România, în prag de revoluție!

În urmă cu 36 de ani (chiar nu-mi vine a crede), prin luna noiembrie, apăruseră pe unele garduri înalte ale Timișoarei sau pe unele porți vizibile diferite mesaje cu un profund caracter anti-comunist. Tresăream, nu ne venea a crede, dar și bucuria era incomensurabilă. Se simțea că vine o schimbare mare. Apoi, prin 13 – 14 decembrie, seara, în jurul casei lui Laszlo Tokes, oameni cu lumânări aprinse, în mâini. În jurul lor, plin de securiști cu hainele lor tipic modelate după chipul și asemănarea lor. Unii (vorba unui prieten), deghizați, dar tot nu le ieșea.

Atunci era un singur dușman comun: comunismul și Ceaușescu, exponentul cel mai vizibil.

Acum? România este împărțită în două, justiția, în două, tinerii, în două, prietenii, în două și lista poate continua.

Orice țară, pentru a funcționa normal, are nevoie de o justiție echilibrată, stabilă. Ceea ce se întâmplă acum între magistrați, acuzațiile și săgețile otrăvite ce se trimit între ei, care până mai ieri erau colegi pe diferite trepte ale pozițiilor de responsabilitate, depășește nivelul unui conflict oarecare. Am mai asistat la conflicte de tip profesional, cu acuzații grave, dar medicii se apără între ei, profesorii se apără, jurnaliștii, cu mici excepții, la fel. Sigur, se poate spune că este vorba despre corupție și că asta ar face diferența. Nu, nu corupția este problema lor, ci ura, arivismul încrâncenat pentru funcții, pentru poziții înalte, dorința de a le face servicii unor politicieni penibili și infantili, fără școală, fără cultură generală, fără clasă (clase).

Procesele pe rol, plângerile penale ale multora dintre ei, nici măcar nu-i mai enumăr, îi știm prea bine, de la toate partidele, suma acestor probleme creează marea temă a justiției. Nu le pasă de români, le pasă de UNII dintre români. Nu le pasă de echilibrul necesar, le pasă de echilibrul lor personal (funcții, poziții, salarii, excursii, carduri, combinații, demonstrații, rânjete sub reflectoare).

Agresivitatea din ultimele zile, mai mult ca oricând, depășirea standardului de limbaj în comunicarea publică, toate îmi sugerau nevoia de eliberare de sub presiunea și dictatura unui grup mic, meschin, asupra unei națiuni.

Se simte revoluția! Ea nu va mai fi cu tancuri și soldați, cu gloanțe și focuri de artificii, dar lumea nu-i mai suportă pe ei, măscăricii deghizați în politicieni. Unii dintre ei, cei cu aerele reformatoare, cu gura mare și cu vorbe goale, ei sunt cei care vor ieși primii.

Este nevoie de primenire!

 

Autor: Liviu Man

Sursa: Gazeta de Cluj