Bărbatul tinar de azi e nebărbătesc si în alte privințe, mai ales în comparație cu bărbații tineri din trecut. De-a lungul istoriei, baietii au devenit barbati pregatindu-se pentru război, navigind pe mare, tăind păduri sau chiar stăpânind latina și greaca. În afară de a asculta muzică, totuși, cum își petrec baietii de azi cei mai formați ani din viață? Cumpărături. Ei sunt consumatorii perfecti. Ei consumă libertățile și comorile publice pe care le-au transmis strămoșii lor prin „sudoarea fruntii”, fără ca ei să adauge nimic înapoi la stocul comun.
Lumea a avut întotdeauna parte de barbati imaturi. Ceea ce trebuie explicat este de ce aceste două tipuri de personaje evident defecte au devenit atât de commune astazi, uneori părând a fi norma. O privire atentă asupra culturii în care sunt crescuți băieții dezvăluie nu numai că aceștia nu mai sunt încurajați să devină bărbați viguroși și responsabili, ci și că practic fiecare factor care le afectează dezvoltarea este profund ostil idealurilor și practicilor bărbăției tradiționale și pașilor minuțios necesari pentru a o atinge. Regimul disciplinat de instruire fizică și morală care obișnuia să transforme băieții în bărbați și forțele culturale care susțineau acest obiectiv au fost sistematic demontate de o cultură noua care dezactivează bărbația.
Revolutia sexuala perpetueaza imaturitatea
Mai presus de toate, este revoluția sexuală cea care a eliberat impulsul sexual din hamurile sale domestice. Un bărbat nu mai are nevoie să fie bărbat, ca si caracter sau fizic, pentru a face sex. Poate fi un băiat de 14 ani. Fetele neînsoțite nu sunt greu de găsit. Ele pot fi ademenite în casa cuiva sub pretenția de a asculta niște CD-uri noi. Evadarea supravegherii părinților este la fel de ușor cum să mergi acasă de la școală. Într-adevăr, școala ofera iluzia unui sex in siguranta la orele de educație sexuală necesare și sunt șanse ca asistenta școlii să furnizeze prezervativele. Ce și-ar putea dori mai mult un băiat? Nu numai că sexul nu mai este subordonat căsătoriei, care era bazat pe responsabilitatea masculină, dar cele mai viclene și neplăcute personaje sunt acum cele mai răsplătite cu sex.
Divorțul ușor a avut efecte morale și psihologice devastatoare asupra băieților. Jumătate dintre băieții americani cresc in absenta taților lor naturali. Fiilor mamelor le lipsesc bărbații maturi care să-i introducă în lumea bărbăției responsabile. Divorțul mamei imprimă băiatului o imagine a fostului sot, și, prin urmare, a tuturor bărbaților, ca fiind iresponsabili, înșelători, imaturi și adesea odiosi sau abuzivi față de femei. Pentru baieti, loialitățile divizate cauzate de divorț creează de fapt îndoieli profunde cu privire la propria masculinitate. Pe măsură ce băiatul se apropie de bărbăție, el este afectat de întrebări subconștiente care nu au o soluție imediată: „Voi fi ca tata?” „Vreau să fiu ca tata?” „Ce ar trebui să facă un bărbat?”
Părintele de tip nou a inventat un nou mod de a-i disciplina pe fii, aderând cu fermitate la principiile „stimei de sine”. Băiatul nu greșește niciodată, nu este niciodată bătut și nu i se face niciodată nimic care să il faca sa se simtă rușinat. Cuvântul „pedeapsă” nu mai există în lexicul parental; a fost înlocuit cu „consecințe”. Băieții nu sunt făcuți să se simtă rușinați pentru comportamentul rău; li se spune doar ca trebuie să-și reconsidere „alegerile proaste”. Mai puțin de toate, daca părinții își bat fiii sau sugerezi că ar trebui, ei te privesc îngroziți, pentru că până la urmă, „violența doar generează violență”. Desigur, această formă mai blândă de disciplină nu prea funcționează.
Fara disciplina si fermitate
Vechea formă de disciplină era rapidă, directă, clară și eficientă. Noua disciplină non-punitivă consuma timp, este indirectă, indecisa și ineficientă. Fiecare încălcare a regulilor necesită o discuție lungă în care băiatul ajunge să-și exprime „sentimentele” și, prin urmare, să își apere comportamentul. Această nouă formă de disciplină ușoară compromite de fapt creșterea morală a băiatului.
La școală, băiatul întâlnește o lume care zădărnicește orice impuls natural de a deveni un bărbat adevărat. Unele școli încearcă în mod activ să îndepărteze orice vestigii ale culturii tradiționale care funcționează în beneficiul și inspirația băieților: forme mai vechi de competiție academică, cum ar fi matematica, preponderența eroilor masculini in literatura care nu mai pot depăși eroinele feminine, chiar și locurile de joacă ale școlilor și jocuri precum baseball. Chiar și atunci când școlile nu încearcă în mod deliberat să emasculeze băieții tineri, lumea educației poate părea feminizată și excesiv de răsfățată pentru tinerii bărbați. În școala elementară, peste 90 la sută dintre profesori sunt femei. Neavând un curriculum decent care să-i le ghideze, așa cum este cazul în majoritatea școlilor, aceste profesoare vor alege cărți și teme care nu îi atrag deloc pe băieți.
Peisajul cultural mai larg inhibă transformarea băieților în bărbați maturi. Feminismul radical, pentru a numi o trăsătură a acestui peisaj, a subminat într-un fel relațiile dintre sexe. Feministele radicale nu au schimbat direct caracterul bărbaților tradiționali. Există încă un număr de domni care vor deschide porți doamnelor cu riscul de a fi dezgustați de o femeie ocazională care se va simti ofensata. Ceea ce a făcut feminismul, împreună cu corectitudinea politică, este să-i priveze pe părinții moderni de limbajul folosit în mod tradițional pentru a crește băieții: „Fii bărbat”. „Aparati sora”. „Încetează să arunci mingea ca o fată.” „Nu mai plânge ca o fată.” În schimb, avem o mulțime de discuții calde și androgine despre „a fi o persoană bună” și „a arăta respect față de oameni”. Un băiat agitat și irascibil nu este prea interesat să fie o persoană bună. Căci, dacă va atinge acest statut, ce îl va deosebi de sora sa? Părinții nu mai au un limbaj care să răspundă nevoilor cele mai profunde și naturale ale fiului lor. Efectul ultim este un mediu care nu cere practic nimic special de la băieți pe măsură ce devin bărbați.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
APRECIERI SI RUGAMINTE
Apreciem faptul ca repostati materialele noastre. Va multumim si va rugam sa continuati sa o faceti. Fiti amabili, insa, si identificati AFR (Alianta Familiilor din Romaia) ca autor al materialelor. Va multumim!
JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!
Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
Alianta Familiilor din Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu