Românii dinspre Apus

                                   de Gheorghe Pârja

Vecinul, cu preocupări astrologice, mă întreabă: ce știi despre românii care trăiesc în Ungaria? Ca răspuns i-am spus această poveste, mai pe ocolite, până să ajung la românii dinspre Apus. Imediat după deschiderea lumii, am trecut Prutul. Și am mers și iar am mers, până întâmplările mele în Basarabia s-au făcut carte. Apoi am bătut drumuri mai multe în Bucovina înstrăinată de istorie, la Cernăuți și la românii din dreapta Tisei, în Maramureșul mușcat, și iar am scris o carte. Mi-a fost dat să ajung la românii din Valea Timocului și la cei din Novi Sad. Sau la românii uitați din vestul Ucrainei, la Mircea și Poroșcovo. Despre care am scris reportaje. Am recapitulat aceste îndemnuri împlinite pentru a mă rușina că nu am fost la românii din Ungaria, la ei acasă. Așa mi s-a dat. Deși știam despre ei de când eram elev la Sighetul Marmației.

Un personaj absolut misterios, Cocsor, care lucra la Casa de Cultură, făcea abonamente la revista „Foaia noastră”, a românilor din Ungaria. Pe vremea aceea. Mi-am făcut și eu. Așa aflam știri despre această comunitate. Vremea a trecut și, într-un târziu, marele scriitor Augustin Buzura a inițiat Cursurile de limbă, cultură și civilizație românească în Maramureș. La care au fost invitați și români din Ungaria. În cartea mea „Dialoguri în centrul Europei”, trei dintre ei figurează cu mărturisiri incitante. Atilla Kovacs îmi declara: „Eu sunt maghiar, dar activez în numele strămoșilor mei români.” Este născut la Bekescsaba, cu studii universitare la Budapesta, profesor de limbă germană și română. Activa în Asociația de autoguvernare a românilor din Ungaria. Cu origine românească pierdută de două–trei generații, este preocupat de rădăcinile familiei.

Apoi, Vera Gurzo, născută la Gyula, Facultatea de pedagogie, la Seghedin. Specializare la Florența. Cadru didactic de limbă maghiară și italiană. Îmi declara în interviu: „Eu sunt româncă. Am urmat școala generală cu limba de predare română. Că numai limba și literatura română se predau în românește. La Gyula avem o tabără de autocunoaștere. Ne punem întrebări fundamentale despre cine suntem? De unde ne tragem?” O altă cunoștință a mea este Maria Ruja, născută la Gyula, într-o familie de români. A terminat Facultatea de Medicină din Seghedin. În vremea când dialogam noi, Maria era medic pediatru la Spitalul din Vacz, îmi spunea: „La noi, biserica și familia păstrează limba română. De n-ar fi așa, acum ne-am înțelege într-o limbă străină.”

Asta se întâmpla în urmă cu douăzeci de ani. De atunci, nu i-am mai întâlnit pe eroii mărturisirilor din carte. În urmă cu câteva zile, însă, am citit un interviu cu Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, realizat de Camelia Stârcescu, Formula AS. Care mi-a stârnit amintirile de mai sus. Este tânăr domnul președinte, are 37 de ani, și a început să lucreze în această instituție după ce a absolvit Facultatea din Seghedin, ca profesor de limba română și informatică. Are și studii universitare de administrație publică, absolvite la Budapesta. Spune despre comunitatea românească pe care o reprezintă: „Românii din Ungaria sunt o comunitate istorică, noi aici ne-am născut, generația mea, a părinților mei, a bunicilor și străbunicilor mei, dar sunt și foarte mulți români care s-au stabilit aici în ultimii 30-40 de ani.

Conform recensământului din 2022, în Ungaria sunt aproape 28 000 de români, cu 8000 mai puțin față de 2011, cel puțin la nivel declarativ. Dar există posibilitatea să fie mulți care, din diferite motive, să nu se fi declarat români. Comunitatea românească tradițională din Ungaria trăiește în trei județe, de-a lungul graniței cu România. Cea mai importantă sarcină a noastră este de a păstra limba română, moștenirea intelectuală și tradițiile istorice ale românilor care locuiesc în Ungaria.” În Ungaria trăiesc 13 naționalități, care au dreptul legal de a se organiza în autoguvernări. Minoritățile din Ungaria au posibilitatea de a avea în Parlament un reprezentant, formând o comisie a naționalităților. În cadrul comisiei, reprezentanții minorităților fac propuneri către guvern, dar nu au drept de vot în ședințele plenare ale Parlamentului. Doar naționalitatea germană are un deputat în Parlament.

Autoguvernările minorităților func­ționează cu finanțare de la statul maghiar. Autoguvernarea pe Țară a Românilor are un buget de aproximativ 656 000 de euro anual. La Gyula sunt două ziare săptămânale, iar pe canalul maghiar Duna TV, românii au 30 de minute săptămânal și o emisiune în limba română. Sunt și instituții educaționale bilingve. Un liceu, trei școli și câteva grădinițe. Sunt coruri și ansambluri de dans popular. Oricât ar părea de ciudat, majoritatea românilor din țara noastră numită România, nu știu de existența acestei comunități românești din vecini. Autoritățile române merg rar pe acolo, dar în majoritatea cazurilor nu se ajunge la nici un rezultat. E bine să știm unii de alții. Eu v-am spus povești trăite. De mine și de alții. Deocamdată, atât. Altădată, mai mult.