Întâmplări adevărate în VITRALII (Lumini și umbre)

                                    de Gheorghe Pârja

De o bună vreme citesc cu interes revista „Vitralii”, publicație a Veteranilor din Serviciile Române de Informații, ca un reflex al curiozității firești, stârnită de lectura unor cărți cu mistere, scrise de sigheteanul Leonida Neamțu, ori de Haralamb Zincă. Ori fascinația filmelor cu spioni. Când am descoperit revista VITRALII, am coborât cu ima­ginația pe pământ și am dat curs realității de care am auzit, dar știam foarte puține lucruri reale. Cu ani în urmă, cumpăram revista din chioșcuri de ziare, dar cu noua tulburare a difuzării presei nu mai am această șansă. Noroc cu bunul meu vecin Gavrilă Dunca, că îmi dăruiește fiecare număr când apare.

Așa s-a întâmplat și cu recentul număr 63. Un număr care mi-a trezit mare interes. Cu întâmplări apropiate de preocupările mele. Ajung și acolo. Aflăm dintr-un amplu documentar semnat de col. (r) dr. Sorin Aparaschivei despre serviciul român în perioada 1842-1866, evoluții în domeniul siguranței statului și apărării naționale în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Multe episoade palpitante din devenirea serviciului, dar și multe dovezi care l-au consolidat. Despre acel septembrie 1941, când a fost descoperită de către serviciul special de informații organizația comunist-teroristă din Tighina, scrie doctorul în istorie Alin Spânu. Moment care a forțat populația să dea bani pentru înzestrarea armatei sovietice. Cei care refuzau erau deportați.

Și am ajuns la articolul care m-a interesat cel mai mult. Este semnat de Gen. bg. (r) Vasile Mălureanu și face parte dintr-un serial. Prezintă întâmplări și evenimente profesionale, la care a fost martor, comentând statutul ofițerilor de informații și modul de gestionare a activității de profil. Autorul ne amintește de culisele cenzurii în domeniile artei și culturii în regimul trecut. Rând pe rând, se deapănă cazuri concrete din activitatea informativă. Mai ales în teatru, unde se foloseau cuvinte cu diverse semnificații, gestică, costumație, scenografie, care transmiteau aluziv mesaje critice la adresa unor dificultăți sociale. Este amintit cazul lui Alexandru Andrieș, autorul unei caricaturi considerate a fi susceptibilă de interpretări. În acest context sunt amintite împrejurările morții scriitorului Marin Preda.

Este descrisă acțiunea de recuperare a colecției de artă care a aparținut marelui patriot transilvănean Vasile Stoica, cu contribuții importante în consolidarea Unirii din 1918, diplomat de carieră, reprezentând interesele României în mai multe țări. Instaurarea regimului comunist l-a găsit la post în Belgia. Au urmat ani grei de pușcărie, decedând în 1959, în penitenciarul Jilava. Cutremurător destin! Este amintit și cazul poeților Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor, susținători și, totodată, subminatori ai regimului trecut. Cum scrie și generalul, abordarea unei asemenea teme incumbă mari riscuri, deoarece percepția publică privindu-i pe cei doi poeți este deja catalogată.

Au fost adepții direcției naționale în cultură, slujind coordonatele regimului. În același timp, egoul lor de creatori liberi de încorsetările regimului i-a condus la creații literare și publicistice cu probleme în epocă. Cei interesați pot afla clarificări, dar și semne de întrebare privind poetul Ion Caraion. Eu am aflat mai multe decât știam din zvonurile vremii. Erau luate la ochi și conferințele naționale ale scriitorilor. La Conferința națională din 1981, poeta Ileana Mălăncioiu a spus: „Să nu fie lăsați să se amestece în treburile scriitorilor cei care nu se pricep.” Am mai aflat ceea ce nu știam despre Mișcarea SIRFA, începută dintr-o anecdotă în atelierul pictorului Mihai Bandac în anul 1982. Interesante amintiri, domnule general!

Despre deontologia profesională și importanța acesteia în activitatea serviciilor de informații scrie Gen. bg. (r) Nicolae Pintilei. Am remarcat cazurile picante descrise în acel context. Sunt comentate noile apariții editoriale. Pe teme de actualitate este abordat spionajul economic în era inteligenței artificiale; Viitorul ne anunță că, deja, confruntările din câmpul de luptă cu arme convenționale se mută treptat în spațiul cibernetic, unde atacurile pot produce efecte devastatoare. Este prezentată cartea generalului Vasile Mălureanu – „Ordine statală versus dezordini publice – Istoric, analize și în­vă­țăminte românești” (Editura RAO, 2025), o radiografie originală în istoria națională din punctul de vedere al apărării ordinii statale. Conține și o analiză a principalelor riscuri și amenințări la adresa României.

Le spun și eu: subminarea puterii de stat, anarhismul, extremismul politic, extremismul de factură etnică, extremismul de factură religioasă. Sunt publicate creații ale membrilor Cenaclului Vitralii. În acest număr sunt poeme închinate Limbii Române. Am remarcat poemul scris de Iacob Oniga. Este adus un omagiu eroilor români căzuți în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, la împlinirea a 80 de ani de la înfrângerea trupelor naziste și ungare, marcând sfârșitul războiului. Momente de reculegere la Cimitirul Central din orașul Zvolen, unde își doarme somnul gloriei poetul-erou Ion Șiugariu, din Băița Băii Mari.

O revistă scrisă cu rigoare și bună documentare. Printre consultanți am remarcat istoricii Ioan Scurtu, Alex Mihai Stoenescu și Aurel V. David. Nu prea știm istoria care ne privește. Uneori trăim în ea fără să-i cunoaștem conturul. Trecutul este, uneori, incomod, ne poate contrazice opțiunile conjuncturale. De aceea îmi place să umblu prin lume cu un felinar de grâu aprins.