Presedintele Romaniei, Klaus Werner Iohannis, a plecat intr-o vizita de lucru in SUA. Toate semnele arata ca initiativa a apartinut Washington-ului.
De ce aceasta convocare oarecum intempestiva? Raspunsul poate fi dat analizand activitatea diplomatica a presedintelui Donald Trump de la preluarea mandatului si pana in prezent.
Mai intai s-a intalnit pe teren propriu cu “protagonistii strategici” dupa care: premierul britanic, cancelarul german, presedintele chinez si ministrul de externe rus. Apoi i-a vizitat pe partenerii strategici: Arabia Saudita si Israelul. In fine, s-a intalnit cu aliatii nord-atlantici (NATO) la Bruxelles si cu cei globali (G7) la Taormina.
La finele acestor intalniri, un bun consilier de politica externa trebuie sa ii fi pus pe hartie trei concluzii: 1. SUA nu pot conta pe vest-europeni. 2. Dinspre Eurasia, Rusia joaca la doua capete, balansandu-se intre Berlin si Washington. 3. Meciul decisiv cu China trebuie amanat pana la asigurarea spatelui in Europa.
Pornind de la aceste observatii, Presedintele american trebuie sa fi pus trei intrebari: 1. Cum sectionam Axa Berlin-Moscova? 2. Cu cine ne putem asigura spatele in Europa? 3. Cat timp mai putem amana stoparea ascensiunii chineze in Pacific?
Cele mai probabile raspunsuri ale bunului consilier sunt urmatoarele: 1. Sa intarim prezenta americana in Europa Centrala / de est. ( suplimentarea cheltuielilor militare americane in Europa de est si desfasurarea de trupe NATO la frontiera dintre spatiul euroatlantic si cel euroasiastic nu au ca scop apararea impotriva neo-imperialismului rus, ci a celui germanic, cu lasarea Rusiei si a vecinatatii sale apropiate in afara.) 2. Singurele natiuni europene care pot fi capete de pod americane in Europa continentala sunt Polonia si Romania. (Statele Baltice sunt mai mult o parte a problemei decat a solutiei. Turcia este tot mai neo-otomana si deci, tot mai occidentalo-sceptica, iar Marea Britanie, tot mai insulara si deci, tot mai euro alergica.) 3. Solutionarea rivalitatii americano-chineze pe o cale relativ pasnica si prin actiuni preventive nu poate fi amanata cu mai mult de unu-trei ani.
Asemenea precizari impuneau solicitarea urgenta a raportului asupra Romaniei. Un expert informat si obiectiv nu putea formula decat urmatoarea sinteza: 1. Democratia romana a esuat in impostura si nu mai poate produce decat o coabitare toxica intre guverne nevolnice si presedintii responsabili. 2. Dupa 2004, alegerile romanesti s-au transformat din competitii politice in competitii geo-politice, cea mai recenta marcand victoria Germaniei asupra SUA. 3. Politica neoconservatoare a ultimelor administratii democrate, prin docmatica sa justitiar-populista, a blocat aparatul de stat, a exterminat elitele nationale si a alimentat americano-scepticismul unei populatii altminteri americanofile.
In context se va fi mentionat si faptul ca, desi negociatori mai dificili, polonezii ofera un sprijin mai sigur intrucat alternativele lor geostrategice sunt mai limitate iar traditiile lor culturale pun pret pe consecventa;; in timp ce romanii, mai favorizati de geografie, promit cu atat mai repede cu cat livreaza mai incet.
Dupa o astfel de descriere, nimic mai firesc decat organizarea prompta a unei intalniri in Biroul Oval cu liderul roman. Ce i se va spune in mod normal este relativ usor de ghicit: 1. Sa o termine cu hartuirea Guvernului. 2 Sa o termine cu obedienta germana. 3. Sa o termine cu justitiar-populismul. Greu de crezut ca in aceaesta etapa i se va cere mai mult sau i se va oferi vreo contrapartida, cu exceptia unui al doilea mandat prezidential.
La un asemenea mesaj singurul raspuns la care ne putem astepta din partea domnului Klaus Werner Iohannis este ca un viraj de atat de mare si riscanta amploare se poate face doar …….. pas cu pas. De aceea are nevoie de inca un mandat.
Daca intalnirea va fi istorica, cum spun unii, ea va fi asa din perspectiva globala, iar nu nationala. Intrevederea Trump-Iohannis din 9 iunie 2017 poate marca lansarea neo-atlantismului (dupa ce am asistat la nasterea neo-otomanismului si neo-tarismului); adica un prim pas concret pe drumul revenirii la principiile si obiectivele fundamentale ale ordinii euro-atlantice (proclamate la inceputul Razboiului Rece): America in (America inauntru), Russia out (Rusia afara), Germany down (Germania jos). Ma intreb daca Romania nu a ramas prea mica pentru un razboi atat de mare?
Autor: Adrian Severin
