EVZ: Culisele atacului la șeful SPP. Mirel Curea și Victor Roncea dezvăluie miza reală. Punctul de vedere al lui Lucian Pahonțu

Generalul Lucian Pahonțu, unul dintre cei mai longevivi șefi ai unei structuri de forță din România, a ajuns din nou în centrul unei ample campanii publice. Motivul invocat: prezența sa, ca tânăr ofițer, în centrul Bucureștiului în zilele fierbinți ale Revoluției din decembrie 1989. În spatele acestei teme s-ar afla însă o miză mult mai actuală: controlul și echilibrul de putere din zona serviciilor și a instituțiilor de securitate. Aceasta este concluzia desprinsă din analiza realizată de jurnaliștii Mirel Curea, Victor Roncea și Octavian Hoandră, în podcastul „Hai România”.

Potrivit celor trei, readucerea episodului din decembrie 1989 în prim-plan nu ar avea o miză istorică. Ar fi, mai degrabă, instrumentul unei lupte pentru repoziționarea unor centre de putere din București.

Ce făcea Lucian Pahonțu în 21 decembrie 1989

Controversa a fost relansată după apariția unor materiale de presă potrivit cărora actualul director al Serviciului de Protecție și Pază ar fi comandat, în 21 decembrie 1989, un pluton aflat în zona restaurantului Cina și pe străzile din apropierea Pieței Palatului.

Jurnalistul Victor Roncea, care afirmă că a cercetat arhivele Parchetului Militar și documentele Comisiei Senatoriale pentru investigarea evenimentelor din decembrie 1989, susține însă că documentele consultate de el nu indică o implicare a lui Pahonțu în actele de represiune împotriva manifestanților.

Roncea, autor al lucrării documentare „Mâna Moscovei”, atrage atenția asupra unui detaliu pe care îl consideră esențial: unitatea din care făcea parte plutonul lui Pahonțu era una de transmisiuni. Cu alte cuvinte, misiunea militarilor era, potrivit jurnalistului, una de suport tehnic și de comunicații, nu una specifică trupelor de intervenție.

Mai mult, Victor Roncea susține că, în miile de pagini din dosarele Revoluției pe care le-a consultat la Înalta Curte și la Parchetul Militar, numele lui Lucian Pahonțu nu apare legat de ordine de tragere sau de acțiuni violente împotriva demonstranților.

Între acești demonstranți de la Piața Romană se afla și Victor Roncea. 

Mirel Curea: Cum arătau filtrele militare în centrul Capitalei

Mirel Curea a completat analiza cu propria experiență din 21 decembrie 1989.

Jurnalistul a relatat că a trecut personal prin dispozitive militare amplasate în zona centrală a Bucureștiului și susține că militarii din structurile tehnice nu se comportau precum niște trupe constituite într-un baraj ofensiv. Potrivit relatării sale, în anumite puncte oamenii puteau trece prin filtre fără ca militarii să recurgă automat la violență.

Această mărturie este invocată în emisiune pentru a susține ideea că simpla prezență a unui ofițer într-un dispozitiv militar din centrul Capitalei nu reprezintă, în sine, dovada participării la represiune.

De ce reapare acum subiectul Pahonțu

Aici apare, de fapt, întrebarea-cheie a întregii controverse: de ce este readus în atenția publică, după mai bine de trei decenii, episodul din 1989?

În opinia invitaților emisiunii, răspunsul trebuie căutat nu în istoria Revoluției, ci în actuala arhitectură de putere de la București.

SPP este una dintre structurile de securitate care au beneficiat de o remarcabilă continuitate la nivelul conducerii. Lucian Pahonțu ocupă funcția de director al serviciului de foarte mulți ani și se află, prin natura instituției, în imediata proximitate a centrului de decizie prezidențial. Iar tocmai această stabilitate ar transforma SPP într-o miză majoră.

Numele lui Florian Coldea reapare în ecuație

O altă componentă sensibilă a analizei îi privește pe actorii care ar putea beneficia de destabilizarea actualei conduceri a SPP. Invitații emisiunii au susținut că anumite nuclee de presă și organizații din zona societății civile care participă la amplificarea criticilor ar avea conexiuni sau afinități cu cercuri de influență asociate fostului prim-adjunct al SRI, Florian Coldea.

"Eu cred că sunt deja tineri care s-au trezit. Îi vedem pe cei care se ridică acum și se consideră păcăliți de faptul că l-au votat pe Nicușor Dan. Dar să nu uităm că și Recorder a făcut parte din angrenajul media de propagandă și manipulare care l-au adus pe Nicușor Dan în funcție. De ce? Pentru că prin Recorder și, mă rog, tot aparatul de propagandă, Hot News G4, Coldea spera că odată a ajuns Nicușor Dan în funcție, să-i rezolve dosarele. Și a văzut că nu se răspunde. Nu răspunde, nu răspunde. Atunci...pe mama lui”, a explicat Victor Roncea.

În analiza lor, contextul juridic în care se află fostul general SRI ar face cu atât mai important controlul sau slăbirea unor instituții considerate capabile să ofere stabilitate actualei arhitecturi de putere.

Miza ar ajunge până la Palatul Cotroceni. În această cheie, atacul asupra lui Lucian Pahonțu nu s-ar opri la persoana directorului SPP. Ținta finală ar fi, potrivit invitaților, diminuarea stabilității din jurul funcției prezidențiale.

SPP este instituția care asigură protecția demnitarilor și are, prin definiție, o relație directă cu Administrația Prezidențială. O schimbare bruscă la vârful serviciului, mai ales prin instalarea unei conduceri interimare, ar putea modifica raporturile de influență într-un moment politic complicat.

De aici și suspiciunea exprimată în emisiune: atacul asupra șefului SPP ar face parte dintr-o operațiune mai amplă de reașezare a centrelor de putere.

Un alt element care le-a atras atenția jurnaliștilor este amploarea promovării subiectului. Tema Pahonțu-1989 nu s-a limitat la câteva articole de presă. Au apărut materiale video promovate, campanii online și chiar panouri stradale în marile orașe.

Pentru invitații podcastului, mobilizarea unor asemenea resurse în jurul unui episod petrecut în urmă cu peste 36 de ani ridică o întrebare legitimă: este vorba exclusiv despre o investigație jurnalistică sau despre o campanie construită pentru obținerea unui rezultat instituțional?

 Iar adevărata miză, potrivit analizei din „Hai România”, nu ar fi trecutul lui Lucian Pahonțu, ci viitorul conducerii SPP și noul echilibru de putere din sistemul de securitate de la București.

Mirel Curea, mărturie despre Lucian Pahonțu în 21 decembrie 1989: „Mi-a arătat cu degetul pe unde să intrăm la demonstranți” 

În plină controversă privind prezența actualului director al SPP în dispozitivul militar din centrul Capitalei, jurnalistul Mirel Curea a relatat o întâlnire directă cu tânărul ofițer, petrecută chiar în după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989.

Mărturia a fost făcută în podcastul „Hai România”, unde Mirel Curea a discutat alături de Victor Roncea și Octavian Hoandră despre acuzațiile lansate în spațiul public la adresa generalului Lucian Pahonțu, actualul director al Serviciului de Protecție și Pază.

Relatarea lui Curea aduce un detaliu spectaculos: în loc să îi blocheze accesul spre zona protestelor, ofițerul aflat în dispozitiv i-ar fi indicat chiar traseul pe care putea ajunge la protestatari.

Mirel Curea: „Ne-am dus și noi la Revoluție”

Mirel Curea a povestit că, în 21 decembrie 1989, a plecat spre centrul Bucureștiului împreună cu prietenul și vecinul său Adi Antonie, care avea să devină redactor-șef al publicației Baricada.

Jurnalistul își amintește că cei doi au ajuns în zona restaurantului Cina, unde se afla unul dintre dispozitivele militare amplasate în centrul Capitalei. „M-am dus cu vecinul și prietenul meu, că locuiam în același bloc, pe bulevardul Dinicu Golescu, Adi Antonie. Ne-am dus și noi la Revoluție, pe 21 decembrie”, a relatat Mirel Curea.

El spune că abia după ce a reconstituit recent amplasarea trupelor din acea zi și-a dat seama că ajunsese chiar în zona în care se afla plutonul comandat de Lucian Pahonțu.

Întâlnirea cu Lucian Pahonțu

Momentul-cheie al relatării este întâlnirea cu ofițerul care comanda dispozitivul. Mirel Curea spune că el și Adrian Antonie s-au apropiat de militari și au întrebat, provocator, pe unde puteau ajunge în zona în care se aflau manifestanții. Răspunsul primit avea să-i rămână în memorie.

„Pe unde se intră, unde demonstrează oamenii ăia?”, spune Curea că a întrebat. Potrivit jurnalistului, comandantul plutonului le-a indicat un traseu alternativ. „Mi-a arătat cu degetul și mi-a zis: «Uitați, intrați din spate pe acolo, că pe aici nu se poate».”

Abia mult mai târziu, după ce a corelat ora, locul și poziționarea unităților militare, Mirel Curea spune că a realizat că ofițerul respectiv era Lucian Pahonțu.

„Domnule, am rămas mut”, a spus jurnalistul în podcast.

 Curea: „Când am luat-o pe acolo, nu era baraj”

Pentru Mirel Curea, episodul este relevant în actuala dispută privind presupusul rol al directorului SPP în evenimentele din 21 decembrie 1989. Jurnalistul afirmă că traseul indicat de ofițer nu era blocat de militari.

„Mi-am dat seama de lucrul ăsta în momentul în care am citit că el, la ora cutare, era în dispozitivul cutare, de la Cina. Și, într-adevăr, când am luat-o pe acolo, nu era baraj.”

Relatarea contrazice, în interpretarea lui Curea, imaginea unui dispozitiv militar care ar fi acționat în acel punct exclusiv pentru a-i opri sau reprima pe demonstranți.

 Victor Roncea: Pahonțu era în trupele de transmisiuni

În aceeași emisiune, jurnalistul de investigație Victor Roncea a pus accentul pe natura unității militare din care făcea parte Lucian Pahonțu. Roncea, autor al lucrării documentare „Mâna Moscovei”, realizată pe baza unor cercetări asupra arhivelor legate de Revoluția din decembrie 1989, susține că militarii din transmisiuni aveau un rol tehnic și de sprijin.

„Cei ca el, de la transmisiuni, au fost duși de umplutură acolo. Nu au nicio treabă cu tragerile”, a afirmat Victor Roncea.

Relatarea jurnalistului EVZ este folosită de participanții la podcast pentru a susține teza că simpla prezență a lui Pahonțu într-un dispozitiv militar din centrul Bucureștiului nu demonstrează participarea la reprimarea protestatarilor.

Mai mult, episodul descris de Curea arată, potrivit acestuia, exact contrariul: ofițerul i-ar fi indicat unui civil cum să ocolească dispozitivul și să ajungă în zona manifestației.

EVZ: Am primit punctul de vedere al generalului de armată (r) Lucian Pahonțu, directorul SPP, privind rolul jucat în evenimentele din decembrie 1989. O reproducem în totalitate, subtitlurile aparțin redacției.

Punctul de vedere al lui Lucian Pahonțu

"Având în vedere acuzațiile lansate în spațiul public la adresa mea, fac următoarele precizări pentru clarificarea aspectelor care îmi sunt imputate și pentru o corectă informare a opiniei publice:

Decembrie 1989 și iunie 1990 sunt răni deschise ale României. Oamenii care au murit sau au suferit atunci, rudele lor și toți românii merită adevărul, iar cei care ocupă funcții de încredere publică au datoria să răspundă întrebărilor despre trecutul lor. De aceea răspund, cu fapte care pot fi verificate.

Afirmațiile care mă vizează sunt neadevărate și lipsite de fundament. Nu am ascuns niciodată aspecte privind parcursul meu profesional. Datele sunt cunoscute în spațiul public și sunt disponibile în mediul virtual de foarte mulți ani.

Poziția mea este simplă: nu am desfășurat niciodată activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale și care ar putea fi încadrate în categoria faptelor de „poliție politică”.

Având în vedere acțiunile mele din acea perioadă, am convingerea că acest aspect va fi evidențiat de verificările întreprinse de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, instituție care are la dispoziție toate mecanismele legale pentru a clarifica veridicitatea afirmațiilor mele.

Resping cu fermitate orice acuzație de implicare în reprimarea violentă a manifestațiilor care au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 în Piața Universității și în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, din zilele de 13-14 iunie 1990.

Cariera militară

Am absolvit cursurile Scolii Militare de Ofițeri Activi de la Sibiu, specializarea transmisiuni, iar în perioada 1987-1989 am fost comandant de pluton în cadrul Trupelor de Securitate, având atribuții exclusiv în domeniul transmisiuni.

În decembrie 1989, aveam 25 de ani, eram locotenent și comandant al unui pluton de transmisiuni în compania de asigurare de luptă și transport a UM 0305, Trupe de Securitate, din cadrul Ministerului de Interne. La momentul respectiv, Trupele de Securitate erau echivalentul Jandarmeriei Române de azi și nu trebuie confundate cu structurile de Securitate cu atribuții informativ-operative și de cercetare penală.

Componența companiei în care activam era următoarea: un pluton transmisiuni, un pluton de apărare antiaeriană, un pluton logistic (bucătari), un pluton conducători auto și un alt pluton logistic (gospodăria agroalimentară). Prin însăși structura ei, compania era o subunitate de sprijin logistic, specializată în activități de suport pentru celelalte subunități din cadrul UM 0305.

21 decembrie 1989

În seara zilei de 21 decembrie 1989, compania din care făceam parte s-a deplasat, la ordin, în trei locuri: în jurul orei 20:00, am primit ordin să ne deplasăm la Casa Scânteii (denumită în prezent Casa Presei Libere); în jurul orei 21:00, am primit ordin să ne deplasăm pe platoul din fața restaurantului Cina și, în jurul orei 22:00, am primit ordin să intrăm în dispozitivul de blocare de pe strada 13 Decembrie (denumită în prezent str. Ion Câmpineanu), pe care nu l-am părăsit până la ora 02:00 (22 decembrie), când am primit ordinul să ne întoarcem la camioanele de transport ale unității, în care am rămas, în repaos, până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989.

În seara zilei de 21 decembrie 1989, după ce am primit ordinul în jurul orei 22:00, am intrat în dispozitiv pe strada 13 Decembrie la intersecția cu strada Academiei (denumire păstrată și în prezent), fără a avea asupra noastră muniția care a rămas în lăzi sigilate, în camioanele parcate în zonă. În fața dispozitivului nostru, spre Bulevardul Nicolae Bălcescu (denumire păstrată și în prezent), la aproximativ 100 metri, era un cordon de Miliție.

În fața acestora, la alți 150 metri, pe trotuarul de la ieșirea în Bulevardul Nicolae Bălcescu, era un cordon format din militari ai Ministerului Apărării Naționale. În fața lor, pe bulevard, erau staționate blindate și forțe ale Ministerului Apărării Naționale.

În cele aproximativ patru ore în care ne-am aflat în dispozitivul de la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, nici eu și nici militarii aflați în subordinea mea nu ne-am modificat poziția și nu am avut vreun contact direct cu revoluționarii.

22 decembrie 1989

În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09:00, la ordin, am coborât din camioane și am reintrat în dispozitivul aflat la intersecția străzilor 13 Decembrie și Academiei, unde acționasem și în seara precedentă. În acea dimineață, dispozitivul din zonă era format astfel: în fața noastră se afla un cordon de subofițeri și ofițeri de Miliție, iar în spate două blindate ale M.Ap.N.

În jurul orei 10:00, la ordin, am permis accesul manifestanților în Piața Republicii (în prezent Piața Revoluției), iar aceștia ne-au îmbrățișat și ne-au dat flori și mâncare. Ulterior, am primit ordin să ne retragem către camioane, ne-am îmbarcat în ele și ne-am întors la unitate.

Menționez că, la sosirea în unitate, muniția a fost verificată și predată și nu lipsea niciun cartuș.

Reiterez, fără echivoc: în niciun moment din timpul evenimentelor din 21 și 22 decembrie 1989, nici eu, nici militarii aflați în subordinea mea nu am fost la baricada de la Intercontinental și nici pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, nu am avut muniție asupra noastră și nu am avut niciun contact cu revoluționarii, cu excepția momentului în care aceștia au fraternizat cu militarii, așa cum am precizat deja. Aceasta este realitatea acelor zile, pe care am consemnat-o și în declarația din martie 1990.

Afirmațiile martorilor sunt demontate chiar de către generalul Cătălin Ranco Pițu, fost procuror șef al Secției Parchetelor Militare, care a instrumentat și semnat ultimul rechizitoriu al dosarului Revoluției. Acesta a declarat public că: „Generalul Lucian Pahonțu nu a fost cercetat personal niciodată pe parcursul celor 36 de ani, perioadă care s-a scurs din 1989 încoace. Declarația lui scrisă, aflată la dosar, a fost dată pentru că toate cadrele trupelor fostei Securități, USLA, Direcția a V-a etc., au fost audiate declarativ în baza vechiului Cod Penal, adică e vorba de declarație olografă (...) Dar, nu există nicio probă că Pahonțu a participat la represiune (...) Pahonțu, la acea vreme, era un militar cu grad mic (...) Eu, ca anchetator, consider că nu mi-a scăpat nicio probă și că, în ceea ce îl privește pe Pahonțu, nu există niciun indiciu că a participat direct la comiterea unor infracțiuni!”

Evenimentele din Piața Universității

De asemenea, resping cu fermitate orice acuzație de implicare în violențele împotriva protestatarilor din Piața Universității, care au avut loc în zilele de 13-14 iunie 1990. În cele două zile, eu și militarii din subordinea mea nu am participat la evenimentele din București. În intervalul respectiv, am rămas în cazarmă, conform documentelor aflate în arhiva Jandarmeriei Române.

Potrivit regulamentelor militare, orice acțiune se realizează în baza unui ordin care este consemnat în documente ce se arhivează și se păstrează. Potrivit acestora, nici eu, nici militarii din subordinea mea nu am părăsit cazarma până în data de 15 iunie 1990, când am primit ordin să particip, cu 72 de militari, la menținerea ordinii publice în Piața Universității. În acea zi nu au avut loc manifestații în Piața Universității, nu au fost înregistrate violențe, iar minerii s-au retras din zona respectivă și au plecat spre Valea Jiului.

De-a lungul timpului, activitatea mea a fost verificată în repetate rânduri de instituțiile abilitate, inclusiv la numirea în funcția actuală, fiind imposibil ca faptele grave, de care sunt acuzat acum, să fi rămas nedescoperite și nesancționate, dacă ar fi existat. Mai mult, evenimentele din decembrie 1989 și iunie 1990 fac obiectul unor dosare penale în care sunt derulate cercetări de mai mulți ani și sunt convins că, dacă aș fi avut vreo implicare în violențele petrecute în timpul celor două evenimente, acest lucru ar fi fost identificat.

Mandatul la SPP

De la momentul numirii în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază, eu și echipa SPP din care fac parte am stabilit parcursul instituțional, având un singur scop: dezvoltarea, modernizarea și creșterea gradului de profesionalism al instituției, pentru îndeplinirea în condiții optime a misiunii de asigurare a protecției demnitarilor statului român și a celor străini, pe timpul șederii lor în România.

A fost un proces lung, construit pe principii solide de legalitate, neutralitate, echidistanță politică, eficiență și adaptabilitate, care a făcut ca acest serviciu să devină o instituție de prestigiu la nivel internațional. În acești ani, Serviciul de Protecție și Pază s-a integrat deplin în structurile euroatlantice, dezvoltând ample programe de cooperare în domeniul protecției demnitarilor cu structuri din cadrul NATO, ONU și UE, dar și cu statele membre ale acestor organizații și în special SUA.

Profesionalismul ofițerilor SPP în cadrul misiunilor internaționale a fost confirmat, în repetate rânduri, prin comunicările oficiale și instituționale ale partenerilor noștri din întreaga lume.

Îmi doresc ca acuzațiile ce mi se aduc și care îmi lezează demnitatea și cariera de militar să fie clarificate cât mai curând. De-a lungul carierei mele, am pus accent pe respectul față de oameni și mi-am ghidat acțiunile după valori precum integritate, loialitate, respect și responsabilitate”.

Lucian Pahonțu