„Poemele Transilvaniei” este mai mult decât o antologie de poezie; este o stare de grație a unei geografii literare specifice spațiului blagian de „orizont și stil”. Editată de scriitorul și criticul literar Irina Petraș și publicată de prestigioasa Editură Școala Ardeleană în anul 2025, antologia reprezintă un volum complementar seriei „Transilvania din cuvinte” (edițiile din 2017 și 2018), continuând explorarea identității transilvănene prin intermediul artei literare. Volumul reunește o diversitate de voci poetice remarcabile, toate dedicate evocării și celebrării Transilvaniei ca spațiu real și mitologic. Prin această antologie lirică, Irina Petraș reușește, de fapt, să rescrie o istorie a poeziei românești din Transilvania, transformând geografia ardeleană în literatură autentică. Autoarea antologiei reușește să transforme o geografie provincială într-una esențială și elitară. Poezia ardeleană este semnificativă pentru istoria literaturii române, lucrare cerebrală validată de redactarea acestei antologii. Încă de la început, textele introductive, semnate de personalități literare precum Marin Sorescu, Adrian Păunescu și Mircea Zaciu, definesc Transilvania nu doar ca o realitate geografică, ci mai ales ca o „stare de spirit”, o „existență milenară” și un „sentiment difuz și fierbinte, fluid ca sângele”. Irina Petraș introduce ca motto, poate, cea mai frumoasă descriere a Transilvaniei realizată în stil poetic de criticul literar Mircea Zaciu: „Această idee de țară, de fapt, un sentiment difuz și fierbinte/fluid ca sângele./Mireasmă, dogoare, livadă,/poame și țintirim./Și vocea bunicii/când pomenea mormintele familiei/sub merii sălbatici/din țintirimul de la Șomcuta./O vocabulă/stilet și sânge: Transilvania.” Irina Petraș subliniază, prin efortul editorial, legătura profundă a locuirii cu pământul natal, cu „locuri înconjurate de păduri și dealuri” (trans-silvania, lat. n. red.), și cu rădăcinile în istoria și natura locului. Numeroase poezii se axează pe descrierea peisajului transilvănean – dealurile, munții (Apuseni, Făgăraș), Someșul, Mureșul – adesea personificat sau „zeificat” și încărcat de semnificații. Aceste elemente naturale sunt conectate cu istoria zbuciumată a regiunii și cu spiritul neînfricat al locuitorilor săi, cum ar fi cel al „moților” și figuri istorice precum Avram Iancu și Horea. Poeții explorează memoria colectivă, tradițiile și evenimentele care au modelat identitatea transilvăneană, dar și o urbanitate fortuită.
Multe dintre
contribuțiile antologate poartă amprenta unei nostalgii profunde, a amintirilor
legate de copilărie, de familie și de locurile dragi. Melancolia spațiului
„deal-vale” străbate versurile blagiene. Temele memoriei și ale rădăcinilor
sunt recurente, subliniind o legătură indisolubilă între individ și pământul
ancestral. Volumul reflectă și diversitatea culturală a Transilvaniei, abordând
teme legate de limbă, tradiții, multilingvism, religiozitate, ireligiozitate și
mitologie. Sentimentul de apartenență la această zonă este exprimat prin
imagini puternice și funciare, mereu încărcate de simbolism local și universal.
Antologia reunește peste 50 de poeți, printre care nume consacrate și voci
contemporane, precum Ana Blandiana, Elina Adam, Nicolae Avram, Ioan-Pavel Azap,
Pașcu Balaci, Balázs F. Attila, Balázs Imre József, Sorin Basangeac, Sânziana
Batiște, Horia Bădescu, Alexa Gavril Bâle, Ștefan Bitan, Oana Boc, Mariana
Bojan, Gabriel Bota, Hanna Bota, Ruxandra Cesereanu, Ion Cocora, Ion Cristofor,
Constantin Cubleșan, Ștefan Damian, Vasile George Dâncu, Demény Péter, Dinu Flămând,
Katia Fodor, Iulia Anamaria Ghidiu, Mircea Goga, Vasile Gogea, Ana Herța, Iulia
Iacob, Vasile Igna, Adrian Lesenciuc, Victor Constantin Măruțoiu, Ștefan
Melancu, Alice Valeria Micu, Virgil Mihaiu, Vlad Moldovan, Dan Moșoiu, Ion
Mureșan, Marcel Mureșeanu, Sânziana Mureșeanu, Mircea Petean, Ioan Pintea, Ion
Pop, Adrian Popescu, Horea Porumb, Aurel Rău, Persida Rugu, Constantin Rusu,
Victor Țarină, Ionuț Țene, Marius Țion sau George Vulturescu.
Fiecare autor aduce o
nuanță distinctă, originală, de la lirism contemplativ la versuri cu accente
istorice sau meditative, contribuind la o imagine complexă și profundă a
Transilvaniei reale sau mitice. „Poemele Transilvaniei” sunt o mărturie lirică
valoroasă a spiritualității, istoriei și frumuseții inefabile și tainice a
Ardealului. Prin diversitatea vocilor și a abordărilor, antologia reușește să
captureze esența unei regiuni cu o identitate puternică și un trecut bogat în
reprezentări fecunde și simbolice, oferind cititorilor o călătorie emoțională
și intelectuală prin inima acestui spațiu geografic și spiritual. Poeții
conturează cu vivacitate o incursiune profundă și multidimensională a
identității transilvănene, atât ca spațiu geografic concret, cât și ca esență
spirituală și memorială. Irina Petraș reușește cu discreția caracteristică să
surprindă prin poeziile antologate multiculturalitatea și multietnicitatea
acestui spațiu de complementaritate. Antologia nu este o simplă colecție de
versuri, ci o cronică poetică a unui tărâm special și a oamenilor săi, privită
prin prisma istoriei, a naturii, a memoriei personale și a aspirațiilor
colective transfigurate de un creuzet multicultural. Poeții se dăruiesc
spațiului în care trăiesc cu voracitate și sete de imenent sau transcendent –
depinde de interiorul fiecăruia. Astfel, subiectul antologiei depășește
geografia fizică, transformând Transilvania într-o „stare de spirit” sau o
”stare de grație”, o percepție interioară, un mod de a fi și de a simți lumea.
Poeții antologați subliniază această dimensiune filosofică, descriind-o ca pe o
„existență milenară” și un „sentiment difuz și fierbinte, fluid ca sângele”.
Este un destin, o condiție, o matrice culturală și emoțională care definește nu
doar locurile, ci și identitatea individuală și colectivă. Această Transilvanie
interioară devine un „templu” (stilul Adrian Păunescu), o sursă de lumină și
ocrotire, o patrie ce își găsește expresia în inima și conștiința locuitorilor
săi.
Peisajul transilvănean
nu este doar un decor pentru poeții antologați, ci un personaj activ, un
depozitar al istoriei și al legendelor în creațiile lirice antologate.
Dealurile, munții (precum Apusenii sau Făgărașul), râurile (Someșul, Mureșul)
și pădurile sunt încărcate de povești, având „rădăcini adânci” și „ochi vechi”.
Geografia personificată este martoră tăcută la evenimente cruciale, cum ar fi
revoltele lui Horea și Avram Iancu, și poartă cicatricile „suferinței și
gloriei”. Fiecare piatră, fiecare copac, fiecare ruină a unei cetăți vechi pare
să aibă o poveste de spus, transformând natura într-o carte deschisă a
trecutului. Poeții nu descriu doar peisajul, ci îl simt și îl interpretează,
relevând straturile de sens ascunse sub suprafața sa. Per a contrario, munții
devin simboluri ale rezistenței, pădurile, sanctuare ale secretelor, iar satele
și orașele, mărturii vii ale unor civilizații și conviețuiri ce au modelat
destinul acestui spațiu. Această interacțiune profundă dintre om, natură și
istorie este un fir roșu al antologiei care sintetizează spiritul transilvan,
iar dintre toate acestea reiese Clujul ca un burg medieval transfigurat de o
modernitate provocatoare. Antologia mai surprinde portrete umane diverse, de la
țăranul truditor la intelectualul rafinat, de la revoluționarul idealist la
copilul inocent. Este explorată, implicit, diversitatea etnică și culturală
specifică Transilvaniei (români, maghiari, sași, evrei, romi etc.), nu neapărat
printr-o abordare sociologică, ci prin ecoul lăsat în sufletele poeților și în
țesătura vieții cotidiene. Transilvania este o emoție lirică în derulare de la
începuturi până în prezent. Antologia devine astfel o celebrare a rezistenței
spiritului uman și a capacității de a coexista, de a refuza acel teratism și de
a crea valoare într-un mediu complex, aducând în lumină valorile locale și
specificul mentalităților transilvănene.
Multe poezii aduc în
prim-plan modul specific locului, îmbibat de sânge și miasme, în care destinele
individuale se intersectează cu marile evenimente istorice sau cu miturile
fondatoare ale Transilvaniei. Experiențele personale ale poeților – copilăria
petrecută în satele transilvănene, amintirile din familie, legendele auzite la
gura sobei – se transformă în lentile prin care este refractată istoria
colectivă. Această abordare sinergică conferă subiectului o dimensiune profund
personală și autentică, transformând istoria abstractă într-o realitate vie,
palpabilă și emoționantă, în care cititorul se poate regăsi. Este o reînviere a
trecutului prin memoria individuală. Un alt aspect central este rezistența
identității transilvănene în fața vicisitudinilor timpului și ale istoriei.
Transilvania a trecut prin numeroase transformări politice, sociale și
culturale, care au conturat un anumit „spirit” sau o „esență” originară
constantă. Antologia devine astfel un mesaj de speranță și o mărturie a
capacității unei culturi de a dăinui și de a se reinventa, păstrându-și, în
același timp, rădăcinile adânci și nealterate. Dincolo de specificul
transilvănean, subiectul cărții rezonează cu o tematică universală: căutarea de
sine, legătura cu pământul natal, înțelegerea rădăcinilor și a moștenirii
culturale. Este o dovadă că, deși specifică unui anumit spațiu, literatura
poate deschide porți către înțelesuri largi și înveșnicite; vorbind despre
condiția umană, despre necesitatea apartenenței și despre puterea memoriei
colective. Astfel, „Poemele Transilvaniei” nu este doar o carte despre
Transilvania, ci o oglindă retrovizoare în care se pot reflecta destine și
aspirații de pretutindeni. Antologia Irinei Petraș subliniază cu munificență
complexitatea și bogăția viziunilor poetice asupra Transilvaniei,
transformând-o dintr-un simplu cadru geografic cultural într-o temă centrală de
explorare lirică, istorică și filosofică, dar mai ales semantică și simbolică,
cu profunde striații de originalitate și originaritate în istoria literaturii
române contemporane. Prin volumul de antologie publicat, Irina Petraș aduce o
infuzie calitativă de transilvanism cultural în memoria literară românească.
Transilvania literară este altceva…foarte prețios construit cu mult talent și
viziune.
Ionuț Țene

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu