Fostul baschetbalist Ghiță Mureșan împlinește 45 de ani

Gheorghe Dumitru Mureșan, cunoscut publicului iubitor de sport ca Big Ghiță sau Ghiță Mureșan, este un fost jucător profesionist de baschet. Este faimos în întreaga lume nu doar pentru aptitudinile demonstrate pe terenul de baschet, ci și pentru înălțimea sa ieșită din comun și chiar pentru talentul actoricesc.

Ghiță Mureșan s-a născut la 14 februarie 1971, în Tritenii de Jos, județul Cluj, conform www.ghitamuresan.ro.

Și-a început cariera de baschetbalist profesionist la U BT Cluj-Napoca, în sezonul 1991-1992. La scurt timp, a fost cooptat în echipa Elan Bearnais Pau-Lacq-Orthez, una dintre cele mai bune din istoria baschetului francez. Aici a evoluat în sezonul 1992-1993, devenind un jucător extrem de iubit de suporteri.

La scurt timp, Ghiță Mureșan se transferă în cel mai puternic campionat de baschet din lume, cel american. Aici, în NBA ("National Basketball Association"), a activat la Washington Wizards între anii 1993-1998. În acea perioadă, clubul purta numele de Washington Bullets.

În sezonul 1995-1996 a fost numit "Jucătorul din NBA care a progresat cel mai mult" ("Most Improved Player"). ''Gigantul din Carpați'' a avut atunci o medie de 14,5 puncte pe meci, 9,6 recuperări și 2,2 blocaje. În același sezon și în următorul a avut cel mai bun procentaj al aruncării de două puncte.

A disputat ultimele 31 de jocuri în NBA pentru echipa New Jersey Nets, între anii 1998-2000. În total, cariera lui Ghiță Mureșan în NBA a însemnat șapte sezoane, 307 meciuri jucate, cu o medie de 21,9 minute pe meci și de 9,8 puncte reușite pe meci.

''Norocul a fost important. În NBA joacă în jur de 300 de sportivi. Am fost unul din acești 300. Nimica nu e greu din ceea ce îți place. Mai greu este ceea ce nu îți place. Nu am muncit ca să ajung neapărat în NBA. Am muncit ca să fiu mândru de mine'', scrie Ghiță pe site-ul său, www.ghitamuresan.ro, despre experiența trăită în NBA.

Între 2000 și 2001, s-a întors la francezii de la Pau-Orthez. Și-a încheiat cariera la Maryland Nighthawks, în sezonul 2005-2006, echipă care evolua în acea perioadă în liga americană semi-profesionistă ("American Basketball Association").

Ghiță Mureșan a rămas în memoria pasionaților de NBA nu doar datorită performanțelor sale de pe terenul de baschet, ci și datorită înălțimii sale. Măsurând 2,31 metri, românul este cel mai înalt jucător din istoria NBA, alături de sudanezul Manute Bol. De altfel, Big Ghiță este și cel mai înalt român în viață și al doilea cel mai înalt om din Uniunea Europeană, după actorul britanic Neil Fingleton, care măsoară 2,324 metri.

Ghiță Mureșan coordonează antrenamentul juniorilor de la clubul MCM Târgoviște.

Nici lui Ghiță Mureșan nu îi este străină actoria. Astfel, în 1998, românul și-a făcut apariția pe marile ecrane în drama-comedie "My Giant" ("Gigantul meu"), film regizat de Michael Lehmann. Din distribuție au mai făcut parte, printre alții, Billy Crystal și Steven Seagal.

Baschetbalistul român a mai apărut și în celebrul video-clip al piesei ''My Name Is'', interpretată de rapperul american Eminem.

În 2004, a înființat Academia de Baschet Gigantul, proiect adresat copiilor și tinerilor pasionați de acest sport. Ghiță Mureșan este co-autor al două cărți, ambele ghiduri de fitness și nutriție. În 2006, a figurat în lista 100 Mari Români, realizată de Televiziunea Română pe baza voturilor publicului. Ghiță Mureșan s-a aflat pe poziția cu numărul 26.

Singurii sportivi care s-au clasat înaintea lui au fost Nadia Comăneci și Gheorghe Hagi (pozițiile 9, respectiv 13).

AGERPRES/(Documentare — Horia Plugaru, editor: Cristian Anghelache, editor online: Anda Badea)

Prin voia Celui de Sus respir...

Vasile Dan Marchiş: - Gelu Dragoş, mâine 22 februarie împlineşti 45 de ani. Cum se simte omul, dascălul, ziaristul, poetul, soţul şi tatăl Gelu Dragoş în această inedită postură?

Gelu Dragoş: - Ai dreptate cu inedita postură! N-am mai împlinit 45 de ani până acum! Mă simt tânăr în spirit, exact ca la douăzeci de ani când am terminat armata trupeşte şi am o putere de muncă pe care ar trebui să o aibă şi cei din parlamentul ţării. Dar să nu mai vorbesc despre ei şi să-mi stric ziua de naştere!

V.D. M. : - Ai anticipat bine următoarea mea întrebare. Văd că eşti foarte activ şi eşti un participant nelipsit la evenimentele culturale importante din judeţ. Ai timp pentru aşa ceva?

G.D. : - După cum bine ştii, mă ocup de pagina culturală a ziarelor electronice „Necenzurat”, „ŞtiriMM” şi de puţină vreme şi de blogurile Cenaclului Scriitorilor din Maramureş la invitaţia scriitoarei Florica Bud şi a revistei „cu rază medie de cultură” Izvoare Codrene unde patronul spiritual eşti tu Dane. Colaborez şi cu poetul Ştefan Doru Dăncuş la „Revista Singur” de ceva ani, cu eseista Virginia Paraschiv şi scriitorul Mihai Ganea la Proiectul „Porţile Nordului”şi „Faleze de nisip”, cu omul de cultură Nicoară Mihali la revista editată de Casa Corpului Didactic Maramureş „Şcoala Maramureşeană”, cu poeta Lucica Dragoş la scoaterea la lumină a oamenilor valoroşi, de spirit din zona noastră prin reînfiinţarea Cenaclului literar „Petre Dulfu” Satulung. Merg la evenimente cu plăcere deoarece spiritul şi sufletul meu trebuie din când în când hrănit şi cu asfel de hrană.

V.D.M : - Ştiu că aduni material pentru următorul număr al revistei „Izvoare Codrene” dar altceva ce faci?!

G.D. : - Îmi doresc să editez o carte cu articolele scrise în publicaţiile lui Ioan Romeo Roşiianu din 2009 încoace, să tipăresc o carte de poezii alături de fiul meu Gelu Dragoş junior. Continuând cu răspunsul la întrebarea ta, pot să-ţi răspund mai în glumă, mai în serios că mă odihnesc puţin! Mi-am fracturat piciorul stâng, tot pentru prima data, deci alt lucru inedit, şi am devenit şoricel de bibliotecă, dar accentuându-mi părerea că avem cei mai valoroşi prozatori ai momentului, numai dacă mă gândesc la Nicolae Goja, Florica Bud, Alexa Gavril Bâle, Victor Tecar, Valeriu Sabău, Ştefan Aurel Drăgan sau Vasile Dragomir.

V.D.M. : - Cum vezi viaţa la 45 de ani ?

G.D. : - Cu alţi ochi decât atunci când mă bălăceam la „Balta Todorii” având gijă de raţele familiei. Sunt un om norocos. Am o familie minunată, doi feciori înalţi, sănătoşi şi frumoşi ca brazii, o femeie înţelegătoare, ambii părinţi îmi trăiesc, fratele meu poetul Ioan Dragoş e bine şi el cu întreaga lui familie. Am prieteni mulţi şi buni. În final, viaţa e o ciudată comedie în care noi suntem actorii ei, o comedie care mestecă sacadat dureri şi bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet şi zâmbet lângă lacrimi. Viaţa la cele 45 de ierni adulmecate de nările mele, înseamnă un nou început, o nouă mică viaţă. Iar dacă uneori am mai şi suspinat, Dumnezeu mi-a amintim că trăim în această lume cu bune şi rele şi aşa cum a spus-o foarte bine Emil Cioran: „Suspinul e spaţiul ideal al respiraţiei” iar eu prin voia Celui de Sus, respir...

Vasile Dan Marchiş