15 ANI DE CATRENE
(note de lectură)
Motto:
Ai învățat asta și-n școli:
Că și pensia matale
Și Terra are tot doi poli!",
catrenul ,,Consolarea pensionarului", (p. 12).
Încercând a face ,,un pic de curățenie", între cărțile puse/adunate într-o dezordine maximă și prin toată casa, (că tot suntem în prag de sărbători și ne vede și Moș Crăciun, nu-i așa?!), m-am ,,întâlnit", cu un volum drag, și aproape uitat (hai să fiu sincer!), dăruit cu ,,dedicație și iscălitură", de către autoare - bună și dragă prietenă. Este vorba despre volumul ,,15 ani de catrene (1995-2010)", semnat de către scriitoarea Viorica Găinariu-Tazlău, apărut la Editura Proema, Baia Mare, 2010, ISBN 978-606-8138-00-8, 176 p., ediție îngrijită de Ananei Gagniuc, cu o prefață, numită ,, În loc de recomandare", ce aparține scriitorului George Corbu - un volum dedicat ,,copiilor mei, Scânteioara, Angel, Cătălin și nurorii Lenuța", după cum puteți afla din mărturisea sinceră a autoarei. Volum face parte din Colecția: Vox Septentrionis și este ilustrat cu grafie semnată de către Marian Lupu-Lupino.
Mă bucură revederea cu acest volum, așa cum, fiecare revedere cu autoarea este un mare prilej de încântare. Ne cunoaștem de ceva vreme, să tot fie câțiva zeci de ani. Ba, m-a și recomandat, celor de la Cenaclul Scriitorilor, în speță ,,Clubul <<Spinul>>, (fondat în anul 2002, autoarea fiind unul dintre membrii fondatori), Baia Mare, încercând să facă din mine un epigramist. Am cochetat, atunci, și cu acest gen, dar, recunosc, ,,nu s-a prins de mine", nu am acel umor, sau ironie, ce trebuie să dea gust epigramelor. Câteva încercări, rebele, sunt. Nu le-aș defini epigrame, ci catrene! Acum, parcă am o părere de rău că nu am insistat mai mult. Dar... asta este! Oricum, prețuire adâncă și respect profund, autoarei Viorica Găinariu-Tazlău, pentru întreaga activitate literară. Și, revin la volumul ,,15 ani de catrene".
,,Ai fost ales și este bine -
În ce te bagi, nu ai habar!
Dar cât în funcție te-or ține,
Fă-țihaine fără buzunar”,
catren dedicat ,,Unui nou ales ce se declară incoruptibil”, (p. 11).
Volumul, ne oferă, partea de început a creațiilor, și, probabil, primele catrene, scrise în acele timpuri (1995!). Trag concluzia, înțelegând, acest aspect, chiar din întâia secvență cuprinsă în volum - ,,Începuturile (1995-2000)”. Catrene, precum ,,Cresc prețurile”, ,,Birocrație”, ,,Rețetă pentru faliment”, sau ,,La capătul răbdării”, ,,Alt an electoral”, ,,Pensii ministeriale”, scrise atunci, nu și-au pierdut actualitatea nici în zilele noastre, chiar dacă au trecut, uite, câțiva zeci de ani.
,,Ne-ați vrăjit - vă merge vestea,
Promisiunile-s astrale;
Ce foloscătoate-acestea,
Fost-au și rămân... verbale”, ,,Unor politicieni”, (p.16).
,,Te-au schimbat de azi pe mâine?
Eu îți spun, deși regret:
Chiar și cea mai albă pâine,
Se transformă în pesmet”, ,,Unui fost șef”, (p. 16).
Hazul, sau umorul, cuprins în aceste catrene, dau tot farmecul acestor catrene. Nu sunt omiși, afonii, secretarele, schimbul valutar, primarul, politicienii, miniștri, pensionarii, bețivul, șoferii.
,,Se înclină, se îndoaie,
Să se facă remarcat,
Dar sub blana cea de oaie,
Este-un lup adevărat”, ,,Unui prefăcut”, (p. 20).
Săracul, zic eu, bețiv, nici nu poate fi ocolit! Dar, visul e vis, gândul este gând, inima este inimă:
,,Să curgă precum Iza cea străbună,
Pe lângă drum, pălincă doar de prună;
Săsarul poluat - cu mii de tone -
Să se transforme-n cel mai fin Garone”, ,,Visul unui bețiv”, (p. 21).
Și, pentru că tot suntem, este vremea de a face curat, nu doar în curte sau în casă, ci și în suflet. Cum? Cu o ,,Spovedanie”:
,,Te-ai dus dis-de-dimineață,
După-a Domnului povață,
Să te ierte de-a ta vină
Și-ai tot spus-o pân-la... cină”, (p. 23).
Încă, un catren ,,de suflet”, rog să îmi fie permis. Este vorba despre catrenul ,,Consătenilor mei din Tazlău”, Tazlăul, fiind locul de naștere al autoarei, locul copilăriei. Am vorbit de câteva ori și despre aceste locuri natale. Era o vibrație de suflet, să stai să-i asculți amintirile:
,,Mi-a fost frică a vă scrie,
Nici nu știu ce să vă spui,
Pentru că nimeni - se știe,
Nu-i profet în țara lui”, (p. 23).
Trecem la secvența ,,2001”. Alte catrene, alte gânduri, alți luați în vizor. Și, parcă, tot aceeași! Avem, astfel, pădurarul, ocaua (când mică, alteori mare), hoțul, ipocritul, însurățelul catren pe care îl redau mai jos. Prea îmi place!
,,L-au căsătorit, în fine
Și cum n-a avut de-ales,
E-ntrebat de-i este bine:
,,Nu-i ai bine, e mai des”!”, (p. 29).
Dintre catrenele alese ca fiind reprezentative, secțiunii/anului 2004, aleg să vă prezint, chiar întâia: ,,Unui medic”:
,,Alături de cei tineri operează,
Cu bisturiul tare abitir,
Ajuns la pensie tot nu cedează:
Mai are de umplut un... cimitir!”, (p. 43).
Sunt de remarcat, ,,Explicația supraviețuirii în tranziție”, ,,Boala săracului”, ,,Audiențele la șef”, dar și ,,Traseismul politic” al unor aleși, în funcție de cum ,,suflă vântul”, sau, ,,Toamnă electorală”, ,,Drumul spre Europa”.
,,N-avem drumul asfaltat,
Plini de gropi e tot scuarul,
Dar mai e de admirat:
Cine face... trotuarul!”, ,,În tot răul e un bine”, (p.50).
,,De când scoate fum pe nări,
Viciul nu-i de stăpânit.
Cheltuiește pe țigări,
Plus taxă de... hornărit”, ,,Taxă pe viciu”, (p. 52).
Și ajungem, și la 2005. Alt an, alte provocări, alte catrene. ,,Unui bărbat veșnic îndrăgostit”, îi arde de ,,O nouă însurătoare”. ,,Unui crai avar”, îî convine ,,Martie, lună de post”, pentru că încă nu poate ieși ,,La iarbă verde”. ,,Celibatarul la vârsta a treia”, are o ,,Propunere pentru luna de miere”, dar crezând în ,,Turismul românesc”, își ea o ,,Nevastă supraponderală”:
,,Soața me-i invidiată.
Ea, nu prea, și cu temei,
Când apare impozantă,
Am în ea... două femei”, (p. 58).
În ,,2006”, avem ,,Tradițiile în ton cu vremurile”, (p. 59), iar cine are o ,,Rețetă de îmbogățire”, să o dea și altora, nu-i așa!? Nu știu dacă a fost un an electoral, (de 2006, vorbesc!), dar de fiecare dată avem: ,,Lansări de candidați, cu mici și bere gratis”. Știm că se poartă! Așa că ,,Aviz amatorilor...”, dar ,,...și amatoarelor”:
,,Deși ești pensionară,
Nu se mai întreabă anii,
Vârsta este chiar ușoară,
Când în portofel ai banii!”, (p. 63).
Oare, ,,Moda”, ține pasul cu lumea, sau lumea ține pasul cu ,,Moda”? Atunci când ai o ,,Dorință condiționată”, apare ,,Relativismul” și poți fi beneficiarul unui ,,Umor la vedere”. Și cum speranța moare ultima (vorba românului!), așteptăm ca anul ,,2007”, să fie mai bun, să ne dăruiască mai multe bucurii, să ne aducă mai mulți bani, etc., etc... Prin vocea literară a autoarei Viorica Găinariu-Tazlău, aflăm detalii. Iată, doar câteva! ,,Rugăciunea unei văduve”, ajuns la Dreptul Dumnezeu. Dar, din ,,Obișnuință”, spunem mereu câte o ,,Poveste adaptată”, deși ,,Socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din... străinătate”. Avem parte de ,,Modernizare”, iar ,,Reptilele politice”, ne susțin și ne ajută (nu mai fac abuz de ghilimele!). Orice ne-am dori, zicala ,,Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”, se adeverește. Așteptăm ,,Fasole cu ciolan de Ziua Națională”, dar avem parte numai de o ,,Ploaie de moțiuni”. Noroc pe mine, că am ,,Nevastă descurcăreață”. ,,Iarna vieții” este lângă noi, iar azi nu mai ies ,,La picnic”. Stau și ascult, ,,Dorința unui elev repetent”:
,,Vacanța mare mă îndeamnă,
Pe vremea asta estivală:
Fac două veri în loc de toamnă
Și, gata, nu mai merg la școală!”, (p. 79).
Haideți, dragi prieteni, să finalizăm această secțiune, ,,2007", într-un mod vesel. Adică, să nu fie triști, dimpotrivă, să zâmbim, cu-atât mai mult, cu cât scriitoarea Viorica Găinariu-Tazlău, ne înveselește cu un catren, care merită nota 10. Catrenul se numește ,,Râsul, bată-l vina", (p. 80). Iată-l:
,,Încerc să ies dintre cadeți,
De critici să n-aud nici pâs!
Doresc să râdeți, de puteți;
De nu, iar m-am făcut de râs!".
Fiecare an ce trece, înseamnă și ,,Schimbare". Viorica Găinariu-Tazlău, are catren pregătit pentru a puncta această mult-dorita ,,schimbare":
,,O părere lumea are,
De corupție, că-i plagă.
După marea integrare,
Dăm atenții, nu dăm șpagă", (p. 81).
Așa începem anul ,,2008", o altă secțiune/ alt an. Sperăm să nu fim cuprinși de ,,Amnezie", sau de ,,Naivitate". Mărirea pensiei, în definitiv, să fie și ,,Mângâierea pensionarului". Pentru că tot vorbim despre tinerețe și tineri, eu, prin ,,vocea literară" a scriitoarei Viorica Găinariu-Tazlău, le recomand, acestora din urmă, tinerilor, adică, ,,Răbdarea vârstei a treia", ceea ce nu prea cred că se potrivește între generații. ,,Unui preot dintr-o parohie săracă", îi recomand, chiar și ,,De 1 aprilie", să cheme la împăcare oamenii, să îi cheme la rugăciune, și cu toții, să dăm ,,Mulțumire, Celui de Sus", pentru fiecare clipă de binecuvântare, primită. Până una-alta, vă invit, la o ,,Cafea cu parfum de femeie":
,,La o cafea s-au cunoscut
Și-n căsnicie i-a prins lațul;
Apoi, iubirea a trecut,
Din toate a rămas doar... zațul", (p. 92). Vă dau un sfat, la care rogu-vă, profundă, meditație - nu uitați, în viață, ,,Totul se plătește", (p. 93).
,,Instinctul de bărbat te-ndeamnă,
Să îi faci curte la o doamnă;
Fii sigur că nu vrea onoare,
Ci doar ce ai prin buzunare".
Să îmi spuneți, dacă știți, care este cel mai potrivit ,,Mărțișor, adecvat soției". Dacă nici Domeniile Voastre nu ați știut, recomand citirea acestui catren, apoi luarea unor decizii:
,,Mărțișorul meu cu șnur,
E simbol, dar cu folos;
Pentru toate câte-ndur,
Împletesc un șnur mai gros", (p. 92).
Uite așa am petrecut anul 2008, și am intrat în ,,2009", un an al crizelor politice, economice, administrative. Da! Faceți un remember! ,,Criza, soră cu românul", (p. 97). Nu o spun eu! O punctează în catren, Viorica Găinariu-Tazlău:
,,Ne-am obișnuit cu ea,
Dar în seamă tot o iei.
Mai adăugăm ceva:
Marea criză de... idei".
Aș fi vrut să adaug motto, catrenul ,,Cacofonie... bugetară, dar mi-i că le-aș da de lucru la cei cu mintea odihnită. Sună, extrem de sensibil:
,,Se muncește să se facă,
Împărțeala-n mod plăcut,
Ce primim e-un mare DACĂ...
CÂND? Rămâne de văzut!", (p. 101). Avem și personaje concrete, nu doar funcții. O avem pe ministerița Elena Udrea, (p. 102), ba chiar și pe Ciomu, (p. 83) și avem, inclusiv o ,,Viziune asupra păcatului originar", (p. 103):
,,Păcătu-i feminin, o știm,
Adamii cad în plasă des,
Dar dacă stăm să ne gândim,
Nici Eva, nu avea de-ales". Ce trebuie făcut? Trebuie găsit un ,,Antidot", sau faceți o chermeză (nu știți ce înseamnă?)... o ,,Petrecere cu lăutari"! Mai bine tăceam. De ce? ,,Tăcerea-i de aur". Și mai am o vorbă. ,,Vorba dulce mult aduce", (p.104). Ieri, am văzut un ,,Anunț matrimonial". Sună, cam așa:
,,Vreau o jumătate care
Stă acasă, nu se plimbă,
Fără bunuri de valoare
Și fără prea multă limbă", (p. 103).
Fără nicio altă ,,Explicație", ajungem și în ,,2010", cel din urmă an luat în baza referințelor, după spusele, (și scrisele, clar!), din volum. Nu îmi dați dreptate? Rog să vă uitați la titlul volumului! Așa! ,,15 ani de catrene (1995-2010)". Vedeți?! Un an dâcos. Sau, dificil! În 2010, deja avem ,,Taxe reținute din pensie", o ,,Sărăcie" lucie bântuie prin aer, Ba avem ,,Criză și de 8 Martie". Aleșii, în sfârșit, dau dovadă de transparență:
,,Un lucru elementar,
Prima dată stabilesc:
Leafa lor de demnitar,
Ca să știm pe cât chiulesc!", (p. 115). Exact așa este și azi! Chiulangii, cu leafă mare! În fond o ,,<<Tradiție>> generată de politicieni", (p. 115):
,, Ne-am obișnuit cu ei,
Ce ne spun pare o glumă,
Că promit, e-un obicei;
Că nu fac, e o cutumă!".
Și câte nu ar mai fi! Mă opresc, și totuși continui. Mă întorc la cuvântul-prefață, ,, În loc de recomandare", semnat, așa cum am spus de către George Corbu, cel care afirmă:
,,Din cele peste 120 de texte însoțitoare ale unor volume de autor sau colective, atestând prezența epigramei în contemporaneitate, acesta este cel de-al patrulea consacrat unei individualități feminine în aria spiritului concentrat, în principal a catrenului spiritual. După două bucureștence (Viorica Verboschi Cristodulo și Otilia Morțun) și o ieșeancă (Georgeta Vătavu), moldoveanca naturalizată maramureșeancă Viorica Găinariu, ține, la rându-i, să mă asocieze unui proiect editorial, printr-un cuvânt de apreciere și recomandare", (p. 5).
Și pentru că tot suntem în așteptarea lui Moș Crăciun, rog-vă, să îmi permiteți un catren, sau două, chiar, legate de acest Mare Praznic.. Îmi permit, (clar, în acest context, al sărbătorilor, ce bat la ușă!), să adaug, o ,,Dorință":
,,Să am pe masa de Crăciun,
Vin din cea mai bună viță.
Visând clondirul, presupun
C-o să-l umple-o... Crăciuniță", (p. 78)... și,
,,Prins cu brazi în camion,
Revoltat e nea Ion:
<<Eu atâta vreau să spun,
Că-l ajut pe Moș Crăciun>>"!, (p. 109). Acum aș zice... Și, Doamne ajută!, dar și... Doamne ferește!
Mai avem în volum, câteva ,,Definiții epigramistice". Ba chiar, (și pe ăsta o consemnez, aici!), definiția epigramei, ne-o dă, Viorica Găinariu-Tazlău. Iată:
,,Două versuri ce te-alintă...
Până aici e totul bine,
Ultimul e foc de flintă
Și dă de pământ cu tine", ,,Epigrama", (p. 125). Am să vă las Domniilor Voastre, bucuria de a afla/citi aceste definiții. Credeți-mă! Pe cuvânt, că merită! ,,Nasul", ,,Medicul", ,,Munca", ,,Girantul", ,,Vinu", ,,Umorul", ,,Șnurul", ,,Zebra", sunt doar câteva dintre definițiile epigramate.
Un volum de epigrame, nu ar fi complet dacă nu ar fi și secțiunea ,,Dueluri epigramistice". Avem! Distinsa scriitoare, poetă și epigramistă rasată/distinsă, este luată la duel, de către: Ion Costin, Gavril Moisa (CJ), Ion M. Mihai, D. Iuga, Florentin Năsui, Nicolae Nicolae - Caransebeș, prof. Nicolae Valentin (București), actorul Paul Antoniu. Evident, că aceste ,,săgeți", nu rămân, doar așa. Își au fiecare, răspuns și contra-răspuns.
Mai există, ,,Șarje amicale" și ,,T(h)alia epigramei", în fapt, replici epigramistice. Aleatoriu, amintesc: Elis Râpeanu, Ion Burnar, Valerian Lică, Gheorghe Roman, Paul Talașman (actor), Ion Șiman, Nistor Bud, prof. Romulus Filip, Toma G. Rocneanu, Mircea Micle, Ioan Fârte, Lucian Perța. Doamne, când citesc, și îmi aduc aminte, întreb (și am motiv temeinic!): ,,unde sunt cei care nu mai sunt?". Da!
Și, nu am terminat! Avem și ,,Tagma cum laude". Ce înseamnă, asta? Nici eu nu știu! În schimb, dacă era scris ,,Magna cum laude" (varianta corectă), aș fi spus că înseamnă ,,Cu mare laudă!". Și asta este varianta bună, (cu scuzele de rigoare! Nu că aș vrea să mă dau rotund ori știut - MAGNA CUM LAUDE). Un fel de ,,referințe critice", ,,păreri, impresii, gânduri". Își pun amprenta - Andrei Fărcaș, prof. Ioan Șiman, Mircea Micle, Ioan Fârte Adi, Vasile Lăschian, prof. Romulus Filip, Toma G. Rocneanu, Nistor Bud, Vasile Țincaș, prof. Gelu Dragoș și actorul Paul Antoniu.
Felicitări, pentru această apariție editorială, chiar dacă anii au trecut, catrenele/epigramele își au actualitate încă!
Felicitări, scriitoarei Viorica Găinariu-Tazlău!
Recomand volumul și îl susțin!
Vasile Bele, UZPR
9 decembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu