Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.R. Patapievici – plătiţi din afacerile Microsoft

Nu cumva aceasta era, în realitate, cumpărarea tăcerii din partea acestor intelectuali pe marginea subiectului „Dosarul Microsoft“? O dovadă este faptul că iniţiatorul lor, directorul Microsoft România, este acum cercetat penal în „Dosarul Microsoft“!

 Nu suntem primii care îşi pun această întrebare, ci poate doar cei mai vehemenţi adversari ai „intelectualilor lui Băsescu“, pentru că au devenit (şi le-a plăcut) să devină propagandişti. Încă din 2014, pe site-ul „Ştiri pe surse“ apărea articolul „Și-a cumpărat Microsoft bunăvoința vocilor anticorupție?“, semnat de Denisa Miron, în care se scria: „Intelectualii lui Băsescu“ au făcut parte din privilegiații sponsorizați de Microsoft România în perioada 2003-2006. Poate de aceea niciunul dintre numele participante la conferințele Microsoft nu s-a pronunțat public cu privire la…Microsoft. Printre „fanii“ Microsoft se numără nume grele, precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieș sau actualul ambasador al României la Chișinău Marius Lazurca.

Ioan T. Morar, maestru de ceremonii

Maestrul de ceremonii și intermediarul legăturii intelectualilor cu Microsoft a fost Ioan T. Morar…Perioada desfășurării conferințelor Microsoft în care intelectualii cunoscuți ai țării făceau imagine publică pentru companie coincide cu perioada contractelor în care Microsoft are rolul principal în România. Tăcerea acelorași intelectuali pe această temă este, din acest punct de vedere, foarte grăitoare. Investiția în bunăvoința publică față de Microsoft a fost costisitoare și deocamdată nimeni nu a cercetat câți bani a cheltuit compania în a-și asigura o imagine bună sau protecția vizavi de activitățile sale!“.

„Conferinţele Microsoft“ – iniţiate de Silviu Hotăran, unul dintre suspecţii din dosar

Despre începutul acestei serii de conferinţe povesteşte chiar Mircea Mihăieş, unul dintre beneficiari, în „România literară“ nr. 47/2004: „În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică.

E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi. Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran“.

Iată cine sînt cei doi despre care scrie Mircea Mihăieş. Silviu Hotăran a fost directorul Microsoft şi chiar primul angajat al firmei americane în România. Iată ce scria „Ziarul financiar“ la începutul anchetei: „Fostul director general al Microsoft România Silviu Hotăran, care a fost audiat luni la Direcţia Naţională Anticorupţie şi plasat sub control judiciar în dosarul legat de contractele prin care statul român a achiziţionat licenţe de utilizare a produselor dezvoltate de compania americană, este unul dintre oamenii cheie pentru afacerile derulate în România de gigantul american“. Silviu Hotăran a fost chemat şi luni la audierile DNA, alături de Claudiu Florică!

Paula Apreutesei era Business Strategy Manager la Microsoft Romania şi declara în 4 aprilie 2009, într-un interviu pentru Hotnews: „Unul dintre programele pe care le-am avut noi, în ultimii cinci ani, s-a numit „Conferinţele Microsoft“. A fost o ocazie de a merge în mediul universitar, în universităţile din ţară, şi de a crea un mediu în care studenţii să fie în dialog cu personalităţi marcante ale culturii româneşti – Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu şi alţii“.

Ce erau conferinţele Microsoft?

Toate aceste „Conferinţe Microsoft“ au fost un moft elitist, un fel de caravană purtată prin toată ţara, în care „elita“ bătea cîmpii pe teme dintre cele mai surprinzătoare! Pentru fiecare acţiune de acest fel, „conferenţiarii“ primeau, potrivit surselor noastre, între 2.000-3.000 euro! Multe dintre aceste „conferinţe“ au fost publicate apoi în broşuri, completînd aşa-zisa „operă filosofică“ a conferenţiarilor!

În 2004, potrivit informaiilor furnizate de Mircea Mihăieş, au avut loc 4 astfel de conferinţe: „Într-un an, 2004, în care «cearta intelectualilor» a împărţit lumea creatorilor de la noi în două tabere, publicul românesc a dovedit că rămâne constant alături de valoare. Deocamdată, pentru Microsoft au conferenţiat trei dintre «greii» culturii române de azi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi H.R. Patapievici“. Ulterior, au mai fost derulate încă 14 astfel de manifestări.

Spre exemplificare, iată ce scria revista „22“ în cronica broşurii „Despre minciună” a lui Gabriel Liiceanu, apărută la Humanitas: „Volumul cuprinde un eseu, Despre minciună, prezentat la Universitatea din Timişoara, în decembrie 2004, apoi la Universitatea din Oradea, în cadrul Conferinţelor Microsoft”.

Cine vrea să citească una dintre „conferinţele“ lui Andrei Pleşu, intitulată „Despre inimă“, ţinută la Timişoara chiar în prezenţa lui Silviu Hotăranu, suspect în „Dosarul Microsoft“, poate accesa pagina de Internet la adresa www.revistaorizont.ro, unde pot fi citite toate „conferinţele“ sponzorizate de Microsoft:

Conferinţele Microsoft s-au derulat între 2004-2006. Conferenţiarii care au încasat bani de la Microsoft România au fost: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.R. Patapievici, Mircea Mihăieş, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu, Mihai Răzvan Ungureanu, Theodor Baconsky, Andrei Codrescu. Au mai fost invitaţi scriitorii Mario Vargas Llosa şi Adam Michnik.

De remarcat că Patapievici a prezentat o conferinţă despre „Ochii Beatricei“, deşi a fost acuzat de către scriitorul István Aranyosi că, în cartea sa cu acelaşi titlu, a plagiat din textele filosofilor William Egginton şi Ioan Petru Culianu, referitoare la o interpretare specială a „Divinei comedii“ a lui Dante! Patapievici a mai susţinut alte 5 conferinţe.

Mihai Răzvan Ungureanu a susţinut conferinţa „Europele din Europa“, Theodor Baconsky a citit conferinţa „Ce viitor are creştinismul european?“, Nicolae Manolescu a susţinut conferinţa „Istoria literaturii la două mâini“. Vladimir Tismăneanu a ţinut şi el 3 conferinţe Microsoft, dintre care una chiar în SUA. Pentru toate aceste mici „prostioare elitiste“, conferenţiarii au primit sume importante de bani de la Microsoft!

Cine va căuta vreun articol scris de unul dintre autorii de mai sus împotriva „Afacerii Microsoft“ va avea surpriza să constate că aşa ceva nu există, deşi absolut toţi au susţinut teoretic lupta anticorupţie! În timp ce „conferenţiarii“ încasau banii de la Microsoft, şpăgi de zeci de milioane se dau pentru licenţele Microsoft, astfel că tăcerea acestui grup autointitulat „elita lui Băsescu“ era extrem de importantă căci, după cum se ştie, toţi aceştia erau şi lideri de opinie în spaţiul public, majoritatea avînd rubrici în reviste sau ziare!

Ţîfna lor elitistă a fost trădată chiar de unul dintre iniţiatorii acestor „conferinţe“. Este vorba despre acelaşi Mircea Mihăieş care, în articolul citat mai sus, încercînd din senin să arunce cu zoaie în „gaşca lui Iliescu“, practic, defineşte chiar grupul „conferenţiarilor Microsoft“: „Numai la gândul că un Fănuş Neagu, un Dinu Săraru, un Ludovic Spiess, un Sergiu Nicolaescu şi ceilalţi «apolitici» din gaşca lui Iliescu ar fi puşi în situaţia de a conferenţia în faţa unui public de genul celui care a rupt uşile la Conferinţele Microsoft mă trec fiorii unui râs homeric. Am dat nu întâmplător aceste nume, pentru că ele reprezintă tot ce are mai spectaculos pesedismul în materie de intelectuali. Adică aceeaşi veche gardă a băieţilor obişnuiţi să sufle în trâmbiţa partidului, oricare va fi fiind acela. Servilitatea a fost întotdeauna aducătoare de arginţi şi de posturi grase!“.

O mai bună radiografie a „Grupului Microsoft“ nici că putea s-o facă altcineva mai bine ca Mircea Mihăieş, căci toţi cei care-l formează au fost cu adevărat „trâmbiţa partidului“, iar „servilitatea“ lor chiar „a fost întotdeauna aducătoare de arginţi şi de posturi grase!“.

Că banii făceau parte din şpăgile grase din „Dosarul Microsoft“ este cu totul altceva, nu numai expresia „servilismului“, ci şi a unei ipocrizii care, mai devreme sau mai tîrziu, te pocneşte în moalele capului de te ia mama dracului, cum se spune în popor. Sursa: Cotidianul

                                                                                          Autor: Ion Spanu

Țara mea. Țara mea?!

Ştiu. Ţara „ta“ e ţara naşterii şi a destinului tău, ţara istoriei tale, ţara limbii în care vorbeşti şi scrii, ţara culturii tale şi a co-naţionalilor tăi. Dar este – sau ar trebui să fie - şi ţara prezentului tău, ţara în care îţi trăieşti zilele, în care îţi alegi conducătorii, în care ai drepturi şi obligaţii cetăţeneşti. Ţara, în sfîrşit, care te protejează, în care ai încredere şi pe care o asumi ca pe o marcă identitară de neocolit. 

          De la o vreme însă, toate aceste subînţelesuri au intrat în derivă.  Trăiesc într-un loc pe care nu-l mai pot resimţi ca fiind „al meu”.Ceea ce se petrece în instituţiile fundamentale ale ţării, ceea ce văd pe toate canalele de televiziune, ceea ce aflu din ziare, toate mă fac să cred că ţara mea nu mai are mare legătură cu mine. E ţara altora: a unei reţele de indivizi care au ajuns la vîrf prin grosolane manevre de partid, de familie şi de gaşcă. Faţă de ţara „lor” mă simt nu numai străin, ci pur şi simplu ameninţat. Sunt şocat cînd le văd portretele, cînd îi aud vorbind şi cînd mă gîndesc că ei îmi hotărăsc viaţa. Singura consolare, singura speranţă e că încă sunt informat asupra malversaţiunilor lor şi că încă se încearcă stăvilirea juridică a nesăţioasei lor ”eficienţe”.

          Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, pînă la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori.  

          Mi se va spune că ilegalităţi şi tîlhari există peste tot. Cu siguranţă. Dar să ne uităm puţin în jur. „Dozajul”, tupeul, identificarea cu „puterea” şi anvergura trans-partinică a „caracatiţei” autohtone nu se pot compara cu nimic din geografia contemporană a civilizaţiei. Se fură lacom, se fură obraznic, se fură iresponsabil, pînă la pierderea instinctului de conservare. Infractorii se simt infailibili, invulnerabili, nemuritori. Dacă sunt prinşi, se declară victimele unor manevre politice. Încearcă, eventual, să scape, turnîndu-se între ei. Pînă la urmă, diferenţele dintre făptaşi şi instituţiile menite să-i pedepsească se tulbură. Şefa DIICOT (adică a organizaţiei care se ocupă de criminalitatea organizată) se transformă din acuzator în acuzat, şefi de poliţie sunt arestaţi pentru afaceri dubioase, „mascaţi” sunt luaţi pe sus de alţi mascaţi, la ANAF (adică acolo unde se controlează rigoarea fiscală a cetăţeanului) se fac percheziţii pentru depistarea unor fraude fiscale, preşedintele Autorităţii pentru Supraveghere Financiară e arestat pentru corupţie, preşedinţi şi membri ai consiliilor judeţene din toată ţara şi din toate partidele sunt anchetaţi şi reţinuţi pentru tot soiul de golănii, la grămadă cu primari, parlamentari, miniştri, membri proeminenţi ai diverselor partide politice. 

          Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile.

          Primul ministru fură titluri academice şi minte vesel şi suveran,  capii serviciilor secrete sunt denunţaţi pentru trafic de bani şi influenţă, vice-prim-ministrul e în cercetări pentru fraudă electorală. Peste tot, dai peste soţi, soţii, fini, naşi, cumnaţi, amici, veri, progenituri, mercenari şi pile. Reţele de distribuţie a unor medicamente vitale distribuie apă chioară în loc de citostatice, prin spitale mor oameni cu zile, milioane de români preferă să muncească în afara ţării, gazetari dedicaţi, pînă mai ieri, cîte unui patron solvabil, schimbă brusc macazul şi se mută la „ăilalţi”, Biserica, prin unii reprezentanţi ai ei, face propagandă electorală, critici literari obosiţi devin, peste noapte, „analişti politici”, publicişti încă nealcătuiţi explică, seară de seară, poporului cum e cu dreptatea şi adevărul, inşi fără meserie şi fără nicio ispravă în spate sunt abonaţi pe termen nelimitat, ca „experţi”, la dezbateri televizate mono-maniacale. Emisiunile de divertisment sunt un fel de bordeluri de mahala, vieţile private ale unor semi-anonimi devin „breaking news”, jumătate din adolescenţii ţării (ne spun statisticile) sunt analfabeţi! Ţara mea? Ţara „noastră”? Nu seamănă toate astea mai curînd a „condamnare pe viaţă”? Nu riscăm să aflăm că „a fi român” a devenit sinonim cu „a fi prins” într-o capcană fără ieşire, ca o insectă fragilă în ghearele unui prădător dement? 

          Cine e de vină? Răspunsul e pe buzele tuturor: clasa politică. Partidele sunt simple trambuline pentru afaceri, promovările interne se fac pe bază de relaţii şi interese, competenţa şi onestitatea au încetat de mult să mai fie criterii credibile. Dar asta se întîmplă şi pentru că pe scena publică a apărut un nou tip uman: avem, în sfîrşit, „omul nou”, pentru care sensul vieţii este achiziţia, consumul, parada. Confundă – ar fi spus Petre Ţuţea – idealurile cu scopurile. A dori să ai o casă, o maşină şi o poziţie profesională onorabilă e normal. Toate sunt „scopuri” plauzibile. Dar a le lua drept idealuri, a crede că rostul tau pe lume e să-ţi multiplici, la infinit, averea, să faci baie în Dubai, să ai colecţie de ceasuri scumpe şi poşetuţe de firmă e a avea conturul mintal şi sufletesc al unui cocălar…Or tocmai asemenea oameni au ajuns „să facă jocurile”. Trăim sub ocupaţia unor ţoape! Şi, ceea ce e mai grav, nu prea ne pasă. Ne uităm la catastrofă ca la un spectacol. Bombănim, votăm năuc, ne certăm între noi. 

          Tu vorbeşti? – vor zice o mulţime de forumişti care mă iubesc… Tu nu bombăni de pe margine? De ce nu te implici? Sau, mai rău: tu ce mare brînză ai făcut cînd erai „la butoane”. Răspunsul meu e simplu: m-am implicat destul (cu rezultatul că am fost socotit ”profitorul” tuturor regimurilor) şi am făcut ce m-am priceput şi ce am putut. N-am făcut, totuşi, nefăcute. Dar apropo de vină: una dintre cauzele dezastrului e că băgătorii de seamă şi cei care se implică îşi dau, reciproc, capete în gură şi cred că, astfel, îşi fac datoria faţă de ţară. Am mai spus-o: pentru mulţi români, vina e, întotdeauna, vina celorlalţi. A altuia. Adică a nimănui.

                                                                         ANDREI PLEŞU
            Preluare http://adevarul.ro/news/societate/Tara-mea-Tara-meae-1_54cf25a0448e03c0fd32b24f/index.html

În loc de editorial

 Am găsit un text, în literatura veche a Indiei (Langa Purana, II, 39-40), în cuprinsul căruia bombănelile mele şi ale altora par să fi fost anticipate cu vreo două-trei mii de ani în urmă (Puranas au apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după Hristos, dar vin dintr-o tradiţie orală care, deja pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intuiţiile profetice ale hinduismului se referă la modul în care se va încheia actualul ciclu al civilizaţiei terestre . Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunţă textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru:

 „Coeficientul de ură din sufletul fiecărui om va cunoaşte – spun textele – o alarmantă creştere . Oamenii vor deveni din ce în ce mai iritabili . Toate marile achiziţii de cunoaştere vor fi deturnate spre scopuri impure, adică spre amplificarea răului din lume. Se va înmulţi numărul şefilor de stat de extracţie joasă şi de proastă calitate .

 Lucrătorii  manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la rang de intelectuali , iar intelectualii vor fi puşi în condiţii subalterne . Va avea loc, cu alte cuvinte, un destructurant amestec al castelor, o destrămare dramatică a ierarhiilor fireşti , o ireparabilă d ezordine socială. 

 Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii vor deveni lideri. 

(Rog să nu mi se atribuie nimic din toate aceste afirmaţii! ( Nu fac decât să citez un text multi-milenar! n.m., A.P.). 

 Femeile nu vor mai pune preţ pe propria virtute. 

 Proștii , impostorii , naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi luaţi drept înţelepţi. Oamenii „ drepţi “, de bună calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din viaţa publică. În pieţe se va vinde mâncare gata-preparată (să recunoaştem că e de necrezut să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de „semipreparate“ şi de ( fast-food! n.m., A.P.).

 Limbile vor săraci , vorbirea se va trivializa.

 Vor fi mai multe femei decât bărbaţi , vor prolifera asociaţiile criminale , va creşte numărul celor care nu găsesc de lucru. 

Se vor răspândi, pretutindeni, bolile de stomac . Se va extinde moda părului purtat în dezordine şi se va generaliza starea de letargie , de lehamite , cu corolarul unei cronice incapacităţi de acţiune. Vor apărea nenumărate organizaţii religioase necanonice, blasfemia va convieţui cu fanatismul .

Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern şi se vor asasina direct sau simbolic eroii  fiecărei comunităţi. Deţinătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor.

 Discernământul (ca percepţie a deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, instituţia respectului va intra în derivă (vor fi respectaţi, preponderent, cei nedemni ).

 Vor câştiga teren neruşinarea , călcarea cuvântului dat, invidia .

Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu de trecut, forţa va prevala dreptăţii , ospeţia va declina, vulgaritatea va împânzi totul.”

 Contemporanii noştri ar putea îmbogăţi acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experienţa cotidiană.

Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine.

Nu vreau, pur şi simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica.

Ar fi, poate, un început de terapeutică...

                                                                                                     Andrei PLEŞU

De ce s-a săturat dl Pleşu de România şi de ce a minţit dl Patapievici că are doctorat!

 Intr-un soi de compunere juvenila Andrei Plesu anunta prin organul de presa al… stiu ei mai bine… ca “S-a saturat!”… de Romania. Pe scurt, ideea e ca totul e oribil, grotesc, cah in Romania de azi.

Dl. Plesu, nici dupa 23 de ani de cand a tot fost in fruntea bucatelor, in toate regimurile succedate dupa decembrie 1989, de la Iliescu la Constantinescu si Basescu, nu are ceea ce au toti barbatii indeobste intre picioare pentru a recunoaste ca si el este unul dintre vinovatii principali de tot ceea ce se vede azi in jurul nostru.

Cine a fost ministru al Culturii comunistului Iliescu, cine a aspirat ca candidat la prezidentiale din partea FSN-ului lui Roman (repropus in aceeasi “functie”, peste ani, de mogulul rusofil Sorin Ovidiu Vintu), cine a fost ministru de Externe al impotentului Constantinescu, aproband bombardarea sarbilor de Sfintele Pasti, cine a fost consilierul de taina al badavaranului Basescu si cine a livrat pe banda avortoni politici ca Cioroianu, Baconschi, Ungureanu – toti infiltrati cu forta la sefia diplomatiei “romane” si chiar mai sus -, ca sa nu mai vorbim de alti retarzi, ca Neamtu si papalogii lui?!

Pentru a vedea mai clar de ce s-a saturat disidentul comunist A. Plesu abia acum si nu pe vremea cand “se adresa cu apel la CC al PCR”, public, pentru necunoscatori, documentul de mai sus. Poate acum, in sfarsit, dupa cum solicita chiar el, tov. A. Plesu este “repus in drepturile sale”, de comunist convins, inscris in PCR inca de pe bancile scolii.

Titlul si continutul materialului domnului Plesu amintesc, desigur, pentru cunoscatori, de “saturarea de Romania” a “independentistului” “transilvanean” Sabin Gherman. Nu e de mirare: astazi, cand Romania e stransa din ce in ce mai tare in clestele ruso-maghiar (adica ruso-rus), trebuie si agentul partenerului de pact al lui Putin sa se sature de Romania. E si normal, de altfel. Daca ii cer nemtii inapoi milionul de marci primit pe cand era ministru de Externe?

Intrebare: acum, ca a fost retrasa de la post (directoare pe “externele” ICR), s-a saturat si de sotia sa, dna Catrinel (alias “Lena”, alias “Maria”) Plesu, fosta informatoare a Securitatii (DIE) inca de la 19 ani?

La doua-trei zile de la saturatia lui Plesu, hop si Patapievici, ca “i-a ajuns”. Asta macar e sincer. Cum sa nu-i ajunga? A mintit-o in fata pe Monica Lovinescu ca e fiu de fost detinut politic (deh, asa il vedea el pe bietul sau tata, ce sa-i faci?… gresise doar un cuvant-acolo: nu detinut ci… comisar politic, la Banca de Stat a RSR!), a mintit Institutul Wissenschaftskolleg zu Berlin – inca din 2007! – ca are doctorat ca sa inhate si el o bursa, dupa modelul Plesu-Liiceanu, si apoi l-a mintit si pe Basescu, ca ii plac femeile. Deci: a mintit, a mintit, a mintit!

Inca o dovada, daca mai era nevoie, mai jos: Patapievici nu avea cum sa solicite bursa post-doctorala – i.e. spaga mascata de la nemti – din moment ce de abia acum, in septembrie 2013, a fost admis la Universitatea Bucuresti pentru a-si incepe… doctoratul. Deci nu numai Ponta e “dottore”… Acum, daca, totusi, are pe undeva un doctorat in plus, poate ii da si lui Basescu unul!

Si inca ceva: cica nu mai vrea sa fie “intelectual public”! Poate, iarasi, saracul, a gresit un cuvant, si voia, de fapt sa spun, in sfarsit, despre el, ca e un altceva, in care ne putem usura, cu totii… ceva tot cu “public” in coada.

                                                                    Victor Roncea

Salut Trecut - 23 august marchează ziua când s-a născut scriitorul Andrei Pleşu!

Andrei Gabriel Pleşu este un scriitor şi eseist, estetician, istoric al artei si filozof român.A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase, secţia Istoria şi Teoria Artei, absolvind în 1971, are şi un doctorat în istoria artei. A fost cercetator la Institutul de Istorie a Artei intre 1971-1979 si intre 1984-1989. Intre 1980-1982 a fost lector universitar in domeniul arta romaneasca moderna si istoria criticii de arta. Din 1992 este profesor la Facultatea de Filozofie. A participat alaturi de Gabriel Liiceanu la seminariile private tinute de Constantin Noica la Paltinis. Dupa prabusirea regimului comunist, infiinteaza institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturala Dilema (azi, Dilema veche) si accepta in diverse perioade o serie de functii publice. Ca scriitor, inregistreaza un important succes de stima si de public cu volumele Minima moralia, Jurnalul de la Tescani si Despre ingeri. Intre 28 decembrie 1989 si 16 octombrie 1991 a fost ministrul Culturii, iar intre 29 decembrie 1997 si 22 deecembrie 1999 a fost ministrul Afacerilor externe. Timp de patru ani, intre 2000 si 2004 a fost membru in Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, iar din 20 decembrie 2004 pana pe 3 mai 2005 a fost consilier prezidential pentru Relatii internationale. Andrei Plesu este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori si eseisti romani, datorita operelor sale reusind sa se faca remarcat intr-un timp foarte scurt. A realizat numeroase opere si articole in reviste din tara si strainatate care l-au propulsat rapid printre cei mai buni scriitori roman, participand la numeroase seminarii. S-a remarcat si datorita carierei sale din politică, la care a renunţat între timp.

                                                                                         I.I.D.

Andrei Pleşu: "Nu vă îndrăgostiţi în politică. E ridicol să te îndrăgosteşti de Antonescu, Băsescu!"

           de Szasz Jutka, Vasile Magradean

Fostul ministru de Externe Andrei Pleşu i-a sfătuit pe studenţii de la Jurnalism din Cluj-Napoca "să nu se îndrăgostească în politică", afirmând că "este ridicol să te îndrăgosteşti" de Crin Antonescu sau de Traian Băsescu!

Andrei Pleşu, fost ministru de Externe şi fost consilier prezidenţial, a declarat, vineri, la un simpozion organizat la Cluj-Napoca, la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB), că politicul nu este un domeniu al absolutului, rareori oamenii politici fiind ţinuţi minte.

"Politicul nu este un domeniu al absolutului, un domeniu al relativului existenţial. Prin urmare, este o aberaţie să te mişti în sfera politicului cu iubiri, ură, e ridicol să te îndrăgosteşti de Crin Antonescu, cum e ridicol să te îndrăgosteşti şi de Traian Băsescu. Oamenii care vorbesc ca nişte îndrăgostiţi pentru mine se descalifică. Nu vorbesc despre unul sau altul dintre oamenii politici, ăştia vin şi trec, rareori sunt ţinuţi minte, poate unul ca Becali, care spune lucruri formidabile. Nu vă îndrăgostiţi în politică, luaţi lucrurile aşa cum sunt, fără patos, aveţi voie să optaţi într-o direcţie sau alta, dar fără lacrimi, fără suspine, fără fălci încleştate. Nu este o zonă în care aceste lucruri sunt la ele acasă", a spus Pleşu.

El a afirmat că nu crede în obiectivitatea presei şi a arătat că orice om care a stat în faţa unei camere de luat vederi se schimbă şi vrea să fie "altfel".

De asemenea, Andrei Pleşu a criticat prezenţa pe micile ecrane a unor analişti în condiţiile în care aceştia nu sunt specialişti în domeniu şi vorbesc despre diverse subiecte.

"Văd mulţi oameni pe ecran care ne ceartă că nu am înţeles bine şi mă întreb cine sunt băieţii şi fetele astea? Dacă dezvolţi o opinie, mă aştept să te pricepi, or eu văd în fiecare seară la televiziune oameni care au teorii despre tornade, deşi nu au văzut niciodată vreuna. Sunt confiscat seară de seară de echipe de inşi care dăscălesc naţiunea şi nu ştim în numele cărei performanţe, cărei competenţe dovedite", a afirmat Pleşu.

Potrivit acestuia, jurnalismul este, la ora actuală, meseria "cea mai lipsită de contur din România", mulţi ziarişti făcând "emisiuni de propagandă, de partid", ceea ce constituie "un mare pericol.

"În nicio ţară nu am văzut o prezenţă atât de mare a politicienilor pe ecranele televiziunilor ca în România, la noi e inflaţie. Sunt un grup de băieţi şi fete care se simt bine împreună şi care ne lasă să ne uităm şi noi cât de bine se simt împreună", a spus Andrei Pleşu.

El a criticat şi manipularea care se practică în presa românească, dar şi faptul că în televiziune se vorbeşte prost limba română.

Andrei Pleşu a participat, vineri, la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj-Napoca la cel de-al XI-lea Simpozion naţional de jurnalism, cu participare internaţională, având tema "Obiectivitatea în jurnalismul românesc" şi şi-a lansat volumele "Note, stări, zile", "Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete" şi "Despre frumuseţea uitată a vieţii". Preluare MEDIAFAX