40 DE MUCENICI

Fie mari, sau fie mici

40 de pahare, bem

Și dacă ne îmbătăm.

Că la noi în țară a intrat

Un virus rău și e păcat ,

Și dacă noi bem horincă

Nu ne mai face nimnică.

La virusul din depărtare

Nu-i place horincă tare,

Când îi miroase a băutură

Îți fuge din bătătură .

Așa dară măi fârtați

Beți și de vă îmbătați

La virus să-i faceți ciudă

De el să nu se audă .

Să plece de unde-a venit

Noi aici nu l-am poftit ,

Nici nu îl băgăm în seamă

Poate să aibă și coroană.

de Nelu DANCI

40 de Mucenici, sfinţişori şi pahare de vin. Semnificaţii, tradiţii şi reţete!

Sărbătoare creştină, marcată în 9 martie şi în calendarul popular ca început al anului agricol, Ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor lăsând loc mai caldelor zile ale moşilor. Tradiţional, de Măcinici se curăţă casa, se alungă gerul, femeile coc 40 de sfinţişori din aluat şi bărbaţii beau câte 40, sau 44, de pahare cu rachiu.

Sfinţii 40 de Mucenici prăznuiţi de Biserica Ortodoxă au fost toţi ostaşi ai armatei romane şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata staţionată în Armenia, în timpul împăratului Liciniu (308-324). Nu erau doar romani de origine, ci şi greci şi armeni, dar erau cu toţii creştini. Conducătorul lor militar era Agricola, un aspru luptător împotriva creştinilor, care aflând că ei nu se închină idolilor, le-a ordonat să-şi lase credinţa. Refuzând, creştinii au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre, iar apoi au fost condamnaţi la moarte prin îngheţare în apele lacului Sevastia. La miezul nopţii, unul dintre cei 40 şi-a renegat credinţa şi a ieşit din apa îngheţată, dar a murit înainte de a ajunge în baia caldă pregatită pentru cei ce s-ar fi închinat idolilor.

Ceilalţi rămaşi să îndure gerul au început să se roage şi rugăciunea a făcut ca apa lacului să se încălzească, gheaţa să se topească şi 40 de cununi strălucitoare să coboare asupra mucenicilor. Uimit de aceste minuni, unul dintre soldaţii de pază s-a aruncat în apă mărturisind că şi el este creştin şi pe cap i s-a aşezat a 40-a cunună. Cu toţii au fost scoşi vii din apă, dar ca pedeapsă trupurile lor au fost arse şi oasele aruncate în lac. Dar, prin grija lui Dumnezeu, oasele s-au strâns toate laolaltă, au fost luate de creştini şi îngropate cu mare cinste.

Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sărbătoriţi în 9 martie sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.

O legendă geto-dacică spune că ar fi fost 44 de mucenici, tot atâţia câte sunt şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este prăznuit Sfântul Mucenic Gheorghe, omorât şi el tot pentru credinţa sa creştină, în anul 330.

Părticele din sfintele moaşte ale celor 40 de Mucenici se găsesc şi la Mănăstirea Antim din Bucureşti.

Mucenicii în tradiţia populară

În calendarul popular, sărbătoarea poartă numele de Mucenicii, Măcinicii, Moşii de Mărţişor, Sfinţişorii sau Sâmbra plugului.

Ziua Mucenicilor încheie capricioasele zile ale babelor când iarna lasă loc primăverii şi de la care încep zilele moşilor.

Se consideră că dacă plouă în această zi, va ploua şi de Paşti, dacă tună, vara va fi prielnică pentru culturi, şi dacă îngheaţă în noaptea dinaintea zilei de 9 martie, toamna va fi lungă. Dacă va fi cald, aşa va fi tot anul, dar dacă va fi frig, el va dura cel puţin 40 de zile din primăvară şi de aceea de Ziua Mucenicilor tradiţional se făceau mai multe ritualuri de alungare a gerului:

Se făcea curăţenia gospodăriei dându-se foc gunoaielor numai cu foc adus din casă, pentru a scoate căldura din casă afară.

Se lovea pământul cu bâte sau maiuri şi se spuneau descântece, să intre gerul şi să iasă căldura. Sătenii din Bucovina spuneau „Intră frig şi ieşi căldură, Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură”.

Se aprindea Focul Sfinţilor care să ardă anotimpul cel vechi şi să-l renască pe cel nou, aducător de viaţă. Copiii săreau peste focurile aprinse în fiecare ogradă, pentru a fi feriţi de boli, femeile presărau cenuşă în jurul gospodăriei ca protecţie împotriva şerpilor şi bărbaţii înteţeau flăcările cât mai mult, pentru a-i încălzi astfel pe cei 40 de Mucenici.

De Mucenici ţăranii scoteau plugul la arat.

După ce fierarul satului îl repara şi îl trecea prin foc ca să fie curăţat şi purificat, plugul era scos în faţa casei, bărbaţii stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, iar femeia stropea animalele şi plugul cu agheasmă şi le afuma cu tămâie.

În faţa animalelor se aşeza un ou care dacă rămânea întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le mergea bine plugăritul.

Se obişnuia că în coarnele plugului să se pună şi un colac împletit în opt, numit Creciun, păstrat de la Crăciunul trecut, ca simbol al fertilităţii. Se încheiau între plugari întovărăşiri pentru arat şi se deschidea astfel calendarul lucrărilor agricole.

Se retezau stupii, adică stupii erau scoşi afară, fagurii curăţaţi şi se recolta mierea. Din ea se preparau tot felul de leacuri şi se îndulcea ra­chiul băut de Mucenici. Şi stupii se ungeau cu rachiu, ca să se în­mulţeas­că roiul.

Pentru că în Ziua mucenicilor credinţă populară spune că se deschid mormintele şi porţile Raiului, gospodinele fac în cinstea Sfinţilor Mucenici 40 de colaci numiţi sfinţi, mucenici sau bradoşi.

În Moldova au forma cifrei 8, câte zile au pătimit mucenicii, şi sunt copţi din aluat de cozonac.

În Dobrogea şi în Muntenia au aceeaşi formă, dar sunt mai mici şi se fierb în apă, ca simbol al lacului în care au fost aruncaţi.

În Muntenia sunt numiţi bradoşi şi pe lângă ei se face şi o Uitată pentru morţi, un mucenic mai mare dedicat celor morţi şi nepomeniţi în timpul anului.

Mucenicii sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi se împart vecinilor şi familiei.

Reţele tradiţionale pentru mucenici

Astăzi, dintre toate practicile străvechi, persistă în special obiceiul pregătirii în casă a mucenicilor:

Pentru aluatul din care se fac mucenicii munteneşti este nevoie de 250 grame de făină, 120 ml apă caldă şi sare. În seară de 8 martie se face coca din care se modelează şnururi lungi şi subţiri, apoi se fac cerculeţe mici sau opturi.

Mucenicii presăraţi cu făină se lasă peste noapte la uscat, pe masa presărată tot cu făină.

În dimineaţa de 9 martie, mucenicii se trec prin sită ca să cadă făină de pe ei, se pune la fiert apa cu un vârf de linguriţă de sare, coajă rasă de la o lămâie şi zahăr după gust. Când apa dă în clocot, se pun şi mucenicii. Se fierb până se ridică la suprafaţă şi se servesc cu miez de nucă şi praf de scorţişoară.

Mucenicii moldoveneşti se fac din 1 kg de făină, 25 g de drojdie, 2 ouă, doar dacă nu se ţine post, 2 linguri de zahăr şi 2 plicuri de zahăr vanilat, 2 linguri ulei şi sare.

Pentru ornare, 100 g miere şi 100 g de miez de nucă.

Se amestecă toate ingredientele pentru aluat şi se frământă, adăugând din când în când câte puţină apă, se lasă la crescut într-un loc călduros cam o oră şi jumătate până ce aluatul devine pufos.

Din câte o bucăţică se formează mucenicii, se ung cu apă îndulcită cu zahăr vanilat şi se dau la cuptor până se rumenesc. Sunt delicioşi unşi cu nucă şi miere.

Indiferent de reţetă, mucenicii sunt buni.

Bune sunt şi cele 40 sau 44 de pahare de rachiu care ar trebui băute ? Pentru păstrarea tradiţiei, măcar să gustăm de 40 de ori din licoare!

Cristian LAURENȚIU

Patruzeci de mucenici

În fiecare an, pe data de 9 martie, Biserica Ortodoxă rememorează martirajului Sfinţilor 40 de Mucenici, soldaţi creştini ucişi în cetatea Sevastia, din ordinul guvernatorului Armeniei, Agricolae.

           Grupul soldaţilor creştini, înrolaţi în armata împăratului roman Licinius, stabilită în Sevastia Armeniei, au pătimit pentru credinţa lor în Hristos, refuzând să se închine idolilor. Guvernatorul Armeniei, auzind despre credinţa lor, i-a obligat să se închine idolilor. Pentru că aceştia au refuzat, guvernatorul i-a întemniţat şi, timp de opt zile, soldaţii au fost bătuţi cu pietre, potrivit obiceiului din acea vreme.

             Pentru că această pedeapsă nu i-a convins să renunţa la credinţa lor, guvernatorul Armenie i-a condamnat la moarte prin îngheţare, obligându-i să petreacă o noapte, în apa rece ca şi gheaţa, în lacul Sevastiei. Unul dintre soldaţi n-a suportat frigul şi a ieşit din lac; la scurtă vreme el a murit. Un slujitor al guvernatorului a observat că lipseşte un soldat şi, impresionat de credinţa şi suferinţa condamnaţilor, a sărit în lac, în locul celui plecat.

          Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii lor, s-au petrecut multe minuni în locul martirajului: apa lacului s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În acest timp, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra mucenicilor.

          În ziua următoare, condamnaţii la moarte erau vii. De aceea, guvernatorul Armeniei a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului.

           Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, s-au adunat într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat sfintele odoare, iar moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici din spaţiul ortodox.

Tradiţii şi datini de spor şi sănătate

           În tradiţia populară, în zonele rurale, în această zi plugurile tuturor gospodarilor erau adunate pe islazul sătesc şi preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei. Cu această agheasmă se stropeau plugurile şi toate uneltele agricole. Gospodarii mergeau în procesiune pe ogoare; în această zi, fiecare plugar trasa prima brazdă pe ogorul său. Astăzi se mai păstrează tradiţia ca ogoarele şi grădinile să fie stropite cu agheasmă, simbolul sănătăţii şi prosperităţii.

          În ziua de 9 martie, se crede că Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la o procesiune de dezgheţare a pământului şi de „slobozire" a căldurii pe ogoare şi în grădini. Vârstnicii satelor mai „bat" pământul în această zi cu bâtele spunând: „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vreme bună/ pentru plug şi arătură".

           În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului; din vechime se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun, pentru că va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii. În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece şi îngheaţă pământul, în mod cert, va urma o toamnă lungă.

          În Muntenia, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi cele pentru bucatele pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziile din cămară pentru a avea hrană până la recolta următoare. În finalul procesiunii, se tămâiază casa.

        În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi. De asemenea, pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea-soarelui sau de dovleac.

         Însă, în ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate şi pentru bună-sporire în familie, nu se dau bani cu împrumut.

         Astăzi, obiceiul de a face mucenici persistă în toate zonele geografice. Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori" sau „mucenici", în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt, simbolul echilibrului cosmic. Aceştia sunt unşi cu miere, iar deasupra mucenicului se presară nucă măcinată. În Muntenia există tradiţia preparării mucenicilor cu „zeamă". Mucenicii sunt făcuţi tot din aluat, în forma cifrei opt, apoi deasupra se toarnă un sirop preparat din apă, miere şi mirodenii. În farfurie se adaugă nucă. Figurinele din aluat sunt simbolul mucenicilor, iar siropul aminteşte de lacul îngheţat, unde creştinii au primit cununa mucenicească. După preparare, mucenicii se duc la biserică pentru a fi binecuvântaţi de preoţi, iar primele porţii de mucenici se împart săracilor, copiilor din vecini, apoi rudelor.

      Bărbaţii apreciază obiceiul străvechi de a „bea" 40 de pahare de vin (chiar 44 , după tradiţia geto-dacilor, care spuneau că au fost 44 de mucenici). Tradiţia datează din moşi-strămoşi, când se credea că „porţia" de 40 sau 44 de pahare de vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.

                                                                               Gelu DRAGOŞ