Anotimp
Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca …
Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.
Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri …
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora !
Dar vor veni ! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri !
Dar vor veni ! O lumina
subtire,
si naiuri si harfe si lire !
O Noua Planeta
Tinerii vîrcolaci, atletii,
mi-au rontait peretii.
Odaia mea se plimba prin infinit
lucitoare ca un soare la zenit.
Din cînd în cînd vine o fata
într-o rochie cu trena, cam demodata.
Geniul odaii îmi spune: „e o stea:
vezi, poarta-te frumos cu ea“.
Cîte-un miracol bate la usa.
Eu îi soptesc: „Plurabella, papusa!“
Ca un domn ma port, îi ofer cafea.
Nici camera lorzilor nu straluceste
cum straluceste camera mea.
Spectacol
Elita luase loc la parter
si prostii sus, aproape de cer.
In loja statea o intamplare cam abatuta
si un napraznic destin in mare tinuta.
Un dezastru tare cat zece
tot spera ca totul va trece.
Un naufragiu dormita in fotoliu
infasurat in lintoliu.
O raceala
vagabonda prin sala.
O inocenta
stralucea printr-o totala absenta.
Piesa era o rafuiala
intre virtute si greseala.
Scena era un sanctuar
prin care adevarul trecea foarte rar.
Actorii isi indrugau rolul,
dar, incet, ii inghitea namolul ;
in pauze, tacute aplauze,
la finale, tacute urale.
Si cand cazu cortina
toti se-ntrebau cine poarta vina
si cine-i autorul
care-a faptuit omorul,
in cinci acte, cu sete,
ca o crima pe-ndelete.
Atunci aparu la rampa Ariel
si jerbe de flacari si anemone
pentru mult prea onorabilii ” dramatis personae “.
Si aceasta fictiune, in tus, in carbune,
si spectacolul amuzant
au disparut in neant.
Scurt Curiculum Vitae Emil BOTTA
Emil Botta s-a născut la 15 septembrie 1911, în Adjud - d. 24 iulie 1977, București, a
fost un poet, prozator și actor român. Este absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din București (1932).
Ca actor Emil Botta a fost unul dintre cei mai originali.
Este fratele
eseistului Dan Botta, precum și fiul lui Theodor Botta, medic, și al Aglaiei.
Clasele primare le face la Adjud ,
dar la 15 ani fuge de acasă pentru a deveni actor. Urmează apoi Conservatorul
de Artă Dramatică din București, în perioada 1929-1932. Devine actor al Teatrului
Național din București, după mai mulți ani petrecuți pe unele scene de
provincie. La Na țional
joacă în roluri de excepție, Werther, Iago, Macbeth, Unchiul Vania, Ion din
Năpasta etc. Aparent anacronic, el își juca mai cu seamă glasul. Era făcut
parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca
actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici,
blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație.
A debutat cu
poemul “Strofă ultimă” în revista lui Tudor Arghezi “Bilete de papagal” în
1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care
s-au desprins și filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost
poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade,
Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei
poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții,
în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul
liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții
și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și
artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul original
al acetei poezii încântă critica. Vladimir Streinu („cloșca cu puii de aur: cum
l-a numit Șerban Cioculescu) distinge în această apariție „Semnele noi de
lirism”, în contextul în care marii lirici interbelici ajungeau la apogeu. Urmează,
apoi, volumul „Pe-o gură de rai” (1943), Ciclul Vineri (1971) – în vol.
„Versuri” și „Un dor fără spațiu” (1976). În 1938 sunt editate prozele din
„Trântorul”. Asemenea lui Alexandru Philippide, Emil Botta a scris relativ
puțină poezie. Spațiul său poetic este, însă, inconfundabil. Sursa
Wikipedia
