Trei poezii de Benedict Corlaciu

 

Bălțile 

Străpungerile trupului prea ne-au durut, prea mult privirile ne-au sfâșiat.

Frigurile bălților în noi au crescut ca o trestie, ca un păcat.

 Neputincioși, am privit rotirile atâtor ochi împrejurul frunții, am răsădit în nămol scrâșnirile și-

am coborât până la noi munții.

 Toate căderile apelor, toate, ca după noaptea fluxului frânt, ne-au zdrentuit câte-o stea în coate, ne-au încercănat cu praf și pământ.

 Fiecărui gând i-am alungat ceasul,

fiecărei ore gâtul i-am rupt.

Peste-o zi ori, poate, două, ne vom schimba pasul,

frigurile bălților prea ne-au supt.

 

 Demența

În mahalaua mea, o fată nebună,

ca o răbufnire molatecă,

în fiecare noapte trăgea cu praștia-n lună,

când orele două cerșea, lunatecă.

 Fiecare piatră era un gând în care ochii își storceau lumina; cățărată pe colțuri de cer, plângând, chemări bolborosea.

 Picioarele-i dansau în semilună

sub adormirile trupului din somn plecat -

deasupra mahalalei, fata nebună

își presară trupul înnegurat.

 Câte gropițe îi numărau sânii, toate cu friguri i se umpleau.

Fata aceea asmuțea câinii și-mpreună ca o haită lătrau.

 

 Prezicere

Atât de-nfrigurata pleoapelor pojghiță

tremură în somnul albastru - cafeniu.

E târziu, fetiță,

e târziu -

și steaua mea și îngerul se joacă de-a pustiu.

 Oare luna asta-i beată criță, de-i e mersul ca un orolog stricat?

De-atât coniac băut, s-o fi uscat și fundul sticlelor zvârlite pe podea.

 E târziul ca un pas, pe care nimenea nu-l mai vâră-n născătoare sau în altceva.

Ceru-i ca butoiul fără fund, coniacul ăsta-i negru și rotund sau ca steaua-n formă de omletă.

 Ochiul doamnei i. s-a schimbat - monetă, pirueta nopții sângeră-n călcâi.

Unde-i omul care va țâșni întâi ca un guturai erotic peste pat sau împins sub masă, ca și câinele bătut la coadă și pupat în bot?

x, y, z -

ecuație proastă ca o femeie; virgină, iapă aeriană sau ied; aceeași beție pe calea lactee.

 Bobi de râie adunați ciorchine, poetul îi stoarce de zeamă - vin; noapte cu flori, o inima și - cine știe câte frunze, aghiazmă și cât pelin.

 Zămislire perpendiculară, ca "luna aceea de la

Trebizonda" -erotica lună a lui

Geo Dumitrescu, omul cu dinții și palmele de ceară, cel mai ofticos dintre prietenii mei.

Notă. Benedict Corlaciu (n. 6 martie 1924, Galați – d. 15 iunie 1981, Paris, Franța) a fost un poet, prozator și traducător român. A absolvit Literele și Filosofia la București (1947). A fost redactor la revista Flacăra, membru al grupării de pe lângă revista Albatros, alături de Geo Dumitrescu și Dinu Pillat. În 1975 s-a stabilit în Franța. A scris o poezie anticalofilă, cu tentă anarhistă. Proza de inspirație autobiografică se remarcă prin poza damnării și exprimarea revoltei sociale: Moartea lângă cer, 1946; Candidatul, 1950; Pâinea păcii, 1951; Cazul doctor Udrea, 1959; Baritina, 1965; Strigoaica și casa nebună, 1973; Tout espoir sera puni; d'un écrivain roumain à Paris (Orice speranță va fi pedepsită; de un scriitor român la Paris), 1984. În 1976 face greva foamei pe Esplanada Trocadéro din Paris pentru a-și aduce soția și copilul din România, cărora autoritățile române nu le permitea emigrarea. În cele din urmă, familiei i-a fost aprobată plecarea în Franța.

La iniţiativa primarului comunei Groșii Țibleșului, dl. Nicolaie Burzo, Școala gimnazială din comună poartă numele scriitorului Ben Corlaciu. 

                                                                                               Gelu DRAGOȘ, UZPR

Evenimente de primă mână la Groşii Ţibleşului

Sâmbătă şi duminică, 29 – 30 august, a avut loc Sărbătoarea comunei Groşii Ţibleşului „Dacii Liberi” precum şi Festivalul „Tradiţii şi obiceiuri pe Valea Ţibleşului”. Anul acesta, evenimentul care s-a perpetuat de ceva vreme, a fost deosebit: s-a dezvelit în faţa Şcolii Gimnaziale bustul poetului Benedict Corlaciu, autor Marcel Stanciu iar şcoala, care arată minunat, director Mariana Szekely, îi va purta de acum înainte numele. Ben Corlaciu  este fiul lui Niculae Corlaciu care în 1922 vine în Groşii Ţibleşului ca „jandar” al comunei şi se căsătoreşte cu Rozalia din această localitate şi îl au pe unicul fiu Benedict (Ben). La vârsta de 12 ani Ben pleacă la studii în Bucureşti, unde va absolvi  liceul, iar la 23 de ani îşi va definitiva studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti.

S-au acordat diplome de onoare celor care au pus umărul în a scoate la iveală nestematele pe care le are comuna, unul dintre cei premiaţi fiind şi inspectorul şcolar, profesor de matematică Simion Pop. După această ceremonie de sfinţire a bustului poetului Ben Corlaciu la care a participat Preasfinţitul Iustin Sigheteanul şi un sobor de preoţii inclusiv de la Mănăstirea Rohia, un puhoi de lume s-a deplasat la Căminul cultural unde s-au lansat două cărţi: „Ben Corlaciu – Moartea lângă cer”, un roman al lui Ben Corlaciu reeditat la Editura Casei Corpului Didactic „Maria Montessori” prin grija şi strădania scriitorului dr. Nicoară Mihali, care scrie în prefaţa cărţii: „Puţini ştiu că Maramureşul se poate mândri cu un poet care la vârsta de 17 ani era comparat cu Esenin şi care a intrat în Uniunea Scriitorilor la 30 de ani. Doar că nefiind pe placul comuniştilor, a fost iniţial terfelit, după care opera i-a fost interzisă şi, în cele din urmă, împuşcat într-un metrou parizian.” După prezentarea acestei cărţi care va intra în biblioteca şi sufletul fiecăruia dintre cei care locuiesc la poalele Ţibleşului a urmat prezentarea celei mai recente cărţi a părintelui Serafim Paşca, fiu al satului, slujitor acum la misiunea ortodoxă din Londra

 „ Drumul Crucii în comuna Groşii Ţibleşului”. În Cuvântul de binecuvântare, Arhiereul-Vicar al Maramureşului şi Sătmarului Iustin Hodea Sigheteanul spune: „ Chiar dacă a fost departe de satul natal, nu l-a uitat şi atunci când drumul de legătură dintre Groşii Ţibleşului şi Botiza a fost modernizat, prin înţelegere cu autorităţile locale, preotul paroh şi credincioşii au hotărât să aşeze din centrul localităţii şi până pe culmea muntelui 14 troiţe de lemn, frumos sculptate şi bine amplasate. Ideea a fost să se reconstituie într-un fel „Drumul Crucii” în comuna Groşii Ţibleşului. Părintele Serafim a scris cele 14 plăcuţe fixate pe troiţe, respectând ordinea şi conţinutul inscripţiilor de pe Via Dolorosa – Ierusalim.”

Printre cei care au vorbit la această manifestare culturală au fost: av. Zamfir Ciceu, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Nicolaie Burzo, primarul comunei şi sufletul acestei sărbători, preot Ioan Ropan Lungu, prof. univ. dr. Nicolae Felecan, Vasile Iuga de Sălişte şi scriitorul Olimpiu Nuşfălean, directorul culturii bistriţene şi un prieten al celor din Groşii Ţibleşului, ş.a.

Duminică a avut loc Hramul Bisericii ortodoxe, iar după masa a fost dedicată cântecului şi dansului popular. Copiii îmbrăcaţi în straie populare au aplaudat la scenă deschisă soliştii care au evoluat pe scena Căminului cultural. Aceştia, cei mai talentaţi, îşi doresc o carieră muzicală având ca exemplu pe cunoscuţii fii ai satului, Mărioara Pop şi Onişor Pop. I-au încântat cu glasurile lor soliştii: Malvina Madar Iedăran, Vasile Pop, Valeria Dancoş, Radu Pop, Rafila Bărbos, Nicu Pop, Ileana Matus, Vasile Boiciuc Rocneanu şi Onişor Pop. Ropote de aplauze a primit şi Ansamblul Folcloric „Ţibleşul”, condus de prof. Dorin Pop.

Frumuseţea locului, bunătatea şi hărnicia acestor oameni ne-au făcut ca în aceste două zile de sărbătoare să ne apropiem de Hristos mai mult ca niciodată şi să iubim această parte de Maramureş din Ţara Lăpuşului numită, comuna Groşii Ţibleşului.

                                                                       Gelu Dragoş