Sumar Literomania nr. 375 May 30 Literomania nr. 375 este online, cu articole proaspete și interesante. Cartea săptămânii este „Vedere cu solzi” de Ohara Donovetsky, recent apărută la Editura pentru Artă și Literatură - cronică de Raul Popescu. Puteți citi, de asemenea, cronici la cea mai recentă carte a Laviniei Braniște, „Camping” (Polirom, 2025) - cronică de Adina Dinițoiu, și la romanul „James” de Percival Everett (National Book Award, 2024; trad. Bogdan Perdivară, Editura Litera, 2025) - cronică de Rodica Grigore. Scriitorii Irina Georgescu Groza și Petre Barbu au răspuns, în acest număr, la ancheta noastră literară „Cărți care ne-au format”. Mai puteți citi în sumar: traduceri de Dominique Ilea („Abisul” de Marguerite Yourcenar), rubrica „Dicționar recent” de Dorica Boltașu, primul act al piesei de teatru în două acte „Arca lui Giorgio” de Marian Ilea, un eseu (în spaniolă) despre Octavio Paz (la 27 de ani de la dispariția lui), semnat de Washington Daniel Gorosito Pérez, precum și rubricile „Pastila de înțelepciune” și „Pucă show” (de Bozz). Lectură plăcută! Recomandare Literomania Interviu „Cațavencii” ADINA DINIȚOIU: „Românii nu l-au «meritat» pe Ceaușescu, dar l-au răbdat prea mult“ La primele șase întrebări din acest interviu, Adina Dinițoiu, o doamnă altfel calmă și atît de optimistă cît poate fi un critic și istoric literar, mi-a răspuns înainte de turul II al prezidențialelor, cînd G. Simion era cu 20% înaintea lui Nicușor Dan. Le-am păstrat așa cum au fost. La ultimele două mi-a răspuns în dimineața de după, cînd s-a topit coșmarul. (Cristian Teodorescu) Adina Dinițoiu: Cum zic de la o vreme, generația 40 + este ultima care mai are amintiri din copilărie din comunism; și probabil și unele „sechele“, alături de cei mai în vîrstă: mai multă frică, mai puțină reacție socială, mai mult conformism și supunere etc. Dar eu n-am dat niciodată vina pe oameni pur și simplu, ci pe vremuri, pe contextul istoric și geografia noastră păcătoasă. O țară mică la cheremul marilor imperii, care s-a dat cu unii și cu alții pentru a supraviețui, pe principiul „Capul plecat sabia nu-l taie“. Românii nu l-au „meritat“ pe Ceaușescu, dar l-au răbdat prea mult, așa cum sînt învățați oamenii din estul Europei să rabde mereu foarte mult, prea mult, pînă la limita oricărei suportabilități. Continuarea interviului aici