Comunicat de presă Alianţa Familiilor din România

APARITIE EDITORIALA: CAZUL BODNARIU SI BIRUINTA CRESTINILOR DIN ROMANIA

 Dragi prieteni: Alianta Familiilor din Romania are placerea sa va anunte ca saptamina in curs a fost dat la tipar manuscrisul primei carti in limba roman privind cazul Bodnariu. Autorul cartii este dl Petre Costea, Presedintele Aliantei Familiilor din Romania.

 Cartea va aparea in cursul saptaminii viitoare. Cartea va fi lansata in mai multe orase din Romania, incepind cu luni, martie 18 la Oradea. Anticipam lansari similare la Timisoara (martie 19), Arad (martie 20), Sibiu (martie 21) si Bucuresti (martie 23). Detaliile exacte privind turneul de lansare a cartii le puteti afla urmarindu-ne pe facebook: https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

Titlul cartii este Înfrângerea lui Goliat: Familia Bodnariu si Creștinii României Îngenunchează Norvegia Seculară

Cu prilejul anuntului, pe 10 martie, dl Petre Costea a facut urmatoarea declaratie:

Dragi români de pretutindeni și oameni de bună credință din toata lumea,

Cu emoții, afecțiune creștină și cu o plăcere deosebită, vă anunț că mâine intră la tipar cartea mea Înfrângerea lui Goliat: Familia Bodnariu si Creștinii României Îngenunchează Norvegia Seculara.

 Este prima carte pe care am scris-o și reflectă implicarea mea în unul din multele proiecte în care m-am implicat din august 2005 încoace pentru protejarea familiei, valorilor și drepturilor parentale.

 Am scris această carte pentru voi, miile, sutele de mii și poate milioanele de români și cetățeni ai altor țări care din noiembrie 2015 până în iunie 2016 ați fost implicați direct sau indirect în mișcarea globala pentru eliberarea copiilor Familiei Bodnariu din mâinile Barnevernetului norvegian.

 Am scris-o pentru a vă informa asupra unor evenimente inedite și mai puțin cunoscute publicului legate de caz, și, în exclusivitate, evenimente în care am fost eu implicat personal și de care am cunoștință în mod direct.

 Am scris-o cu scopul exclusiv de a vă încuraja și demonstra că atunci când oamenii de bună credință și temători de Dumnezeu din toată lumea se roagă, postesc și se unesc împreună la nivel practic pentru o cauză nobilă, Dumnezeu le dă izbândă. Este un exemplu bun care merită să fie imitat.

 Cartea va fi disponibilă începând cu 18 martie și o vom lansa în câteva orașe din România, în primă fază. În scurt timp vom anunța evenimentele de lansare a cărții și cei care vor participa vor avea ocazia să obțină un exemplar cu autograf. Prețul cărții va fi de 25 de lei.

Va oferim un mic extras din carte, paragraful introductiv al cartii:

În mai puțin de șapte luni, 210 zile mai exact, între mijlocul lui noiembrie 2015 și începutul lui iunie 2016, România a îngenunchiat Norvegia așa cum nimeni nu o mai făcuse vreodată. Până în noiembrie 2015, puțini români, inclusiv eu, auziserăm despre Barnevernet, temuta agenție de stat norvegiană de protecție a copiilor. În doar câteva zile după mijlocul lui noiembrie 2015, sute de mii de români și apoi milioane au aflat, cu nedumerire și groază, că în Norvegia există o organizație administrativă de stat, o agenție oficială a guvernului norvegian care poate lua copiii de la părinți fără mandat judecătoresc, fără consimțământul părinților, fără dezbateri prealabile prezidate de un judecător într-o sală de judecată, în absența declarațiilor sub jurământ ori audierea de martori, și fără ca discuții relevante să aibă loc între agenții Barnevernetului și părinții copiilor.

 Și mai îngrozitor pentru români a fost să afle că Barnevernetul avea autoritatea să ia copiii de la părinți pe motive triviale, inclusiv pedepsirea corporală lejeră a copiilor, incapacitatea aparentă, chiar dacă nu dovedită, a copiilor, din diferite motive, de a se integra în societate, ori chiar nou-născuții care nu se dezvoltau în familie în conformitate cu standardele medicale emise de medicii norvegieni. Odată luați de la părinți, era aproape imposibil pentru părinți să-și ia copiii înapoi de la stat. Mai șocant chiar, Barnevernetul avea și autoritatea să decadă părinții din drepturile părintești în absența oricărei acțiuni judecătorești și să dea copiii spre adopție altor adulți ori părinți sociali.

CAMPANIA DE COLECTARE SEMNATURI - CANDIDATURA LA EUROPARLAMENTARE A DOMNULUI PETRE COSTEA

Acum doua saptamini am anuntat inceputul campaniei de strins semnaturi pentru candidatura independenta la europarlamentare a dlui Petre Costea, Presedintele Aliantei Familiilor din Romania. Campania a inceput pe 19 februarie si se incheie pe 25 martie. Ca atare incercam sa comunicam cu miscarea pro-viata si pro-familie privind acest subiect cit mai des. Va rugam cititi anuntul cu atentie si sprijiniti-ne sa adunam semnaturile de care avem nevoie pentru a pune miscarea pro-familie si pro-viata in Parlamentul Europei incepind cu 26 mai.

Dragi prieteni, În data de 19 februarie 2019, în Monitorul Oficial a fost publicat formularul de semnături pentru susținerea candidaturii mele independente la alegerile europarlamentare din 2019, astfel etapa strângerii de semnături a început oficial.

Vă reamintesc că pentru a-mi înregistra candidatura independentă am nevoie de cel puțin 100.000 de semnături valabile și sunt sigur că prin implicarea dvs. putem atinge acest deziderat. Renașterea Europei nu mai poate fi o simplă expresie, ea trebuie să devină realitate!

În continuare vă prezint procedura de completare a formularelor de semnături și centralizarea lor la nivelul orașului și județului dvs.

Descărcați formularul de semnături accesând link-ul – https://costea-parlamentuleuropean.ro/wp-content/uploads/2019/02/Formularul_listei_sustinatorilor.pdf

Formularul de semnături poate fi solicitat și prin email la dresa: secretariat.petercostea@gmail.com

Tipăriți formularul și demarați strângerea de semnături

Formularul de semnături poate fi pus la dispoziție și în format fizic acolo unde nu există posibilitatea imprimării și multiplicării, solicitând acest lucru la emailul  secretariat.petercostea@gmail.com sau la nr. de telefon +40759 584 511

După strângerea semnăturilor, formularele completate vor fi trimise la centrele zonale de colectare până în data de Vineri, 25 martie 2019, iar dupa aceea centrele zonale de colectare vor trimite formularele centralizate la București.

IMPORTANT: Datele trebuie să fie complete, citețe, scrise de mână, în original, cu majuscule. Datele incomplete atrag nulitatea lor. Nici o informație din formularul de semnături nu poate fi omisă.

Intrebari: Am primit din partea publicului a sumedenie de intrebari privind modalitatea de stringere a semnaturilor si am gasit util sa identificam intrebarile si raspunsurile. Va rugam cititi cu atentie.

 Întrebare: Cine poate semna?

 Răspuns: Toți cetățenii români cu drept de vot (cu vârsta de 18 ani împliniți) și care dețin un act de identitate valabil emis de autoritățile române, neexpirat și cărora nu le-a fost anulat dreptul de vot.

 Întrebare: Semnăturile trebuie să fie exclusiv din orașul, județul de reședință?

 Răspuns: NU. Semnăturile pot fi date din toate orașele, județele României și din întreaga diaspora.

 Întrebare: De ce acte am nevoie pentru a semna?

 Răspuns: De cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate, paşaportul diplomatic, paşaportul diplomatic electronic, paşaportul de serviciu, paşaportul de serviciu electronic, paşaportul simplu, paşaportul simplu electronic, paşaportul simplu temporar, iar în cazul elevilor din şcolile militare, carnetul de serviciu militar.

 Întrebare: Pot semna simultan pentru mai multe partide politice sau candidați independenți?

 Răspuns: DA.

 Întrebare: Se poate semna pe internet sau electronic?

 Răspuns: NU.

 Întrebare: Locuiesc în afara României (de exemplu în Belgia), pot semna?

 Răspuns: DA. Toți cetățenii români cu drept de vot care locuiesc sau  muncesc în afara României și care dețin un act de identitate emis de autoritățile române și valabil, pot semna.

 Întrebare: Locuiesc în Republica Moldova sau în Ucraina. Pot semna?

 Răspuns: DA. Toți cetățenii români cu drept de vot care locuiesc în Republica Moldova sau în Ucraina și dețin un act de identitate emis de autoritățile române și valabil, pot semna.

 Întrebare: Cine poate strânge semnături?

 Răspuns: Orice persoană cu vârsta de 18 ani și peste care deține un act de identitate valabil.

 Întrebare: Cine completează declarația pe proprie răspundere de pe formularul de semnături?

 Răspuns: Persoanele care strâng semnăturile – obligatoriu.     

 Întrebare: Care este data limită pentru strângerea semnăturilor?

 Răspuns: Cât mai repede.

 Întrebare: Cum procedez dacă greșesc datele completate?

 Răspuns: Tăiați cu o linie orizontală rândul cu datele greșite și completați un alt rând cu atenție.

 Întrebare: Dacă pe formular sunt completate doar câteva din totalul de 15 semnături, este valabil?

 Răspuns: DA. Formularul este valabil atât timp cât semnăturile sunt corecte.

 Cum putem obține numărul maxim de semnături?

 Numărul maxim de semnături poate fi obținut folosind o strategie perseverentă, axată pe următoarele metode:

 1. Strângeți semnături în familie și în rândul prietenilor. Dați câte un tabel fiecărui membru de familie și prieten pentru a strânge semnături din familiile și mediul lor de prieteni.

 2. Strângeți semnături la locul de munca. Dați câte un tabel fiecărui coleg pentru ca și ei să strângă semnături la rândul lor în familie, de la prieteni etc.

 3. Strângeți semnături de la vecini. Dați câte un tabel fiecărui vecin pentru ca și ei să strângă semnături la rândul lor în familie, de la prieteni etc.

 4. Strângeți semnături la bisericile și parohiile unde mergeți. Dați câte un tabel fiecărui membru/prieten din biserică ori parohie să strângă semnături.

 5. Strângeți semnături la conferințele și la evenimentele la care participați.

 6. Strângeți semnături peste tot unde vă aflați în compania multor oameni.

 7. Cei care aveți birouri private, cabinete, afaceri ori magazine puteți pune la dispoziția publicului formularele pentru semnături. La fel, ele pot fi puse la dispoziția publicului în librăriile, magazinele și cafenelele creștine sau în alte locuri similare.

 8. Organizațiile neguvernamentale pot strânge semnături prin rețelele lor.

Hartă interactivă și centrele zonale de colectare a formularelor de semnături completate

Lista centrelor zonale de colectare a formularelor completate:

Jud. Alba, Alba Iulia – George Popa: 0722 340 748

Jud. Alba, Aiud – Str. Gorunului nr. 34 – Bogdan Ciprian: 0724 570 298

Jud. Arad, Arad – Str. Ioan Alexandru nr. 25, ap. 2 – Adrian Iov: 0724 293 192

Jud. Arad, Arad – Str. Cocorilor nr. 65 – 0257 275 241

Jud. Arad, Arad – Str. Mărășești nr. 24

Jud. Arad, Radna – Str. Detașamentul Păuliș nr. 66

Jud. Baia Mare, Baia Mare – Str. Iuliu Maniu nr. 60 – Cornel Sabou: 0722 307 353

Jud. Bihor, Oradea – Str. Avram Iancu nr. 6 – Cristian Horj: 0743 684 071

Jud. Bihor, Oradea – Str. Primăriei nr. 31A

Jud. Bihor, Beiuș – Str. Aurel Vlaicu nr. 5 – Petre Beltechi: 0745 770 302

Jud. Bistrița, Bistrița Năsăud – Călin Pop: 0754 805 985

Jud. Botoșani, Botoșani – Str. Viilor nr. 10 – Ioan Asaftei: 0741 200 390

Jud. Botoșani, Botoșani – Str. Victoriei nr. 72 – Ioan Asaftei: 0741 200 390

Jud. Botoșani, Botoșani – Str. Călugăreni nr. 10 – Ioan Asaftei: 0741 200 390

Jud. Brașov, Brașov – Str. Mihail Kogălniceanu nr. 14, bl. 1K, sc. A, ap. 7 – Vasile Anghel: 0743 420 547

București – Str. Barajului nr. 2, Sector 5 – Timotei Dinică: 0784 561 499

București – Str. Berzei nr. 29, Sector 1 – Lucian Liță: 0753 023 535

Jud. Buzău, Nehoiu – bl. 24, ap. 13 – Samuel Leonte: 0767 446 400

Jud. Caraș Severin, Herculane – Str. Trandafirilor nr. 35 – Daniel Fisteag: 0740 331 425

Jud. Caraș Severin, Reșița – Str. Victoriei nr. 13 – Daniel Bărnuț: 0747 083 889

Jud. Călărași, Călărași – Str. Călărași nr. 598, Fetești, Ialomița – Iosif Pop: 0760 277 888

Jud. Cluj, Dej – Str. Carpați nr. 6 – Lizeta Țuț: 0726 199 139

Jud. Cluj, Cluj Napoca – Str. Cernavodă nr. 5-9 – Lizeta Țuț: 0726 199 139

Jud. Cluj, Huedin – Str. Salcâmului nr. 24 – Corneliu Miclea: 0743 815 650

Jud. Constanța, Constanța – Str. Olteniei nr. 14 – Corneliu Tudose: 0722 369 169

Jud. Dâmbovița, Târgoviște – B-dul Independenței, bl. H11, parter – Renato Nicolae: 0723 392 326

Jud. Dolj, Craiova – Str. Ștefan cel Mare nr. 93, etaj 3, Clădirea Maria – Sebastian Conea: 0768 107 240

Jud. Galați, Galați – Str. Ionel Fernic nr. 71, bl. V, sc. 3, ap. 56 – Vasile Tofan: 0745 232 097

Jud. Gorj, Târgu Jiu – Aleea Păltiniș nr. 4J – Mircea Filip: 0730 266 070

Jud. Hunedoara, Hunedoara – Str. Trandafirilor nr. 18 – Corneliu Medrea: 0724 217 780

Jud. Ialomița, Fetești – Str. Călărași nr. 598 – Iosif Pop: 0760 277 888

Jud. Iași, Iași – Str. Smârdan nr. 13 – Pavel Smântână: 0740 519 339

Jud. Mureș, Târgu Mureș – Iacob Berghianu: 0744 180 451

Jud. Neamț, Piatra Neamț – Marin Țifrea: 0745 608 198

Jud. Prahova, Ploiești – Blejoi nr. 964, Radio SOS: 0344 505 110

Jud. Satu Mare, Satu Mare – Str. Ioan Slavici nr. 30 – Ioan Pălincaș: 0744 986 293

Jud. Sălaj, Jibou – Str. Horea nr. 7 – Teofil Mihoc: 0741 272 075

Jud. Sibiu, Sibiu – Nelu Bijboacă: 0757 999 466

Jud. Suceava, Suceava – Str. Jean Bart nr. 1 – Ghiță Greciuc: 0744 186 634

Jud. Suceava, Suceava – Str. Oborului nr. 398D, Scheia – Nicu Dura: 0751 012 630

Jud. Suceava, Vatra Dornei – Str. Republicii nr. 28 – Vasile Hoblea: 0747 078 902

Jud. Timiș, Timișoara – Cabinet Avocat Ștefan Moțec – Str. Remus nr. 7A, ap. 13 – Ștefan Moțec: 0726 121219

Jud. Timiș, Timișoara – Calea Buziașului nr. 84 – Casa Olarului - Nelu Ciucure: 0743 070 614

Jud. Timiș, Timișoara – Str. Trandafirilor nr. 43, loc. Giroc – Lizeta Țuț: 0726 199 139

Jud. Teleorman, Alexandria – Str. Tudor Vladimirescu nr. 57 – Octavian Ivănică: 0760 515 140

Jud. Vaslui, Vaslui – Loc. Vulturești nr. 139 – Virgil Guralivu: 0744 332 929

Jud. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea – Ilie Mondoc: 0745 295 171

Chișinău, Republica Moldova – Beniamin Lup: +373 787 09 130

Cernăuți, Ucraina – Ion Gireadă: +380 50 573 38 17

Formularele de semnături completate în diaspora pot fi aduse sau trimise direct în România, la adresa: Timotei Dinică, Str. Barajului nr. 2, Sector 5, București, Cod 051512, telefon: +40784 561 499

 De asemenea, formularele de semnături completate pot fi predate sau trimise direct în București, la adresa: Timotei Dinică, Str. Barajului nr. 2, Sector 5, București, Cod 051512, telefon: +40784 561 499

 Pentru întrebări și solicitări ne puteți contacta la:

 Email: secretariat.petercostea@gmail.com

           contact@costea-parlamentuleuropean.ro

Telefon:    +40759 584 511

               +40726 199 139

               +40784 561 499

               +40743 684 071

Website: https://costea-parlamentuleuropean.ro/

Facebook: PeterCosteaEuroparlamentar

Va multumim!!!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

                                   Alianta Familiilor din Romania

                                        www.alianta-familiilor.ro

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA - HIPSTERII POST-REFERENDUMULUI

Pe parcursul a mai bine de o luna, intre votul amendamentului la Articolul 48 dat de Senat pe 11 septembrie si sfirsitul lunii trecute, am primit din partea publicului un numar vast de mesaje electronice continind o multime de intrebari si subiecte de interes ale cititorilor nostri cit si preocupari si ingrijorari. Cu aproximativ o saptamina inainte de referendumul din 6 si 7 octombrie am primit un numar relativ mare de mesaje electronice, iar apoi si telefonice, la fel de numeroase, in care cetatenii erau ingrijorati ca pe ultimii 10 metri ai campaniei pentru referendum au aparut pe scena citeva personalitati care pina atunci nu erau adepti ai miscarii pro-familie din Romania, si care rar exprimau pozitii publice privind familia, dreptul la viata al copiilor nenascuti, ori casatoria naturala intre un barbat si o femeie. Unii cetateni chiar ne intrebau daca nu cumva pe ultimii 10 metri ai campaniei apareau persoane in spatele carora se aflau partide politice or personalitati politice influente care incercau sa deturneze miscarea pentru familie din Romania. Adica miscarea pe care am fondat-o noi cu mai bine de 10 ani in urma, la care am muncit cu abnegatie, si pe care am cultivat-o si crescut-o pentru a ajunge la anvergura care e cunoscuta tuturor.

 

Marturisim ca am avut si noi aceleasi ingrijorari si presimtiri dar am ales sa ne concentram asupra referendumului pentru a-i asigura reusita. Pe baza informatiilor pe care le posedam putem confirma suspiciunea incercarilor de deturnare a miscarii pro-familie din Romania. Avem suspiciunea ca persoanele care s-au lansat in sprijinul referendumului pe ultimii 10 metri vor apare pe listele electorale ale unor partide politice la alegerile europarlamentare din mai anul viitor. Dedicam deci comentariul de astazi acestor preocupari ale publicului si pe care le impartasim si noi. Suntem ingrijorati de zgomotul hipsterilor post-referendumului care vor sa canalizeze pe cei 3,5 milioane de cetateni care au votat pentru amendamentul Articolului 48 intr-o directie politica.

 

Iniante de a discuta mai aprofundat acest aspect, insa, mentionam si faptul ca atit in mesaje electronice cit si telefonice multi membri ai publicului ne-au intrebat daca intentionam sa ne transformam intr-un partid politic. Rapunsul nostru este acelasi azi care l-am dat si acum zece ani: Alianta Familiilor din Romania nu intentioneaza sa se transforme in partid politic.

 

Gasim insa de bun augur si relevanta o nota din partea unui cititor care aduce in prim-plan o notiune care a preocupat mintea multora dintre noi de multe luni, ori chiar mai bine, de cind miscarea pro-referendum a atins milioane de aderenti. Intrebarea de baza a fost daca miscarea pro-familie ori pro-referendum din Romania se va transforma in partid politic. Redam mai jos mesajul unuia dintre cititori, o reactie la articolul pe care l-am publicat acum o luna si pe care l-am intitulat Perdantii Referendumului:http://www.alianta-familiilor.ro/perdantii-referendumului/

 

Comentariul unui cetatean

 

Reflectiile dvs privind rezultatele Referendumului, desi dureroase, sunt adevarate. Tinind cont de toate cele mentionate in mesajul dvs se ridica totusi intrebarea fireasca: ce este de facut in continuare? Cum va reusi aceasta minoritate crestina din Romania sa-si faca auzita vocea? Problemele cu care se vor confrunta de acum inainte toti cei ce se mai considera crestini vor fi din ce in ce mai numeroase si nu vor intarzia sa apara .... Din pacate, asa dupa cum bine ati remarcat, clasa politica actuala, in ansamblul ei, de la Presedinte in jos, a dezamagit profund. Spuneati ca, pentru comportamentul lor vor fi penalizati la viitoarele scrutine electorale. ... Bine, dar cum se va intimpla acest lucru atita timp cit nu exista in prezent o alternativa viabila? Pentru ca, sincer vorbind, nu vad in acest moment pe scena politica un partid sau o miscare de inspiratie crestina in vorbe si fapte. ... Si poate ca cei 3,5 milioane care au votat “DA” la acest referendum ar merita sa-si aibe reprezentantii lor, alesi dintre ei, in Parlament, si nu doar acolo, ci in general, in viata politica a societatii in care traim.

 

Inainte si dupa Referendum CpF a anuntat ca NU se va transforma intr-un partid politic. Este optiunea dlor, si, desigur, nu suntem noi in masura de a-i judeca. Cred insa cu tarie ca efortul urias depus de toti acesti aproape 3 ani scursi de la demararea strangerii semnaturilor merita o continuitate pe masura. Dar a merge inainte numai redactind si trimitind scrisori de protest diverselor autoritati (Parlament, Guvern, Presedinte etc.) ori semnind diverse petitii online mi se par mult prea putin si cam fara rost. Aceasta pentru ca nimic nu pare a se schimba in bine daca se va urma numai aceasta cale. Decidentii politici ai timpurilor noastre par a avea cu totul alte prioritati decit sa-si plece auzul la cuvintele unora care, in opinia lor, iata, nici nu sunt atit de numerosi (de vreme ce n-au fost in stare sa “treaca” un Referendum).

 

Si totusi ... daca ne imaginam ca macar o parte din cei care au votat “DA” in urma cu 10 zile (sau sa spunem 1 din 5) ar sustine infiintarea unei miscari crestine care sa-i reprezinte, atunci s-ar stringe cu usurinta cca. 700.000 de voturi. La alegerile parlamentare trecute (2016) participarea a fost de aproximativ 40% (cca. 7.300.000). In aceste conditii s-ar obtine o sustinere din partea a cca 10% dintre votanti, ceea ce ar insemna un procent semnificativ pentru inceput. Important este ca noua formatiune – am putea sa o numim Alianta Crestina din Romania – sa-si defineasca urgent un program inchegat, promotor al valorilor crestine, sa fie acceptata si “populata” de reprezentanti integri apartinind diferitelor traditii religioase din Romania care, lasand la o parte micile diferente ce-i despart, sa reusasca sa descopere un limbaj comun inspirati din cuvintele Mantuitorului “Ca toti sa fie una” (Ioan 17,21).

 

Si poate ca astfel, la un moment dat, glasul crestinilor se va face in sfarsit auzit, parerea lor va conta si va fi luata in seama, iar implicarea lor va putea schimba in bine societatea de azi. “Voi sunteti sarea pamantului ... Voi sunteti lumina lumii” (Matei 5, 13-14) sunt cuvintele cu care Domnul i-a imbarbatat pe ucenici, caci, spune to El, “in lume veti avea necazuri, dar indrazniti. Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33) Cu speranta intr-un viitor mai bun pentru toate familiile noastre va incurajez sa mergeti mai departe.

 

Hipsterii post-referendumului

 

Este neindoielnic ca multi dintre noi agreem cu opinia dlui care ne-a scris si ne dorim un partid ori miscare politica care sa reprezinte segmentul autentic crestin al Romaniei preocupat si ingrijorat de involutia valorilor in Romania si Uniunea Europeana. Afirmam insa ca hipsterii post-referendumului nu poseda calificativele necesare pentru lansare unei astfel de miscari.

 

Incepem cu terminologia: ce e un hipster? Hipster e un cuvint din vocabularul englez, folosit in special in Statele Unite, care e dificil de tradus exact si intr-un singur cuvint in romaneste. Vine de la expresia "to be hip", care inseamna galagie si alergare dupa atentie, iar "hisper" e o persoana care duce un stil de viata care cauta atentie si relevanta. Hipsterii sunt prezenti in toate culturile si sub-culturile sociale, inclusiv cele crestine. Cu ani in urma, scriitorul crestin american Brett McCracken a scris o carte foarte relevanta si interesanta despre fenomenul hipsterilor in rindul crestinilor americani. Titlul cartii lui eHypster Christianity si oferim un mic rezumat al el: https://www.brettmccracken.com/hipsterchristianity/. Hipsterii crestini sunt in general fie crestinii tineri care doresc sa atraga atentie si sa fie relevanti, fie crestini mai in virsta care doresc sa fie in rind cu generatia tinara crestina si cauta sa fie indragiti ori asimilati de acestia. In cartea lui, McCracken da exemple numeroase de hipsteri crestini, discuta originea hipsterismului crestin si intreaba daca el ajuta ori dezavantajaza crestinismul in general. Concluzia lui finala esta ca hipsterismul, chiar crestin, dauneaza miscarii crestine in general.

 

Revenim in Romania si realitatile ultimelor saptamini. Romania isi are si ea hipsterii ei. Hipsterilor le plac discutiile si dezbaterile live, cu sute de mii de vizualizari simultane si sunt avizi sa cunoasca opinia publicului despre ei. Discutiile si dezbaterile sunt prefatate de zile ori chiar saptamini de hipe ori galagie si zgomot online desemnate sa atraga atentie si anticipatie din partea publicului. Hipsterii folosesc metode ne-ortodoxe pentru promovarea personala care se asemuiesc copilariilor lui Ricky Bobby din pelicula hollywoodiana Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby. Unii transmit live prin facebook ori alte metode de medie sociala impresii constante, fie ca sunt solicitate ori nu, din masina, la birou, la aeroport, in magazine cumparind alimente ori la Starbucks sorbind o ceasca de cafea. Sunt dependenti de atentie din partea publicului, divortati de realitate si lipsiti de pragmatism. Iubesc si generaza senzationalismul. De obicei hipsterii nu au profesii stabile, nu au un venit stabil si multi dintre ei fie ca nu au familii ori nu sunt capabili sa hraneasca o familie ori sa creasca copii. Traiesc din donatii, stilul lor de viata fiind finantat de "sponsori".

 

Dezbeterile ori dialogurile lor sunt selectate cu grija pentru a genera interes si asigura numarul maxim de participanti, atit live cit si prin media sociala. Suntem martori in Romania la astfel de incercari care amintesc de presupusul si mult discutatul dialog ori dezbatere dintre Seneca si Apostolul Pavel in primul veac al crestinismului, o dezbatere care e mentionata in scrierile apocrife ale Veacului IV. Cei interesati de subiect pot afla detalii privind presupusa disputatie a lui Seneca cu  Apostolul Pavel in cartea luiEmmanuel Carrere Le Royaume, publicata in 2014 (paginile 283-287).

 

Hipsteri fara realizari

Natural, nu suntem de acord cu hipsterizarea miscarii pro-familie din Romania. Hipsterii post-referendumului sunt fara experienta, aventurieri intr-un domeniu de genul terra incognita, un domeniu care dimpotriva impune o experienta vasta acumulata de-a lungul multor ani, tenacitate, expertiza dobindita prin actiuni concrete de advocacy in Parlamentul Romaniei, institutiile europene si alte forumuri internationale. Nu am auzit niciodata ca unul din hipsterii post-referendumului sa fi facut macar un singur demers in Parlament, Curtea Constitutionala ori forumuri internationale in favoarea familei or casatoriei naturale. Nu am auzit ca vreunul dintre ei sa fi facut campanie pro-referendum, sa fi impartit fluturasi, sa fi mers de la casa la casa sa ia semnaturi din partea publicului in sprijinul initiativei constitutionale, sa fi pus fluturasi ori materiale de campanie in cutiile postale ale cetatenilor, ori sa fi criticat factorii politici din Romania care au lansat boicotul referendumului. Nu am auzit de nici unul dintre ei sa fi publicat cu agresivitate impotriva Norvegiei si in sprijinul eliberarii copiilor familiei Bodnariu din temnitele Barnevernetului ori sa fi iesit in strada sa ceara eliberarea copiilor. Nu am auzit de nici unul dintre ei sa fi participat ori sa fi tinut discursuri la marsuri pentru viata.

 

Ne opunem deturnarii miscarii pro-familie

 

AFR considera ca are autoritatea morala sa atentioneze publicul din Romania asupra acestui fenomen avind in vedere implicarea noastra vasta, atit in timp cit si privind resursele, si interventiile facute de-a lungul anilor in favoarea cauzelor pro-familie si pro-valori in general. Din 2005 incoace am facut zeci de interventii de tot felul, atit in Romania cit si la nivel international. Va reamintim ca in septembrie AFR a inregistrat un amicus curie in Curtea Constitutionala a Romaniei in sprijinul Referendumului. Impotriva pozitiilor noastre si a Referendumului au fost inregistrate o sumedenie de alte demersuri, in capul listei aflinduse Amnesty International. Ne indoim ca vreunul din hipsterii post-referendumului ar fi avut intuitia, interesul ori expertiza sa lansese o interventie de genul acesta, si mai ales la timp, in favoarea Referendumului,  pentru a asigura ca el se va tine. In final, Curtea Constitutionala  a adoptat, cu un vot de 7 la 2, majoritatea argumentelor continute in memoriul inregistrat de AFR si le-a respins pe cele facute de Amnesty International si aliatii lor.

 

In concluzie, nu putem fi de acord cu deturnarea miscarii pro-familie din Romania de hipsterii post-referendumului. Ne opunem senzationalizarii tragediei din octombrie 6 si 7, tabloidizarii ei si oportunismului desemnat sa genereze atentie pentru hipsterii post-referendumului pe seama miscarii pro-familie din Romania.

COMUNICAT DE PRESĂ - ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

SUPRAVIETUIREA CRESTINISMULUI DEPINDE (SI) DE NOI - ROLUL PARINTILOR IN PERPETUAREA CREDINTEI

 

Conform studiilor din ultimii ani, in Norvegia sunt mai multi atei decit crestini, pina in 2057 numarul anglicanilor in Marea Britanie va deveni irelevant din punct de vedere statistic ("statistically irrelevant"), in Occident numarul si influenta crestinilor e in scadere, iar in Europa de Est crestinismul continua sa ramina relevant si vibrant. In Canada crestinii sunt preocupati de o crestere fara precedent a discriminarii oficiale din partea autoritatilor [Detalii: http://www.thepublicdiscourse.com/2018/02/20922/?utm_source=The+Witherspoon+Institute&utm_campaign=80db74fdf7-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_15ce6af37b-80db74fdf7-84152905], iar in Statele Unite se simte un declin al crestinismului si influentei lui. Conform sondajelor de opinie, sub 80% dintre americani se identifica ca fiind crestini, iar restul ca fiind doar "spirituali", ceea ce pe larg inseamna persoane religioase dar fara o identitate religioasa specifica. Cum am ajuns aici? Cauza, spun sociologii, se datoreaza in mare masura absentei parintilor din viata spirituala a copiilor lor. In ultimele luni au fost publicate mai multe studii, sondaje de opinie si comentarii care confirma aceasta concluzie si care se aplica si Romaniei: daca crestinismul va supravietui in Romania depinde nu doar de Dumnezeu dar si de noi.

 

Un studiu american

 

In toamna, organizatia American Culture & Faith Institute (ACFI) a publicat un studiu vast privind subiectul care a implicat 9.273 de respondenti si a fost facut intre februarie si octombrie anul trecut. Titlul studiului este realist si ingrijorator: Christians are not Spreading the Gospel ("Crestinii nu impartasesc Evanghelia"). [Studiul: https://www.culturefaith.com/survey-christians-are-not-spreading-the-gospel/] Acesta nu e primul studiu facut de ACFI privind transmiterea credintei de la parinti la copii ori de la adulti la adulti. Studii identice au fost facute periodic de ACFI inca din 1991, iar studiul din toamna face comparatii utile cu datele statistice obtinute in deceniile si anii trecuti. Conform studiului, intre 1991 si 2005 40% dintre adultii americani se considerau crestini autentici. Prin "crestini autentici" autorii definesc crestinii care autentic se considera schimbati in viata si gandirea lor de Evanghelie si Sfintele Scripturi. Intre 2006 si 2010 procentul acesta a crescut la 44% dar pina in 2017 a scazut drastic la doar 31%. Este posibila stoparea ori inversarea acestei traiectorii? Rapunsul, conform studiului, este negativ, cauza principala fiind imbatrinirea rapida a populatiei crestine americane si lipsa de interes a generatiei tinere pentru religie, credinta si crestinism. Doar o treime dintre crestinii de peste 65 de ani se considera crestini autentici, 37% dintre crestinii intre 50 si 64 de ani, 31% dintre crestinii in anii 30 si 40 ai vietii, si doar 23% din adultii sub 30 de ani. Pe categorii rasiale, 33% dintre albi se considera crestini autentici, 24% din populatia hispana, si doar 17% din populatia de origine asiatica.

 

Un alt aspect important al studiului este ca 68% dintre persoanele care se considera crestini autentici au simtit aceasta convertire interioara inainte de 18 ani, iar procentul acesta scade vertiginos cu cit adultii inainteaza in varsta, astfel ca doar 9% din adultii de peste 40 de ani care se considera crestini autentici  simt convertirea interioara de la 40 de ani in sus.

 

Studiul deasemenea discuta influenta parintilor in inculcarea credintei crestine in copiii lor. Pentru 29% dintre persoanele care se considera crestini autentici, parintii au avut rolul primordial in deciziile care le-au facut privind viata crestinia si convertirea interioara. Pe urmatoarele locuri se afla rudeniile (16%), prietenii (5%), evenimentele organizate de biserici (20%), participarea la studii biblice (13%), pastorii si preotii (8%) etc. In alte cuvinte, conform studiului, familia e responsabila pentru transmiterea credintei crestine la 50% dintre copiii Americii care ca adulti se identica ca fiind crestini autentici.

 

Un alt rezultat al studiului este ca doar 21% dintre adultii americani considera important sa impartasasca credinta crestina cu altii. Deasemena, doar 30% dintre ei detin o perspectiva crestina asupra societatii ("worldview"). Un exemplu ar fi casatoriile unisex, unde doar 30% dintre americanii adulti dezagreaza cu casatoriile unisex pentru ca asa impune Biblia.

 

Ingrijoratoare sunt afirmatiile autorului studiului mai ales privind parintii: "Parents, who have more influence on the spiritual choices and development of their children than anyone else, are ill prepared these days to lead their children to a genuine, life changing experience with Jesus. Worse yet, most American parents are not interested or engaged in helping their kids to know Jesus personally. We are essentially abandoning both the future of the Church in the US and the best interests of our young people through our whosale dismissal of evangelism ..." ("Parintii, care au cea mai mare influenta asupra copiilor, nu sunt bine pregatiti pentru a-si calauzi copiii spre o viata autentic crestina ...")

 

Un studiu elvetian

 

Nu doar studiile facute in America dovedesc importanta parintilor in calauzirea copiilor spre crestinism. Date statistice ale recensamintelor din Elvetia duc la aceasi concluzie. In 1994 Elvetia a facut un sondaj de opine oficial pentru a afla in mod specific daca identitatea religioasa a parintilor s-a transmis copiilor lor, iar daca da, de ce, ori daca nu, de ce nu? Conform unui comentariu asupra studiului elventian facut de un prelat anglican din Marea Britanie, "it is the religious practice of the father of the family that, above all, determines the future attendance at or absence from church of the children". ("Practica religioasa a tatalui din familie este factorul care determina cel mai mult participarea ori absenta copiilor de la biserica") [Detalii: http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=16-05-024-v]

 

Conform studiului elvetian, daca tata si mama merg in mod regulat la biserica, 33% din copiii lor vor frecventa si ei biserica in mod normal, 41% mai putin frecvent, iar 25% nu vor frecventa biserica de fel. Daca tata nu merge la biserica in mod regulat dar mama merge, doar 3% din copii vor merge la biserica in mod regulat, 59% in mod neregulat, si 38% se vor pierde pe drum. Daca tata nu merge de loc la biserica ci doar mama, doar 2% din copii vor frecventa biserica in mod normal, 37% din cind in cind, si peste 60% dintre ei se vor pierde. In alte cuvinte, daca tata nu merge la biserica, doar doi copii din 100 vor merge la biserica.

 

Nu e de mirare deci ca secularismul si educatia seculara incearca, cu mult succes, din nefericire, sa submineze familia, parintii si rolul parintilor in educarea si cresterea copiilor. Acum intelegem de ce tarile occidentale submineaza drepturile parentale, un fenomen pe care-l observam tot mai pronuntat si in Romania, atit in scoli, deciziile Curtii Constitutionale, dar si in proiectele propuse in Parlament, primul printre ele fiind Avocatul Copilului, acesta fiind echivalentul in Romania a Barnevernetului norvegian. Acelasi lucru se petrece si in Corea de Nord, asa cum de fapt a fost si pe vremea comunismului peste tot in lumea comunista. Coreenilor nu li se permite nici macar sa pronunte in familie cuvinte de genul "crestinism", "Dumnezeu", "Iisus" si alte cuvinte care insinueaza credinta crestina. In scoli, copiii lor sunt invatati ca de fapt crestinii sunt spioni straini care fura copii nord coreeni, ii tortureaza, ii ucid, si le vand sangele si organele. [Articol: http://www.christiantimes.com/article/pastor-reveals-why-children-of-christians-in-north-korea-grow-up-without-learning-about-their-parents-faith/73610.htm]

 

Descresterea prin politici antifamilie a rolului parintilor in cresterea si educarea copiilor are consecinte tangibile, inclusiv diminuarea ori disparitia simtamintelor religioase ale copiilor si transmiterea credintei crestine de la o generatie la alta. Acest rol este de o importanta imensa, a apartinut parintilor de mii de ani, si a fost, de fapt, consfiintit in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948. Cititi, de exemplu, ce spunea Moise israelitilor acum mai bine de 3000 de ani in Deuteronon 5: 6-9 cind tatii aveau obligatia sa invete pe fiii lor "legea Domnului".

 

Dreptul parintilor de a-si educa copiii si transmite credinta crestina izvoreste, deci, dintr-o obligatie pozitiva impusa de Divinitate. Statul secular vrea sa ni-l confiste. Si dreptul acesta de a transmite copiilor nostri mostenirea spirituala primita de la parintii nostri este extrem de important si relevant mai ales in zilele noastre. Traim in zile in care societatea si cultura zilelor noastre invata pe copii relatii nesanatoase atit din punct de vedere fizic, dar mai ales spiritual. Familia se dastrama. Divortul e in ascensiune. Tot mai putini tati sunt un rol de traire spirituala pentru copiii lor. Tot mai putini tati isi afirma in familie rolul lui Iosua din vechime cunoscut si pentru uimitoarea declaratie "cit despre mine eu si casa mea vom sluji Domnului". (Iosua 24:15) Tatii lipsesc din familie. Tot mai multi copii cresc fara tati in viata lor. Tatii sunt figuri tranzitorii. Copiii parintilor divortati isi petrec duminica cu parintii divortati, cind cu unul cind cu altul, mergind la film, pescuit ori distractii fara a fi expusi credintei crestine.

 

Realitati britanice

 

Ingrijorator, mai ales pentru copiii din tarile occidentale, este feminizarea bisericii. In 1992 Biserica Anglicana a inceput hirotonirea femeilor in functii preotesti. In loc ca baietii si fetele sa vada in altar un barbat care sa propovaduiasca Evanghelia vad o femeie care propovaduieste o versiune seculara si feminista a Scripturii, nu una autentica. In loc ca baietii si adolescentii sa vada masculinitate in altar ori biserica, vad feminizare si aud invataturi feministe care condamna masculinitatea ca fiind o trasatura toxica a barbatilor ("toxic masculinity"). Nu e de mirare ca barbatii occidentali au incetat ori inceteaza sa mai mearga la biserica. Carui barbat i-ar place astfel de mesaje bizare?

 

Iar daca biserica pierde barbati, conform studiului elvetian pierde si copiii. Isi pierde viitorul. Datele statistice din Biserica Anglicana sunt convingatoarea in sensul acesta. Inainte de anii 90, 45% dintre persoanele care participau la slujbele religioase erau barbati si 55% femei. In 2017 procentual barbatilor a scazut la 37% iar al femeilor a crescut la 63%, astfel incit tot la mai doua femei prezente in biserica e prezent doar un barbat. In aceasi perioada de timp, numarul copiilor britanici care frecventeaza biserica a scazut la jumatate. Conform autorului, "a fatherless society, or significant rejection of traditional fatherhood, has produced rapid and dreadful results" ("o societate fara tati, si o respingere semnificativa a rolului tatilor in familie, a produs rezultate rapide si drastice"). Unul din rezultate a fost salbaticirea baietilor si a adolescentilor care nu stiu cum sa se comporte cu fetele ori femeile in alte domenii decit sexualitatea. Barbati tineri care nu inteleg rostul casatoriei, al familiei, al responsabilitatii si a relevantei credintei crestine. Nu e surprinzator deci ca numarul persoanelor din Marea Britanie care se identifica ca fiind crestine scade de la saptamina la saptamina, fiin aproape de doar 50% din cei 66 de milioane de britanici. De fapt, in 1996 Biserica Anglicana a incetat sa mai publice date statistice privind descresterea severa a numarului enoriasilor anglicani.

 

Atinge si ingrijoreaza concluzia comentatorului britanic: "no father - no family - no faith. Winning and keeping men is essential to the community of faith and vital to the work of all mothers and the future salvation of our children" ("Fara tata, fara familie, fara credinta. Aducerea si pastrarea barbatilor in comunitatea de credinta e esentiala si vitala in eforturile mamelor si tatilor pentru mantuirea copiilor nostri")

 

Discipolii sunt formati in familie

 

Incheiem recomandind cititorilor nostri o carte publicata in toamna de George Howley, Demography, Culture and the Decline of America's Christian Denominations ("Demografie, cultura si declinul denominatiilor crestine din America") In cele 238 de pagini ale cartii, autorul explica cauzele majore ale declinului numeric al crestinismului in America. Secularizarea nu e cauza cea mai importanta. Cauza principala e faptul ca parintii nu mai iau in serios educatia crestina a copiilor lor, si, in plus, declinul demografic al catolicilor si neoprotestantilor. Se observa un declin al familiei si casatoriei si la crestinii americani. Conform unor studii examinate de Howley, catolicii Americii au un spor demografic de 1,6 de ori mai mare decit sporul demografic al persoanelor nereligioase, baptistii de 2 ori mai mare, si penticostalii de 3 ori mai mare. In alte cuvinte tot la o familie nereligioasa cu trei copii, 1,6 de familii catolice au 3 copii sau mai multi, la fel doua familii baptiste si trei familii penticostale. Daca familiile nereligioase rar au peste 2 ori 3 copii de familie, catolicii si neo-protestantii trec acest barem, dar sporul lor demografic nu se reflecta in transformarea copiilor lor in crestini autentici cind ajung adulti. Copiii se pierd pe drum odata ce intra ori ies din universitate. De acea, insista Howey, parintii crestini au obligatia nu doar sa aduca copii pe lume, dar si sa ii calauzeasca spre crestinism de-a lungul anilor. In alte cuvinte, zice el, "disciples are made in the home" ("viitorii crestini se formeaza in familie") [Recenzie:https://www.firstthings.com/web-exclusives/2017/10/disciples-are-made-in-the-home]

 

Aceasi concluzie ni se aplica si noua: daca crestinismul va supravietui in Romania depinde si de noi.

 

MESAJUL LUI ALINA

 

Redam mesajul unei mame ingrijorate cu care suntem de acord si cu care suntem siguri sunt de acrod si multi dintre cititorii nostri:

Toata lumea este preocupata de reducerile salariale ale bugetarilor, ale angajatilor part-time, insa nimeni nu vorbeste despre reducerile proaspetelor mame pentru concediile pre si post natal. Am gasit un singur articol care vb despre acest lucru desi reducerile sunt de 25%. Oare chiar nu ne intereseaza de soarta viitoarelor mame chiar in conditiile diminuarii natalitatii intr-un mod ingrijorator???  Oare este corect sa compenseze masurile pt IT-isti care au salarii de mii euro cu indemnizatiile de concediu medical de la mame si eventual bolnavi de cancer? Nu vorbeste nimeni nomic despre acest lucru. Puteti face ceva in acest sens? Eu am scris televiziunilor inca de aseara dar este liniste totala. Lucrurile nu pot ramane asa! Va multumesc. Alina

 

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

 

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

 

VRETI SA FITI INFORMATI?

 

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

 

FACETI-NE CUNOSCUTI!

 

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim. 

 

ANUNTURI 

 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

 

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

ALO! POT SA VORBESC CU TATICUL MEU, VA ROG?!

 Crimele adultilor impotriva copiilor  sunt numeroase, dar ignorate, trecute cu vederea ori nu se discuta. Adultii isi aroga drepturi si tot ei decid daca exercitarea lor afecteaza ori nu, negativ, copiii. Insista mereu si mereu, eronat zicem noi, ca drepturile lor sunt compatibile cu ale copiilor. La fel, egoismul adultilor e de neinchipuit. Aroganta la fel. Tot ce conteaza pentru adulti este situatia lor, inclinatiile lor, si satisfacerea necesitatilor lor, fie obiective, subiective ori desarte.  Chiar daca satisfacerea nevoilor lor e in detrimetul copiilor.  Am scris deja, in numeroase ocazii, despre impactul teribil pe care casatoriile homosexuale le au asupra copiilor in toate tarile in care ele au fost legalizate. La fel parteneriatele civile. Dar cu toate acestea, adultii continua sa insiste, in numele unei presupuse si gresit intelese egalitati, ca institutia casatoriei trebuie extinsa si cuplurilor de acelasi sex. La fel si concubinajul si parteneriatele civile care si ele dauneaza copiilor. Dar pentru legiuitorii adulti, si in special pentru politicienii de stanga, impactul nociv al casatoriilor homosexuale asupra copiilor, nu are nicio insemnatate. Nu conteaza. Revolutia sexuala a deturnat politica normala si regulile traditionale de manifestare democratica a vointei populare. A divizat comunitati, institutii si denominatii religioase, partide politice si lumea academica. Divizarea aceasta se simte tot mai pregnant si in Romania unde, in doar ultimele luni, am observat polemici acerce in sanul liberalilor romani. Declaratiile iresponsabile ale unor parlamentari si lideri de partide politice se multiplica, dind de inteles ca interesul suprem al copiilor in dezbaterile care au loc privind casatoriile homosexuale in Romania este in intregime ignorat.

 La multele materiale pe care deja le-am publicat privind toxicitatea casatoriilor homosexuale asupra copiilor, adaugam inca unul astazi, publicat pe 29 martie de Doug Mainwaring. Comentariul lui are greutate deorece autorul e fost homosexual si denota, in mod special, durerea pe care o simt copiii atunci cind tata ori mama parasesc familia pentru a trai un stil de viata homosexual. Mainwaring si-a parasit nevasta si copiii pentru a-si satisface pornirile homosexuale. Copiii lui au luat-o razna si l-au sunat din cind in cind sa-i auda vocea. Le era dor de el. In timp, Mainwaring si-a venit in fire, a abandonat homosexualitatea, s-a recasatorit si a revenit in familie. A devenit un activist pentru drepturile copiilor si impotriva casatoriilor homosexuale. Dam traducerea romana a articolului lui care a fost publicat in engleza cu titlul May I Please Speak to My Daddy? Articolul a fost tradus si editat pentru cititorii nostri de Parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.

 

Alo, as putea vorbi cu taticul meu?!

 

Lumea contemporana nu are nevoie de barbati care sa isi ia tot ceea ce isi doresc pentru ei insisi, daca pretul este starea de bine a copiilor nostri. Copiii nostri nu au nevoie de supereroi, ci doar de eroii tacuti, obisnuiti, necunoscuti, de fiecare zi, care raspund la numele de „Tatic”.

 La sfarsitul anilor 90 cand am facut primii cativa pasi ca homosexual, un tip care isi spunea Tex mi-a oferit versiunea scurta a povestii sale intr-un bar. Conversatia a luat o turnura neasteptata: el mi-a explicat ca actualul sau partener a traversat jumatate tara pentru a se indeparta de fosta lui sotie si de copiii sai. Tex raspundea uneori la telefonul de acasa (asta era inainte sa apara celularele) si auzea o voce plapanda intreband: „As putea sa vorbesc cu Taticul meu?”. Aceasta era fetita de 8 ani a partenerului sau, telefonand de undeva din Rocky Mountains. Tex a marturisit ca a fost profund miscat de aceasta intrebare, de faptul ca fiica partenerului sau cerea permisiunea unui strain pentru a vorbi cu tatal ei la telefon. Cand ma gandesc la fetita asta, mintea imi zboara la oameni ca Alana Newman si altii care au drept tata donatori anonimi de sperma. Multi dintre acesti copii isi vor fi pus zilnic aceeasi intrebare in inima lor. Pot sa vorbesc cu taticul meu?

 Cand am inceput sa prezint pericolele casatoriilor homosexuale pentru copii, mi-am dat seama cat de dificil era sa gasesc parteneri de discutie care sa se angajeze sincer intr-o discutie intelectuala de la om la om. La inceputul lui 2013, la finalul participarii mele la o discutie de grup, un tanar m-a acuzat ca eram nedrept fata de homosexuali, lesbiene si copiii lor. Mi-am incercat norocul si l-am provocat cu un dialog: „Nu cumva parintii tai au divortat cand erai mic?” El a fost putin uimit de aceasta intrebare personala, dar a raspuns, „Da”. Ingamfarea i-a pierit de pe fata. „Ai trait cu mama ta?” „Da.” „Ti-ai vazut tatal?”„Nu. Nu l-am mai vazut aproape deloc.” „Ti-a fost dor de el? Ti-ai fi dorit sa fii cu el mai mult?” „Da. Desigur,” a raspuns cu un pic de melancolie. „Divortul parintilor tai ti-a crescut starea de fericire sau de tristete?” „Tristetea.” „Deci parintii tai ti-au demontat caminul tau si si-au construit doua structuri noi, care au atestat in primul rand nevoile lor, nu ale tale. Concret, structurile lor erau menite sa iti garanteze starea de nefericire in continuare. Iar tu ai invatat sa traiesti cu asta, pentru ca fiind copil nu puteai avea niciun control asupra actiunilor lor, dar aceste noi planuri de viata nu erau construite tinand cont de interesul pentru tine.” „Ei bine, nu. Nu am putut participa la vot in acest caz. Eram un copil pe atunci.”

 „Exact. Deci de ce ar fi diferit pentru copiii homosexualilor sau lesbienelor carora le este negat fie tatal fie mama? Chiar crezi ca doua mame sau doua tati inseamna acelasi lucru cu a avea un tata si o mama in preajma care sa te iubeasca si sa-ti poarte de grija? Serios? Oare avand o mama in plus pe langa tine ti-ar fi fost de-ajuns sau totusi ai fi pastrat un suspin fara raspuns, in inima ta, legat de Tatal tau?” „Inteleg.” „Si atunci de ce vrei sa-i condamni pe ceilalti copii sa fie fara tata? Sau fara mama?”

 A priceput ideea. Nu i-a placut, dar a inteles si apoi a plecat. Cand am plecat, am realizat ca „pentru a fi serios din punct de vedere intelectual, nu se poate sa continui sa vorbesc public impotriva pericolelor casatoriilor unisex fara ca, in acelasi timp, sa vorbesc despre raul obiectiv al divortului manifestat asupra copiilor.” Divortul constituie o amenintare mult mai larga si mai invaziva pentru copii fata de perspectiva ca homosexualii sa creasca prunci fara mame si lesbienele fara tati. Am suspinat. Este mult de reparat si de indreptat.

 

Tatal ratacit

 

Dupa cativa ani de la divortul de sotia mea, ea ma suna sa ma cheme acasa pentru ca fiul cel mai mic scapase de sub control. Cand ajungeam acasa gaseam o mare harababura. El s-a infuriat pentru ceva si si-a iesit din fire mai mult decat trebuia. Tipa si urla si lovea, apoi se inchidea in camera lui. Si nimeni nu avea voie sa intre. Era foarte neplacut sa asisti la asa ceva. Dar multumesc Domnului, dupa o vreme el se linistea si revenea la normal.

 Urletele lui, insa, au declansat discutii cu fosta mea sotie. Ce vom face privind aceasta problema de comportament a lui? Avea nevoie de medicamente ? Trebuia sa fie batut ? Avea nevoie de ajutor psihologic?  Dupa ce aceasta scena s-a repetat de cateva ori, mi-a fost destul de clar de ce avea nevoie fiul nostru. El nu avea o problema comportamentala. El avea nevoie doar de un lucru: avea nevoie ca parintii lui sa fie din nou impreuna si sa se iubeasca. Faramitarea familiei noastre a provocat un stres insuportabil asupra psihicului plapand al baiatului nostru de patru ani. Mama si tatal lui erau singurii vinovati pentru aceasta si noi inca ne inchipuiam ca el era singur responsabil pentru problema lui. Baietelul nostru, insa, nu avea nici o vina, dar eu cu siguranta aveam.  Ne-au mai trebuit cativa ani pana cand eu si sotia mea ne-am revenit. Intre timp, copiii nostri au venit sa locuiasca cu mine. Aceasta nu era o solutie, ci doar o masura provizorie pentru a depasi o situatie neplacuta. Pe de o parte, unele probleme s-au rezolvat, pe de alta parte a creat altele si si a ramas un raspuns nesatisfacator.

 Pentru a justifica faptul ca ramanem divortati si tinem doua case, noi adultii fortam o sarada, pretinzand tuturor celor din jurul nostru – in special copiilor nostri – sa considere destul de bune comportamentele noastre egoiste si incapacitatea noastra de a face lucrurile sa mearga. In realitate, nu am facut nimic altceva decat sa ne imprastiem problemele si disfunctiile noastre asupra copiilor nostri. Ne usuram de propriile noastre stresuri ingramadindu-le pe capul copiilor nostri. Din fericire, dupa vreo doisprezece ani, am abandonat prefacatoria si suntem din nou casatoriti, sot si sotie, cu copii. Multe s-au vindecat de atunci,si nu vom sti niciodata de cate alte dificultati i-am salvat pe copiii nostri.

 

O lectie de la Hollywood

 

Niciodata in istorie adultii nu au adus pe lume copii cu scopul explicit de a fi privati fie de mama fie de tata. Copiii care sunt adusi pe lume pentru a satisface dorintele unor cupluri de homosexuali si lesbiene patesc tocmai acest lucru. Ei traiesc cu stiinta ca unul din parintii lor biologici vor ramane pentru totdeauna o enigma, o fantoma. Pana recent, copiii erau vazuti ca un dar pur de la Dumnezeu. Acum noi legi care distrug casatoria cauzeaza tristul rezultat al subminarii demnitatii copiilor, reducandu-i la simple instrumente subjugate implinirii. Pe de o parte, arborele genealogic al familiei lor nu este format din stramosi, ci dintr-o mica armata de surogati, donatori si avocati care elimina genul din casatorii. Desi poate parea o sursa stranie, filmul Disney din 1998 Capcana pentru parinti (un remake al clasicului din 1961 cu Hayley Mills) ne poate invata multe despre copiii care cresc cu doi tati homosexuali sau cu doua mame lesbiene.

 In film, doua fete care seamana mult, Hallie Parker si Annie James, dau  una peste cealalta intr- tabara de vara exclusivista din New England. Ele descopera imediat ca sunt gemene si ca au fost despartite imediat dupa nastere. Decid sa faca un plan si sa isi schimbe identitatile, luandu-si locul una celeilalte. Fiecare era disperata sa isi cunoasca parintele absent si pentru aceasta trebuie sa isi schimbe stilul de viata, coafura, manierele, vocea si accentul pentru a se muta intr-o tara straina doar pentru a fura cateva zile, in clandestin, cu tatal sau mama dupa care tanjesc.

 Hallie traieste cu tatal ei in tinutul viticol al Californiei, intr-un frumos conac pe o colina, cu piscina si grajduri. Ea are un tata chipes care are un succes fabulos ca viticultor. Pe scurt, ea are totul - si totusi tanjeste dupa mama, a carei prezenta si cunoastere i-au fost negate. Intre timp, Annie  traieste intr-un elegant conac din suburbia Londrei. Mama ei frumoasa este o faimoasa creatoare de moda. Ea are servitori si un Rolls-Royce cu sofer la dispozitie. Cu toate acestea, si Annie tanjeste dupa tatal ei, a carei prezenta in preajma ei i-a fost negata.

 Ambele fete au o viata de poveste. Dar privitorii care urmaresc acest film, majoritatea dintre cei care nu se bucura de atata bunastare si siguranta, simt mila fata de ambele fete, din cauza absentei parintelui. Aceasta ironie este tocmai ideea filmului.

 In film, adultii sunt responsabili pentru impartirea copiilor. In cazul copiilor produsi pentru casatoriile unisex, adultii sunt responsabili de lipsirea lor de celalalt parinte de sex opus. Lipsa este gravata permanent si irevocabil in inimile si sufletele fiintelor umane create pentru casatoriile homosexuale. Copiii produsi ai ingineriei pentru cuplurile homosexuale au parte de vieti saracite din ziua in care se nasc, pentru ca doi barbati smulg bebelusul din uterul inchiriat, negandu-i copilului probabil unica oportunitate ca el sau ea sa aiba experienta imbratisarii materne. Aceasta oportunitate ratata este atat de aproape incat copilul sa poata vreodata sa atinga pe cineva care este, intr-un fel, mama.

 Pe masura ce ea va creste, tanjirea ei dupa mama va fi inlaturata, batjocorita, nesocotita. Pana la urma, tatal nu simte deloc nevoia unei femei in viata lui. De ce ar simti-o baietelul sau fetita lui? A tanji dupa mama devine o insulta pentru barbatul fara sotie sau pentru cuplul masculin care o creste. Mai bine sa suferi in tacere decat sa risti sa il superi pe tata sau pe tati abordand unul dintre cele mai mari subiecte tabu.

 Fiecare dintre noi are nevoie sa se gandeasca serios la consecintele neintentionate si neluate in calcul care pandesc – sau sunt intentionat ascunse – in spatele acceptarii casatoriei fara gen si mai si la darea continua din umeri a societatii noastre atat fata de divort cat si fata de familia monoparentala. Noi adultii cascam cand sunt abordate aceste subiecte. Copiii de pretutindeni au un raspuns diferit: ei plang pana adorm.

 

Cand vine vorba despre paternitate, barbatii trebuie sa fie barbati

 

Barbatii care divorteaza, barbatii care se casatoresc cu alti barbati pentru a creste copii, sau care isi vand in mod anonim sperma – urmeaza exemplul lui Esau. Doar ca aici nu este vorba despre drepturile noastre din nastere pe care le negociem pentru un amarat de bol de supa, ci ale copiilor nostri. O facem fara mila, vanzand, foarte ieftin, cea mai mare comoara a lor – de a creste cu parintii lor biologici, intr-o familie biologica intacta –.

 Aceasta lume nu are nevoie de noi barbatii ca sa ne luam totul in mod egoist, in special, daca pretul este bunastarea copiilor nostri. Barbatii ar trebui sa faca tocmai opusul: barbatii sunt meniti sa isi protejeze copiii lor de nefericire, singuratate si alte amenintari. Barbatii adevarati nu isi victimizeaza propriii copii pentru poftele lor. Ei protejeaza, apara, absorbind stresul si greutatile mai degraba decat sa le abata asupra copiilor lor. Barbatii raman in transee.

 Cand vine vorba despre paternitate, cultura noastra are nevoie ca barbatii sa fie barbati. Copiii nostri merita mai mult. Ei nu au nevoie de super-eroi; ci doar de eroii obisnuiti, tacuti de fiecare zi, care raspund la numele de „Tatic” – nu spus prin telefon, ci soptit in urechile noastre, in timp ce ei se odihnesc in siguranta si multumiti in bratele noastre.

COALITIA PENTRU FAMILIE SI VIATA - SUA

 

Avem deosebita placere sa va informam ca luna trecuta a fost fondata Coalitia pentru Familie, Viata si Credinta a Romanilor din America.Coalitia a fost formata pentru a sprijini in mod direct si organizat eforturile majoritatii vaste a romanilor din toata lumea pentru protejarea casatoriei si familiei naturale in Articolul 48 din Constitutia Romaniei. Familia romana e importanta pentru romanii care locuiesc in toate colturile lumii. Ne-am nascut in familie, am crescut in familie, ne-am dezvoltat in familie, si dorim sa ne traim viata, la bine si la rau, in familia naturala constituita din barbat, femeie si copii. Copiii sunt o binecuvintare data de Dumnezeu. Coalitia isi are sediul la Chicago. La doar scurt timp dupa fondarea ei, Coalitia a organizat prima ei conferinta despre familie si sprijin a proiectului constitutional de protejare a casatoriei naturale in Constitutia Romaniei.

 Conferinta a fost un succes incontestabil. S-a tinut la Chicago pe 31 martie si 1 aprilie in prezenta diversilor lideri ai comunitatii romane din America. Conferinta a fost onorata, in mod special, de prezenta Mitropolitului Nicolae a Bisericilor Ortodoxe Romane din Americi, al Pastorului Cristian Ionescu, Presedintele Coalitiei pentru Familie si Viata (si fost Presedinte al Grupului pentru Reintregirea Familiei Bodnariu din 2016), si alti demnitari ai diasporei romane. Au fost deasemenea prezenti jurnalisti romani din America, avocati si oameni de afaceri. Prezentarile au fost deosebit de informative, publicul fiind captivat de informatiile diverse si analizele penetrante ale conferentiarilor. Pe linga Pastorul Ionescu, au facut prezentari avocatul Adina Portaru din Bruxelles, avocatul Petre Costea din Houston, jurnalistul George Mioc din Dallas, jurnalistul Steven Bonica din Chicago, dl Dennis Stoia (din partea Familiei Bodnariu din SUA), si pastorul Sorin Sabou. Dl Mihai Gheorgiu, Presedintele Comitetului de Initiativa a Revizuirii Articolului 48, a conferentiat si dinsul prin skype. Conferinta a fost deasemenea onorata de prezenta unui reprezentant al organizatiei Alliance Defending Freedom, dl Neville Verster, din Arizona. Nadajduim sa avem materialul prezentat la conferinta disponibil pentru toti cei interesati in citeva saptamini.

REFLECTII DE DUPA MARSUL PENTRU VIATA 2017 - Este timpul iertării (Larisa Iftime)

 

Reflecții de după Marșul pentru Viață 2017

 

Până nu demult, mass-media s-a căznit să pună în dezbatere publică avortul, invocând numărul mare de avorturi din România. N-a reușit decât foarte puțin. Societatea era mută și surdă, întrucât mereu și mereu subiectul era legat de introducerea în școli a orei obligatorii de educație sexuală. Și dacă nu a mers, înseamnă că la mijloc era ceva forțat, artificial.

 Iată  că Marșul pentru Viață 2017, desfășurat în anul acesta în ziua de Bunăvestire, la care au participat peste o sută de mii de oameni din toată țara și din Republica Moldova, ne arată că dezbaterea se poate face acum dinspre societate spre mass-media. Și ne arată că oamenii, românii au început să conștientizeze ce înseamnă cu adevărat avortul. Iar avortul înseamnă moarte. Oricum l-ai privi înseamnă moarte – fie că e doar a copilului, fie că e a mamei și a copilului.

 Cu alte cuvinte, crudul adevăr, „care doare” – avortul este moarte –, în sfârșit, a început să fie spus în gura mare. De aceea s-au înfuriat  și mulți opozanți, care nu au găsit mai cu cale să-și exprime mânia, decât prin mesaje obscene. A fost, de fapt, strigătul de durere al sufletului lor. Au vrut să ne arate că și ei suferă din cauza avortului. Pe de o parte. Pe de altă parte, e și strigătul nostru de durere. Nu suntem mai puțin afectați și răniți decât cei care s-au opus marșului. Avortul afectează întreaga familie, ne afectează pe toți. Așa spun psihologii care au consiliat femeile rănite psihic și sufletește de avort. Iar preoții știu acest lucru și mai bine. Toată societatea noastră românească este rănită de avort. Cum spunea Părintele Nicolae Tănase, „stăm, ca popor, într-o mare baltă de sânge”. Să ne închipuim acum câtă durere, câtă suferință, câtă frustrare a generat această vărsare de sânge, la nivelul fiecărei familii, la nivel personal și la nivelul întregului neam.

 Nu e de mirare că toată societatea noastră e dezbinată, e ruptă, unii sunt mai deștepți, alții – mai fraieri, unii sunt spionii lui Putin, alții – spionii lui Soros. Unii sunt hoți, alții – ticăloși. Unii sunt desfrânați și păcătoși, alții – virtuoșii pământului. Ne certăm de dimineață până seara, pe rețelele de socializare, la TV, la radio, fără să ne dăm seama că această stare ne apasă sufletele și ne ține încătușați. Drept rezultat – suntem cu toții niște încrâncenați. Cum putem crește, cum putem scăpa de măști, cum putem merge mai departe, ca societate, cum ne putem găsi libertatea, ca oameni, dacă avem sufletele împietrite și opace, încătușate în gânduri-clișee?

 

Iertarea - vindecare a sufletului

 

În miezul credinței noastre creștine stă iertarea. Iertarea vine dacă implorăm Mila Domnului, dacă cerem lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care ne-au greșit nouă și să ne ierte pe noi, care le-am greșit lor. Nu vom găsi împăcarea și pacea interioară atâta timp cât nu ne vom cere iertare unii altora. Iertarea nu vine din aer, nu vine pur și simplu că ne-am gândit la ea. Dacă nu conștientizăm și dacă nu spunem pe nume tuturor lucrurilor la care suntem părtași, e greu să se instaleze liniștea și pacea în sufletul nostru. Toți avem sufletele rănite și vulnerabile și toți tânjim după dragoste și căldură.

 Când spunem, în rugăciunea Tatăl Nostru, „precum și noi iertăm greșiților noștri”, să ne gândim și la o femeie din viața noastră care a făcut avort – mamă, soție, fiică, soră, bunică…  Să-i iertăm și pe tații care și-au împins soțiile la avort sau pe cei care nu s-au putut opune. Soții să-și ierte soțiile, iar soțiile să-și ierte soții. Să spunem „Dumnezeu să le ierte pe cele peste 10 mii de mame, care au murit prin avort, împreună cu pruncii lor, pe vremea comunismului.”

 Fără iertare, nu e posibil să creștem, fiecare dintre noi personal și cu toții împreună. Nu putem merge mai departe, nu putem fi împăcați, nu ne putem limpezi. Să avem speranța că rugăciunea noastră către Iisus Hristos Domnul va mișca sufletul celui rănit de lângă noi sau rănit de noi. „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri.” (Luca, 6:27-28)

 Aceste gânduri mi-au fost prilejuite de lectura cărții lui Jean Vanier, „Becoming Human”. Jean Vanier (fiul fostului guvernator al Canadei) este fondatorul Caselor „Arca” – o rețea internațională de comunități pentru oamenii cu handicap mintal.  După ce a studiat filozofia și teologia la Paris, a fost profesor de filozofie și teologie în Canada. În 1964, a cumpărat o casă la Trosly-Breuil (Franța), în care a primit să stea cu el doi oameni cu handicap mintal. A numit casa „l'Arche” (Arca, după Arca lui Noe), care a însemnat un loc de refugiu pentru niște oameni respinși de societate și un loc pentru un nou început. Astăzi locuiește tot la Trosly, în compania oamenilor cu dizabilități.

 Casele „Arca” reprezintă astăzi o rețea de peste o sută de comunități din 30 de țări de oameni cu handicap mintal și asistenții lor.  Scopul acestor comunități este să ofere oamenilor cu handicap demnitate și simțul comunității, care lipsesc într-o instituție de stat. Jean Vanier este, de asemenea, împreună cu Marie-Hélène  Mathieu, co-fondator al centrelor „Credință și Lumină”, care aduce împreună, în întâlniri regulate, oameni cu dizabilități, părinții și prietenii acestora. Astăzi, în lume, există peste 1.300 de asemenea comunități, în 75 de țări.

 În românește, a fost tradusă o singură carte a lui Jean Vanier, „Izvorul lacrimilor”, Editura Sapientia, Iasi, 2014. Larisa Iftime, Asociatia Provita Media

VRETI SA FITI INFORMATI?

 

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronicwww.alianta-familiilor.ro.

 

                                    ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA