E D I T O R I A L

Hai să nu ne mai mințim! Ne merităm soarta fraților!

Da. O să fiu înjurat și stigmatizat pentru ceea ce urmează să scriu. Sau poate voi fi apreciat! Puțin îmi pasă. De fapt nu îmi pasă deloc. Îmi asum tot ce va urma după ce voi face public acest editorial. Că veni vorba, nu am mai scris demult un editorial. Îmi era și dor de anii în care făceam presă. Am stat însă mult pe gânduri dacă să dau drumul acestor gânduri sau nu, dar mi-am zis că nu am ce pierde ci din contră, poate unii vor privi obiectiv subiectivitatea mea și își vor schimba mentalitatea. În caz contrar nu voi trăi cu regretul că nu am încercat măcar.

Așadar să începem: Trăiesc în Marea Britanie de un an și lucrez la un restaurant chinezesc. Am avut șansa de-alungul timpului să cunosc zeci de persoane de toate naţionalităţile, confesiuni religioase dar nație mai perfidă, mai perversă, mai oportunistă și mai instabilă decât românul nu am întâlnit. Nu constituie ceva nou pentru mine caracterul îndoielnic al românilor, dar am venit aici cu speranța că o să găsesc mentalități schimbate, evoluate, dar din păcate am găsit prea puține. Poți scoate românul din România dar nu și România din români. Și când spun asta mă refer la metehnele pe care le-am dobândit după 89 și care ne-au adus în starea asta jalnică. Muncind alaturi de diverse naționalități mi-am dat seama ce ne lipsește. Multe ne mai lipsesc. Noi nu avem respect față de muncă, facem lucrurile doar sa fie făcute. Ne place să avem întotdeauna dreptate dar nu ne place să răspundem pentru greșelile pe care le comitem. Ne revendicăm drepturile dar nu ne pasă de ale altora. Suntem egoiști și nu ne place să îl vedem pe celălalt că urcă treptele mai repede sau mai bine ca noi. Suntem invidioși și mai aruncăm câteva lopeți de pământ peste cel care îl vedem îngropat pe jumătate.

Mai facem și lucruri bune. Am văzut câțiva români care s-au afirmat aici și nu numai aici. Bravo și cinste lor! Încerc să le urmez exemplul. Așadar cum doriți dragii mei să fim  respectați în lume când noi nu ne respectăm pe noi?! Cum să fim luați în considerare când punem în fruntea țării specimene precum actualul premier și miniștri plagiatori ?!

 În încheiere îl voi cita pe Horaţiu Mălăele care zicea că " Daca a mai rămas cineva aici pe care nu l-am jignit îl rog să mă ierte " .

Și tot în încheiere vă mai spun: Ne merităm soarta !!!

                                                                                Călin DRAGOMIR

Ursul pacalit de vulpe. Varianta de Maramu' in mass media locala

Distributie:

Ursul - Un limbric de fapt, ce se crede urs, dar nu are forta suficienta si nici inteligenta necesara sa se puna cu restul animalelor din jungla mediatica din Maramures

Vulpea - "Tatuca lor" sau "Zmeul zmeilor", plin de bani si rasfatat. Lins in (...) de toata lumea si avand o incredibila forta manipulatoare

Leul - Un personaj orgolios, dar care, din postura de rege al junglei ajunge sa fie nevoit sa dea limbi altora, si pentru ca nu o face, e silit sa se dea deoparte

Bufnita - Inteligent, precum se stie, tacticos, dar suficient de precaut si temator incat sa nu se dea jos de pe craca pentru a-i lua apararea leului si nici pentru a sfatui ursul sau vulpea sa mai lase din orgoliile prostesti.

Cam acestea ar fi in mare personajele de care vorbim. Sa inceapa asadar povestea.

A fost odata ca niciodata (bla bla bla)...o vulpe care, trezindu-se miliardar peste noapte si-a pus in minte sa devina regele junglei mediatice de pe meleagurile maramuresene. Rand pe rand, prin tacticile-i meschine, a reusit sa doboare cate un mogul, apoi altul si altul si tot asa. Sireata vulpita nu s-a saturat si a ajuns si la o parte a junglei care a reusit sa se mentina "necucerita". Pentru ca nu era usor sa cucereasca si zona aceasta, a apelat la inca un tertip jegos si, avandu-se bine cu ursul, a apelat la el, plantandu-l sef peste zona respectiva (in limbajul underground spus, folosindu-se de el drept sageata).

Treaba murdara a ursului era aceea de a scapa de prezentele nedorite din arealul respectiv, prezente care la un moment dat l-ar fi putut incurca pe "big boss" in demersul sau de expansiune.

Si mai mult, tot ursul, trebuia sa convinga bufnita inteleapta, ba chiar sa o intimideze la nevoie, sa nu se bage in nici un fel in socotelile lui.

Zis si facut. Imediat dupa ce a fost plantat, ursul si-a identificat primul inamic, Leul. Un personaj artagos, profesionist dar si invidiat de ceilalti din jungla pentru simplul fapt ca este mai bun decat ei. Si-a pus in minte astfel sa il scoata din carti si pentru ca nu putea cu una cu doua, s-a apucat ursuletul sa sape in trecutul murdar pe care l-a avut leul. Spre fericirea si entuziasmul lui, ursuletul a gasit cateva pete negre in "cazierul moral" al leului si fara ezitare, a profitat si i le-a aruncat in fata. In aceasta situatie leul nu avea decat doua variante, aceea de a fi supus si pupincurist (cum NU ii e caracterul) si cea de a doua de a parasi "haita" de lingai ce deja incepuse sa i se impotriveasca, tot la indemnul ursuletului.

Bineinteles ca leul a ales cea de a doua varianta, dar nu inainte de a se consulta cu bufnita, care, fiind deja mituita si santajata i-a spus ca nu se poate amesteca.

In tot acest timp, vulpea isi freca mainile de bucurie iar ursul, plin de sine s-a vazut mare invingator.

Ce nu stie insa nici ursul, nici vulpea si nici bufnita, este ca leul are un "plan B" ,(chiar si un plan C la nevoie), care il va face si mai puternic si chiar mai dominator decat inainte.

Calin DRAGOMIR