COMUNICAT

 

Expoziția temporară de carte “Opera lui M. Boileau Despréaux (Nicolas Boileau) în Biblioteca Muzeului Octavian Goga de la Ciucea”

 

            Poetul, eseistul și criticul literar francez Nicolas Boileau (01.11.1636, Paris – 13.03.1711, Paris), cunoscut în epocă pur și simplu ca Boileau, considerat cel mai important teoretician al clasicismului literar, a rămas în istoria culturii atât pentru rigurozitatea versurilor sale, cât și pentru stabilirea normelor estetice ale literaturii secolului al XVII-lea.

            Deși studiase dreptul și teologia, abandonase cariera juridică în favoarea pasionantei sale atracții pentru literatură și clasicii antichității, devenind membru al Academiei Franceze (1684) și a fost favoritul regele Ludovic al XIV-lea, care l-a numit istoriograf oficial al curții.

            S-a evidențiat prin lucrarea “Satire” (1666), inspitrată de autorii antici Horațiu și Juvenal, unde criticase vehement, cu spirit caustic defectele societății contemporane (moravurile) și falsul gust literar ale epocii, însă lucrarea sa de căpătâi este “Arta poetică” (“L'Art poétique”), scrisă în 1674: capodopera sa teoretică în versuri, un adevărat poem didactic, în care sintetizase regulile fundamentale ale clasicismului (claritatea, armonia, bunul-simț, imitația naturii și a anticilor, separarea strictă a genurilor literare și a tragicului de comicul cotidian).

Datorită autorității sale în materie de critică literară supranumit și “Legiuitorul Parnasului” (“Le législateur du Parnasse”), M. Boileau a influențat decisiv nu doar literatura franceză, ci și întregul peisaj cultural european, impunând standarde de claritate și rigoare care definiseră epoca neoclasică.

Alături de prietenul său apropiat, Jean Racine (dramaturg, poet și istoriograf francez, considerat unul dintre cei mai mari maeștri ai tragediei clasice din secolul al XVII-lea), a fost numit istoriograf oficial al regelui Ludovic al XIV-lea.

Pentru a-i reuni scrierile majore, edițiile clasice ale operei lui N. Boileau au fost publicate de-a lungul timpului în diverse ediții istorice configurate în trei volume (“Oeuvres de M. Boileau Despreaux. En 3 tomes”), o structură standard a epocii cuprinzând scrierile principale ale acestui apărător fervent al clasicismului.

În volumul I (“Scrierile poetice timpurii și satirice”), conținând trei opere (“Discours au Roi”, “Satires” și “Discours sur la Satire”) și o biografie (un discurs introductiv despre viața autorului), autorul afirmă independența morală și artistică a poetului satiric în fața puterii absolute, oferind în același timp o laudă paradoxală și sinceră suveranului Ludovic al XIV-lea.

 Volumul II (“Teoria literară și poemele majore”) include capodopera sa teoretică în patru cânturi, considerată codul legislativ al clasicismului, celebrul poem normativ scris în 1674, intitulat “L'Art poétique” (“Artă poetică”), alături de ode, epigrame, diverse poezii și alte fragmente. “Epistolele” (“Les Épîtres”) conțin scrisori în versuri pe teme morale și literare, iar poemul eroi-comic de regferință “Amvonul” (“Le Lutrin”) este considerat o capodoperă a genului burlesc clasic.

Volumul III grupează scrierile în proză, discursurile academice, prefețele, traducerea tratatului lui Longinus “Despre sublim” (una dintre cele mai influente opere de critică literară și estetică din antichitate, lucrare definind sublimul ca o eminență și excelență a limbajului capabilă să provoace extaz, admirație și să ridice emoțiile cititorului dincolo de simpla convingere rațională), criticile, corespondența sa privată (scrisori către dramaturgul francez Jean Racine, către fiul acestuia, Louis Racine, un important poet din Epoca Luminilor, către avocatul, scriitorul și academicianul Claude Brossette, către alte personalități), dar și lămuriri istorice sau comentarii suplimentare.

Această împărțire asigură o acoperire completă a geniului său, de la poezia pură și critică mușcătoare până la eseurile filosofice și scrisorile teoretice care i-au adus titlul de “Legiuitor al Parnasului” (o metaforă culturală folosită pentru desemnarea unei persoane care stabilește regulile stricte ale unei arte, ale poeziei sau ale unui curent artistic).

Esența teoriei literare a lui M. Boileau se bazează pe cultul rațiunii, imitarea naturii umane și preluarea modelelor din antichitatea clasică, respingând excesele baroce în favoarea clarității, simetriei și rigorii.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Opera lui M. Boileau Despréaux (Nicolas Boileau) în Biblioteca Muzeului Octavian Goga de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare trei volume reprezentând chintesența normativă a clasicismului francez și un cod fundamental al esteticii secolului al XVII-lea.

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

EDUARD BOBOC