Numele meu este Pintea Daria Jessica.
Am 17 ani și m-am născut la data de 23 Septembrie
2002.
Locuiesc în Tohat, oraş Ulmeni.
Sunt elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic
“George Pop de Băsești” din Ulmeni, iar dirigintele meu este domnul Tocaciu
Vlăduț.
Pot să spun că încă de mică am avut o pasiune pentru
poezii, dar am început să mi-o dezvolt de abia în liceu. La început am fost mai
timidă, însă toți cei din jurul meu m-au încurajat, astfel făcându-mi și o
pagină de facebook care se numește “Lumea artei”, unde am început să
postez. Iubesc poezia și simt că face
parte din viața mea. Aici îmi exprim iubirea adolescentină și toate trăirile
mele.
Încă nu am debutat în volum, dar cu pași mici voi
ajunge tot mai sus!
Poezia, pentru mine, este deschiderea sufletului,
eliberarea gândurilor poetului, care mai apoi, le aștern pe o foaie de hârtie,
atât de frumos și colorat, precum un tablou … tablou pictat din cuvinte!
(includerea Dumneavoastră în aceste reviste
virtuale, se datorează colaborării/participării/includerii în Antologia de
poezie și proză – OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ, ca o formă de respect, stimă
și prețuire, din partea coordonatorilor acesteia: prof. Gelu DRAGOȘ, poet
popular Nelu DANCI și Vasile BELE)
- http://ebibliothecaseptentrionalis, Baia Mare,
(revista BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS);
- moaraluigelu.blogspot.com, Lucăcești, Maramureș,
coord. prof. Gelu DRAGOȘ;
- http://armoniiculturale.ro, Adjud, (revista
ARMONII CULTURALE, coord. George STROIA);
Secţiunea: Poezie
DOR
Hai să stăm la o poveste sau chiar un pahar de vin,
Hai să ne-aducem aminte ... sau pur și simplu să
vorbim.
Am făcut greșeli, dar cine nu greșește?
Mai ales cel care din inimă iubește.
Supărări ... au fost, dar putem trece peste toate,
Mai ales dacă ne suntem unul altuia aproape,
Decât să merg singură și pierdută prin lumină,
Mai bine prin întuneric ... dar cu tine de mână!
LUMEA PRIN OCHII MEI
Lumea prin ochii mei
Fiecare bucățică din tine, e lumină pentru viața
mea,
La fel cum fiecare stea e lumină pentru cerul
întunecat.
Tu, cu fiecare defect sau calitate a ta,
Îmi luminezi viața și-mi presari bucățele de
fericire peste fiecare zi a vieții mele.
În acestă lume, fiecare dintre noi suntem văzuți
precum niște simpli oameni,
Eu, prefer să văd oameni deosebiți care au în grijă
niște inimi fragile.
La momentul potrivit, vom găsi o persoană specială,
cu care vom face schimb de
inimi,
Atunci vom avea în mâinile noastre cel mai de preț
lucru al acestei lumi
Și anume, iubirea cuiva, iubire care trebuie apărată
și adăpostită,
Precum o mică perlă într-o scoică.
Trăim într-o lume relativ rea, dar cu părțile ei
bune.
Privim în fiecare zi totul, dar totuși, ceva nu
observăm …
E o lume plină de comori, și cea mai valoroasă
E omul … și inima lui!
MAI ...
Mai vino înapoi, și am să-ți fiu aproape,
Mai strânge-mă în brațe, te rog, măcar o noapte!
Aș vrea să-ți mai aud odată, acel glas tremurător,
Mai vino … căci de tine îmi este dor!
Mai spune-mi “te iubesc!”, cum o făceai atunci,
Când pe malul mării, noi ne plimbam desculți,
Cum mă țineai de mână, și-mi ofereai iubire,
Mai vino … căci îmi e dor de tine!
Dar de privire … nu mi-e dor, căci știu ce ai
ascuns,
În spatele zâmbetului, despre care mi-ai spus,
Că îți apare doar atunci când mă privești,
Atâtea minciuni … cum poți să le rostești?
Aș vrea să spun “mai vino!”, mai spune-mi “te
iubesc!”,
Mai strânge-mă în brațe, mai spune-mi când greșesc,
Dar toate acestea cândva au dispărut,
Și-acum, tu, pentru mine … ești un necunoscut!
EȘTI O MINUNE …
Ești o minune…
Anii trec… dar iubirea ta niciodată nu trece,
Nici glasul tău cald, pe când alții îl au atât de
rece,
Tu, cea mai mare minune a lumii, alini orice durere,
Tu știi să mă asculți și când vorbesc prin tăcere.
Tu strânge-mă mereu, mamă, la pieptul tău,
E locul ce m-alină atunci când îmi e greu,
Și spune-mi
“Va fi bine!”, “Luptă!”, “Te iubesc!”,
Tu… și trei cuvinte, acestea mă-ntăresc!
Dar ție, mamă, să lupți cine îți spune ?
Și totuși… o așa putere, e rară în astă lume!
Tu ești așa divină, precum luna între stele,
Ești o minune mamă… minunea vieții mele
Ești o minune…
Anii trec… dar iubirea ta niciodată nu trece,
Nici glasul tău cald, pe când alții îl au atât de
rece,
Tu, cea mai mare minune a lumii, alini orice durere,
Tu știi să mă asculți și când vorbesc prin tăcere.
Tu strânge-mă mereu, mamă, la pieptul tău,
E locul ce m-alină atunci când îmi e greu,
Și spune-mi
“Va fi bine!”, “Luptă!”, “Te iubesc!”,
Tu… și trei cuvinte, acestea mă-ntăresc!
Dar ție, mamă, să lupți cine îți spune ?
Și totuși… o așa putere, e rară în astă lume!
Tu ești așa divină, precum luna între stele,
Ești o minune mamă… minunea vieții mele
Anii trec … dar iubirea ta niciodată nu trece,
Nici glasul tău cald, pe când alții îl au atât de
rece,
Tu, cea mai mare minune a lumii, alini orice durere,
Tu știi să mă asculți și când vorbesc prin tăcere.
Tu strânge-mă mereu, mamă, la pieptul tău,
E locul ce m-alină atunci când îmi e greu
Și spune-mi
“Va fi bine!”, “Luptă!”, “Te iubesc!”,
Tu … și trei cuvinte, acestea mă-ntăresc!
Dar ție, mamă, să lupți cine îți spune?
Și totuși … o așa putere, e rară în astă lume!
Tu ești așa divină, precum luna între stele,
Ești o minune mama … minunea vieții mele!
LUMEA ÎN CARE TRĂIM
Trăim într-o lume plină de venin,
Unde unii pleacă și alții vin.
E o lume plină de inimi rupte,
Toți lipsiți de putere, neputând să lupte.
Ne târâm prin viață, pentru a ajunge sus,
Doar așa reușim tot ce ne-am propus.
Apoi toți te privesc și cred că ți-e bine,
Dar cine-ți vede rănile, înafară de tine ?
Lumea nu știe decât să critice fiecare mișcare,
Să te-mpuște cu cuvinte, fără încetare,
Chiar trăim într-o lume atât de crudă,
Unde sufletul să-ți urle, și nimeni să nu-l audă ?!
MI-E FRICĂ …
Mi-e frică … mi-e frică să mai încerc,
Mi-e frică că ar putea fi încă un eșec,
Căci oamenii vin, dar tot așa și pleacă
Și cui îi pasă de a ta inimă destrămată?
Mi-e frică să nu mă prindă iar valul dezamăgirii,
Să mă pierd, s-ajung la capătul iubirii …
Să mă scufund în propriile-mi lacrimi amare,
Mi-e frică … mi-e frică de încercare!
Și toată această frică, de undeva a porni …
De la oamenii, pe care cândva i-ai iubit,
Dar au plecat, lăsând amintiri în urma lor
Și-așa pornește frica, odată cu mult dor …
MIROS DE DOR ȘI PETALE DE CRIN
M-am trezit astăzi din somn simțind un miros divin,
Iar pe geam se vedea o ploaie ușoară cu petale de
crin.
M-am dus în grădină, în locul meu liniștit,
Mi-am luat pixul și caietul cel cărămiziu
Și-am început să scriu tot ce inima-mi dicta.
În acel moment, locul acela m-a dus cu gândul la
vechi amintiri,
La iubire, tristețe, furie, dezamăgiri …
În acea grădină, cu bunicul mereu mă jucam,
El bolnav, dar fugea încet, iar eu crezând că-l
prindeam.
Momente frumoase, dar ce-i frumos … repede trece,
La fel trecând și el, iar inima mea d evenind un cub
de gheață atât de rece.
Astăzi, tot aici, stând în grădină pe iarba verde,
privind cerul senin,
Simt atât de puternic un miros de dor, de el … și de
petale de crin.
AM SĂ MĂ-NTORC ACASĂ
Mi-e dor de-al meu copac
Și de a mea dulce copilărie,
Să mă joc, să fug, să simt vântul cum adie.
Am plecat de mult din acel sat numit “acasă”,
Am plecat … lăsând cel mai trist bilet pe masă,
Iar lângă al meu tânăr și verde copăcel,
Am plantat o floare, pentru a fi prietenă cu el.
Anii au trecut, eu tare am îmbătrânit,
Copacului meu, crengile i s-au rupt, fiind veștejit,
Iar frunzele cădeau precum lacrimile de pe obrazul
meu,
Căci îmi era dor … tare dor de copăcelul meu!
Odată întors acasă, copacul nu era,
Iar printer lacrimi, scriam un bilet pentru mama
mea,
Spunându-i “am să mă-ntorc acasă, căci tare îmi pare
rău,
Anii au trecut … și nu vreau să te pierd, precum
copacul meu!”
ATÂT ÎMI DORESC …
Mi-aș dori să mă trezesc în miez de noapte,
Printre ale tale îmbrățișări și ale tale șoapte,
Să-ți văd buzele șoptindu-mi “te iubesc!”
Să-mi fii mereu aproape, atâta îmi doresc!
Să ne plimbăm prin noapte, ținându-ne de mână,
Să mă săruți și-n ploaie, și-n viscol sau furtună,
Atâta îmi doresc, să mă trezesc în miez de noapte,
Printre ale tale îmbrățișări … și cele mai dulci
șoapte.
CE-AI ÎN INIMĂ, COPILE?
Ce e cu tine, copile?
De ce suferi așa mult?
Nu închide totul în tine,
Sunt aici ca să te ascult!
Nu te întrista … copile,
Lumea nu poți s-o oprești,
Ea vorbește despre tine,
Când observă că greșești.
Mereu te văd așa pustiu,
Nimeni pe lângă tine …
Tare mi-aș dori să știu,
Ce-ai în inimă, copile ?
O DIMINEAȚĂ CU MIROS DE EA
Mă trezesc … și mă gândesc la ea,
Cum adormeam nedespărțiți pe canapea,
Printre priviri, sărutări și cuvinte duioase,
Acele seri sub clar de lună, atâta de frumoase!
Acum mi-e dor … mi-e dor de glasul ei,
De diminețile cu miros de ceai de tei,
Mi-e dor de poveștile nesfârșite, spuse la o cafea,
Mi-e dor de dimineața … cu miros de ea!
STEA CĂZĂTOARE
Mă scufund atât de tare printre gânduri
Și toate-s despre tine …
Caut mii și mii de răspunsuri,
Dar tot ce găsesc, e un sac plin de răni și amăgire
…
Și m-am trezit cândva, târziu în noapte,
M-am apropiat ușor de geam …
Și-am zărit o mică stea căzătoare,
Punându-mi o dorință, “sufăr, dar vreau să te mai
am!”.
Și-ncep să plâng, să tremur și nu mă mai opresc,
Când știu cât de stupid e tot ce îmi doresc.
Căci încă rău mă doare, ce s-a întâmplat cu noi …
Și-acum mă rog la stele, să mi te dea înapoi?
