Poezia
Trăiesc într-o lume în care mulți se cred poeți,
Dar mesajul lor liric se ascunde între patru pereți.
Mesajul lor sublim transmis către cititori
Moare încet de foame în lipsa ideilor.
Cărți fără valoare se nasc pe acest pământ
La fel ca șobolanii, ce devorează fiecare cuvânt.
Înserare
E liniște
Și-a închis ochii soarele
Luna albastră își arată lacrimile
În natura telurică care adoarme
La fel ca un copil care își iubește mama.
În feerica noapte
Stele își arată strălucirea
Pe bolta cerului, născut din enigme.
Durere
Mă doare sufletul și inima
Simt că mi-am pierdut speranța
Încet îmbătrânesc și îmi dau seama
Că timpul trece la fel ca și viața.
Mă simt ca un zeu
Care își pierde puterea
Și cu timpul nemurirea.
Caut cunoștința din eter
Acolo sunt iubito, prizonier
Rătăcind la fel ca Orfeu
În universul uitat de lumină
Orbit de întunericul ce se alină.
La mormântul mamei mele
Azi de ziua femeii și de opt martie
Ți-am adus un buchet de crizanteme;
Dragă mamă mi-e atât de dor de tine
Că plânge universul alături de mine.
În sufletul meu plouă cu lacrimi cristaline
Lipsa ta eternă mi-a intrat în vene,
Inima îmi bate monoton ca o clepsidră
Timpul care trece cu speranță mă încarcă.
Cerul însorit încet încet se înnorează
La fel ca mâinile-ți suave ce mă îmbrățișează.
Dintre stele îmi ghidezi pașii grei în viață
De acolo îmi zâmbești când sărăcirea lor nu mi se arată.
***
„Poeziile lui Mihai Epli au o puternică încărcătură emoțională și reflexivă, abordând teme universal valabile precum trecerea timpului, suferința, singurătatea, moartea, iubirea și pierderea persoanei dragi. Imaginile poetice sunt construite prin elemente ale universului — luna, stelele, cerul, cosmosul, lumina și întunericul — ceea ce oferă poeziilor o atmosferă melancolică, meditativă, enigmatică, uneori bacoviană. Se observă de asemenea, la tânărul poet băimărean, o tendință spre exprimarea directă a sentimentelor și spre utilizarea unor comparații și metafore cu valoare simbolică.”
(Gelu Dragoș, UZPR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu