Spectacol de nota 10, de 1 Iunie, la Leordina

Un spectacol demn de toate aplauzele şi-au oferit de Ziua tuturor copiiilor, elevii de la Şcoala Gimnazială nr.1din Leordina. Pe scena sălii căminului cultural (care arată surprinzător de bine în interior), cu multă seriozitate şi încredere în puterile şi talentul propriu, şi-au jucat impecabil rolul: ,,grădinăraşii’’, clasa pregătitoare, clasele primare si gimnaziul. Părinţii, prietenii şi rudele pâna la al 7-lea neam au umplut din perete în perete sala, oferind o adevărată atmosferă de spectacol.

   S-a mers pe variante moderne, renunţându-se la tradiţional, tocmai pentru a da valenţa globală copilului si copilăriei. În loc de ,,ei hai si iară hai…,, am avut majorete cu pampoane, apoi un moment gen ,,Unicef’’cu costume si poezie din alte ţări, şi între momente s-au interpretat cântece mai noi sau mai vechi ale copilăriei.

   Am văzut o superbă punere în oglindă a fabulelor ,,Greierele şi furnica,, ale maeştrilor La Fontaine si Marin Sorescu, pe care cei trei mici protagonoşti le-au ,,jucat’’ atât de bine, încât, ar fi stârnit aplauze chiar de la actori consacraţi, dacă aceştia ar fi fost în sală.

     Tehnica modernă a videoproiecţiei a făcut posibilă derularea pentru public, în câteva secunde, a unor imagini de demult despre Leordina şi oamenii ei, surprinse fotografic şi păstrate în albumele de familie. Nostalgie, dor şi aduceri aminte pe fundalul sonor al unor vechi cântece maramureşene au învăluit afectiv generaţiile prezente în sală.

I. L. Caragiale, la Şcoala Leordina face parte din familie, nelipsind de la niciun moment festiv al şcolii, iar acum un ,,Five a clock’’ impecabil pus în scenă de elevii clasei a VIII-a, a cules hohotele şi aplauzele celor prezenţi.

     Sala de spectacole a găzduit şi o complexă expoziţie de desene, machete şi planşe tematice, realizate în săptămânile premergătoare spectacolului, care au fost jurizate şi recompensate cu diplome.

    Educatorii, învăţătorii şi profesorii din culisele acestor pregătiri, merită la rândul lor, toată aprecierea şi respectul pentru a fi luat atât de ,,în serios’’ pregătirea copiiilor pentru această acţiune. Este uşor de observat din comportamentul relaxat, fără inhibiţii şi familiarizat al copiilor că activităţile de acest gen fac parte din tradiţia şcolii, şi nu sunt excepţii.

     Alături de colectivul şcolii si director, a stat ,,cuminte,, şi extrem de ,,curios,, până la sfârşitul programului, primarul comunei. Fără să primească apeluri telefonice care să-l scoată din sala, sau chiar să plece la jumătatea spectacolului după treburi ,,mai urgente’’...

     La final, toţi copiii prezenţi în sală, au fost ,,omeniţi’’de către primar cu câte un cadou dolofan în dulciuri, fructe şi alte cele pe gustul lor, din partea Consiliului Local. Aşa au petrecut copiii Leordinei de ziua lor, distrându-ne şi distrându-se, luându-şi apoi fiecare multumiţi şi fericiţi ,,plăsuca subsuoară şi…drumu’cătă casă’’.

                                                        Consilier psiholog, Aurelia Bilaşco

Activităţile extraşcolare între deziderat şi realitate...

           

Sau cum  ,,Şcoala Altfel- să ştii mai multe, să fii mai bun,” sparge tiparele şi pune pe toată lumea  la treaba!

        

      Din chestionarul privind nivelul de satisfacţie, aplicat elevilor din şcoala noastră, reiese în proporţie de peste 90 % că cea mai plăcută activitate din şcoală este  ,,Saptămâna  Şcoala Altfel”

  Toate experienţele de învăţare din viaţă contribuie la dezvoltarea personala şi duc la o mai bună cunoaştere, inţelegere şi participare la viaţa socială.

        Şcoala rurală românească, oferă  rareori oportunităţi reale de formare a unor abilităţi personale de adaptare, de exploatare a potenţialului expresivităţii prin arta, de rafinare şi cizelare a simţului practic sau  artistic, a esteticii sau bunului gust (care produc  armonia universală şi creşterea  real -pozitivă a persoanei),  de experimentare a unor situaţii de viaţă comune, de altfel, colegilor de generaţie din mediul urban, sau din ţările dezvoltate.

"O societate care stimulează creativitatea asigură cetăţenilor săi patru libertăţi de bază:

• libertatea de studiu si pregatire;
• libertatea de exploatare si investigare;
• libertatea de exprimare;
• libertatea de a fi ei înşişi” o spune Moris Stein.

       Acest din urmă "a fi tu însuţi" îl vizează formarea creativă în învăţământul românesc       ("Formarea formatorilor ca educatori ai creativitatii" - Sanda-Marina Bădulescu)

    Jos definiţiile!

      Învăţarea fără predare sau achiziţionarea de abilităţi prin experienţe concrete, pun o amprentă definitivă asupra formării tinerilor. Exprimarea liberă, fără constrângeri  şi exigenţe academico-ştiinţifice face, pentru mulţi, mai atractivă învăţarea, descoperirea propriilor înclinaţii, dezvoltă inteligenţa emoţională, creativitatea, comunicarea în toate formele ei, eliminând bariere şi inhibiţii, reglând echilibrul psihoafectiv.

,,Educaţia (instruirea şcolară) este inamica înţelepciunii, deoarece  necesită  folosirea  multor  lucruri de care, pentru a fi înţelepţi, ar trebui să ne lipsim.” - L. Pirandello -

    Acesta poate fi  un adevăr?(!!!)

           Pentru marea majoritate a elevilor dar şi a părinţilor acestora, începutul şcolii coincide cu sfârşitul jocului, a copilăriei, a libertăţii!  La şcoală mergem să învăţăm, venim acasă şi continuăm cu temele...concurenţa e acerbă, succesul  cere sacrificii... Drama, este  că, şi mulţi învăţători şi  profesori fac eroarea de a considera că la şcoală nu se vine decât pentru ,,a învăţa”. Nimic nu este mai nimicitor pentru un copil, decât o învăţătoare care suferă de exces de zel pedagogic, ( se concurează- în mod anxiogen şi continuu pe sine, în goana după rezultate compensatorii inconştient compulsive), care face şi la şcoală ceea ce a făcut cu proprii săi copii, acasă!  Sau dăscăliţa înţeleaptă, care consideră că nivelul succesului propriu este rodul educaţiei de care a beneficiat în familie şi metodele  acelea sunt infailibile. „Nu se poate intra de două ori în aceeaşi apă a uni râu” spune un proverb oriental. Deci, mai  ales dascălul trebuie să înţeleagă că, noul, originalul şi spontanul tebuie să fie atribute obligatorii ale profesiei sale, să se adapteze regulilor şi mutaţiilor sociale, să simtă ,,ritmul”, şi ,,pulsaţia,” generaţiei, şi să-şi  muleze în mod realist şi eficient atitudinea  asupra elevului său.

  Ce?... Cine?...Cum?!

 ,,Şcoala Altfel- Să ştii mai multe, să fii mai bun,” sparge tiparele!

  Dacă  o delimităm  de contextul socio-politic al momentului, această ,,găselniţă” a decidenţilor contemporani din învăţământul românesc, a fost poate cea mai inspirată şi oportună. A pus pe jar inspectoratele, direcţiunile şcolilor, pe dascăli, nedascăli, reprezentanţi ai instituţiilor locale, şi nu în ultimul rând pe părinţi.

     Beneficiarii direcţi, elevii, au avut o  dublă  şansă: au ieşit( chiar şi pentru o săptămână), din inerţia  ştiinţifico-fantasticantă  a  învăţământului tradiţional, văzând şi partea atractivă a instruirii şi au avut minunata ocazie de a experimanta un altfel de raport interpersonal cu actorii sociali, mai ales cei educogeni, care populează mediul lor existenţial.

      Cu o metodologie puţin ambiguă, sau greu de înţeles / asimilat/ aplicat  în timp record,  datorită condiţionărilor  şi limitelor personale induse de o rutină muuult prelungită,  toată dăscălimea a fost nevoită să facă un ,,tour de forces” pentru  a ieşi cu faţa  neşifonată.

     La a doua ,,ediţie” deja, lucrurile au mers mult mai bine, beneficiile s-au evidenţiat,  stările de angoasă tipice situaţiilor inedite  s-au atenuat. Curajul  de a-şi asuma responsabilitatea, de a  ieşi din asiguratorul ,,confort” al  habitatelor instituţionale şcolare, pentru a creea noi situaţii  şi experienţe de învăţare pentru elevi, au întărit încredera în forţele proprii şi au crescut  şansele dascălilor de a-şi înţelege  menirea de veritabili formatori de oameni, nu doar de instructori  care trebuie să producă indivizi. Acum, la a treia rundă, suntem mai relaxaţi, elevii au mai multe idei şi propuneri, iar dascălii au înţeles că se pot lăsa pe ,,mana” lor, fără a-şi ascunde  carenţa de imaginaţie şi creativitate ,,punând” de niscaiva excursii sterile sau ,,ieşiri la pizza”…activităţi ce nu produc acele contexte de învăţare urmărite de proiectul despre care discutam. Desigur, va mai persista în timp acel procent de ,,nedumeriţi”ce vor ţine toată ziua clasa în CDI la re-revizionarea Baltagului sau…chiar se va profita pentru a face meditaţii de mate-română la clasele terminale…(terminale?!). Chiar şi aşa…

     … ,,Şcoala Altfel" lasă amprente:  ajută, bucură, deschide, surprinde…

                                                           Aurelia Bilaşco, consilier şcolar