Constantin Gheorghe: “Prieteni, degeaba bravăm noi: umbra războiului ne apasă. Grav”

 

Prieteni, degeaba bravăm noi: umbra războiului ne apasă. Grav. Și nu doar pe noi. În toată Europa se simte apăsarea ei. Criza asta legată de energie, valul inflaționist, sunt doar un aperitiv înainte de a gusta cu adevărat din ”plăcerile” războiului. Putem da vina oricât vrem pe Putin. Lucrurile nu au apărut spontan, un dictator are o criză de nebunie și are el chef să ”violeze” inocenta ”fecioară” ucraineană. Declarațiile lui Merkel ne-au vindecat de iluzia asta. Lovitura de stat de la Kiev, mascată de EuroMaidan, a fost planificată de germani chiar înainte de 2013, , dar, de fapt, a fost realizată de americani.

Că nu va fi pentru mâine, sau poimâine, un război generalizat în Europa NU mai poate fi evitat. Europenii sunt sub ocupație americană, via ”lărgirea NATO”. Deocamdată americanii ezită, din motive de politică internă, dar și pentru că nu sunt siguri că țările europene îi vor urma. Mai au de lucru pentru a-i convinge. Doar că nici măcar americanii nu ar avea nimic de câștigat, din perspectiva luptei lor pentru putere la nivel global cu chinezii. Europenii vor câștiga doar praful de pe tobă, oricât visează ei la împărțirea prăzii rusești.

Perspectiva războiului a dominat aceste sărbători de Crăciun peste tot în Europa. Deocamdată americanii obișnuiți nu conștientizează pericolul. Cu atât mai mult cu cât trecerea la armata de profesioniști a schimbat perspectiva: războiul nu mai este problema cetățeanului. Plătesc pe niște unii să moară în locul lor, și gata. Cel mult vor da impozite mai mari, și atât. Dar chiar sunt, acum, la adăpost SUA? Nu vor simți gustul războiului pe teritoriul național? Greu de crezut.

N-a fost un Crăciun prea vesel, dimpotrivă. Lumea a trecut, fie și subconștient, pe modul supraviețuire. Și asta se simte. Chiar dacă nu ne place să recunoaștem. Dar dacă e cu ”Slava Ukraine!”, e bine.

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: Cinci subiecte de discutat la prânzul de crăciun, care garantează o păruială pe cinste!

 

Simpatizanti si membri ai comunitatii LGBT, participa la "Marsul Diversitatii/Pride" aflat la cea de-a X-a editie si organizat de Asociatia Accept in Bucuresti, sambata, 23 mai 2015. Peste 500 de persoane au participat, sambata, la Marsul diversitatii, in cadrul caruia au militat pentru reglementarea parteneriatului civil si au sarbatorit rezultatele referendumului din Irlanda, directorul Accept, Florin Buhuceanu, declarand ca societatea o ia inaintea politicienilor.

„Ăia de la NouvelObs ne oferă cinci subiecte de discutat la prânzul de Crăciun, care garantează o păruială pe cinste”, vorba jurnaliștilor noștri:

1. Wokismul. La noi nu garantează decât plictisul, asta în cazul în care comesenii sunt suficient de treji, să-și aducă aminte despre semnificația subiectului. Care pe aici nu face bucurii decât unei elite mai mult decât restrânse, amatoare de sincronism.

2. Naturopatia. Asta e ceva cu protecția naturii, specii pe cale de dispariție, și alte alea, toate incluse în remedii naturiste, genul suplimente alimentare. Mă rog, asta poate produce accese de nostalgie mesenilor, care-și vor aduce aminte de ventuzele și prișnițele bunicilor, precum și de alte remedii, gen vinul fiert.

3. Onfray-Houellebecq- Zemmour. Tot ce vei obține cu subiectul e: ”Bă, du-te și te culcă, ești mangă! Cine dracu sunt idioții? Colegi cu Salam?”

4. Mișcarea transgender. Poate, deși la câte glume fără perdea se vor fi spus, slabe speranțe ca filosofia pe marginea subiectului să mai excite pe cineva. Nici vorbă de păruială. Poate de porcăială.

5. Sandrine Rousseau. Puneți în locul duduii Maia Sandu, acest Jele ratat, dar cu tupeul lui. Poate, poate, vor fi ceva reacții, mai ales dacă e vorba că ar putea fi unificatoare de neam și de țară. Cine vrea așa ceva, în patria grijii pentru capra vecinului?

Bun, la noi e greu de pornit o păruială de la subiecte de genul ăsta. Câtă vreme MuiePSD întrunește unanimitatea, la ce altceva să te aștepți de la niște năuci care i-au votat de două ori și pe Petrov, și pe Puliken, și îl adoră de Plicușor Ban? Hai, Crăciun fericit! Și nu uitați: Slava Ukraine!

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: “Cum ridică vreun român capul cum e executat de servicii și de DNA”

 

Oameni buni! Câtă vreme nu producem capitaliști, iar pentru asta ar fi trebuit să nu ne distrugem baza productivă, să nu aplaudăm dezindustrializarea, cu urlete cretine de ”Jos comunismul!” vom tot vorbi despre nemții, austriecii, francezii și alții ca ei, care absorb resursele acestei națiuni, și ne jefuiesc fără milă. Chestia conform căreia capitalistul NU are patrie este o inepție. Are! Banii au patrie. Asta e, vrem, nu vrem.

Vedeți vreun român cu bani care să facă scandal în legătură cu monopolul câtorva firme străine în materie de investiții în infrastructuri?

A făcut cineva o asociere pentru a cumpăra acțiunile la OMV Petrom vândute de Fondul Proprietatea?

Cum ridică vreun român capul cum e executat de servicii și de DNA.

Câți bani europeni au rămas firmelor românești, cu capital românesc? Aproape niciun ban! Pentru că nimeni nu trece de monopoliști! Ce dracu, n-am înțeles nici acum ce se joacă? Occidentul și-a împărțit Estul, după căderea comunismului. Noi am căzut prost, cu Germania și Austria pe post de vechili. Și vedeți ce bine ne merge! Iar acum avem pe cap și America, iar ăștia sunt cei mai violenți exploatatori din toată liota de lifte care a căzut pe capul nostru.

E drept, le-a stricat puțin distracția Putin, dar asta n-a schimbat cu nimic situația României.

Atâta vreme cât singurii bani pentru dezvoltare sunt controlați de americani și de europeni, câtă vreme economia românească NU produce resurse pentru reindustrializare și pentru dezvoltare, suntem morți! Punct! Restul sunt povești frumoase, pentru a amorți revolta unora. Dar cu un popor ca al nostru nici de povești nu e nevoie. Slugile cred orice!

Slava Ukraine!

 Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Mi-am adus aminte de prosteala cu Schengen”

Mi-am adus aminte de prosteala cu Schengen. Care e pe vine, dar nu vine, că și Suedia are dubii, cică în Parlament coaliția guvernamentală e fragilă, și nu strici votul pe o chestie care nu arde pentru ei. Mă rog, era de așteptat, de asta nu mă agit și nici nu-mi fac iluzii.

Alta e problema. Ni se tot spune că Schengenul face bine la economie. Că pentru asta ne strofocăm, ca să fim admiși. Voi vă amintiți de vreun demers al ”mediului de afaceri” în susținerea candidaturii țării noastre? Vreo mare corporație prezentă aici, care să zică ceva de bine? De pildă, Renault, care chiar exportă. Dar nu, pur și simplu nu interesează. Să ne fie clar: la cât exportăm noi, nici nu-i nevoie de Schengen. Profiturile pot fi palmate și fără asta. Cât privește importurile, nu arde, să conteze cât stai la graniță cu marfa. Cel mult înjură ăia în tranzit. Dar în cazul lor lipsa de autostrăzi e mai nașpa, până la urmă. Și asta nu se rezolvă cu același Schengen.

Una peste alta, după lipsa de reacție a mediului de afaceri, nu e grabă, man! Așa că ne-am liniștit și cu asta, cum ne-am liniștit și cu ridicarea MCV. Care va fi la Sfântul Așteaptă! Dar am reușit ceva: ne-am șters la … cu ea de Constituție, după decizia CCR legată de Legile Justiției.

Slava Ukraine! Că al ei e Schengenul, și nici MCV nu va avea la intrarea în UE. Club select, care nu se încurcă el cu rufoși ca noi. Succesuri!

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: Delirul americanilor continuă

 

Delirul americanilor continuă. Joe ”Fiara Electorală” Biden l-a amenințat pe Xi că, dacă nu-l pune la punct pe Tefelistul Atomic, SUA au să-și întărească prezența în zona Chinei. Știu și eu dacă așa acționează o democrație exemplară. Că Tefelistul e un buboi pe fesele unora din zonă, inclusiv pe cele americane, e una. Dar să poruncești altora să facă exact ce nu vrei tu să faci, să rezolvi problemele despre care vorbești, e deja prea mult. Washingtonul tratează pe toată lumea ca pe niște servitori, ca pe cârpe de șters pe jos.

Se vede, din toată nebunia generată de primul mandat al lui Trump, și de cel de acum, al lui Biden, o Americă debusolată, fără proiect, reactivă, incapabilă să-și proiecteze imaginea în viitor, și pradă unei grave crize identitare. Nu mai știe de unde vine, și încotro se îndreaptă. Și încearcă să cârpească lucrurile printr-o agresivitate tot mai mare, fără să mai facă diferența între prieteni și dușmani.

Agresivitatea este semn de nesiguranță, și de teamă. SUA se tem pentru viitorul lor, cu o societate făcută bucăți, cu tensiune în creștere între diversele grupuri sociale. Vechile conflicte rasiste nici nu mai contează, acum. Altele sunt liniile de fractură, mult mai grave, și mai adânci. Și, cu lideri precum Biden și Trump, este greu de crezut că cioburile mai pot fi lipite. Dumnezeul în care cred americanii i-a lăsat din brațe. Are și goana după bani și după putere logica ei, dar și limitele ei. Ei bine, a venit vremea să-și găsească alt Dumnezeu!

PS: ultima ispravă a lui Biden: mulțumește Columbiei pentru modul măiastru în care conduce ASEAN. Era vorba despre Cambodgia!

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: “Această ignoranță agresivă este înspăimântătoare. Pe ea se bazează toată propaganda rusofobă.”

 

”Ura” împotriva rușilor le-a luat mințile unor indivizi din generațiile care n-au cunoscut comunismul, n-au văzut ruși decât în poze, dacă i-au văzut, și care sunt de o incultură înspăimântătoare. Aplaudă fericiți orice pârț al propagandei Kievului, și aplaudă pe oricine ucide ruși.

Un exemplar superb al acestei generații se întreba ce caută rușii în Marea Neagră, cum de participă la acordul pentru transportul cerealelor din Ucraina, și ce mare lucru au făcut englezii, când i-au ajutat pe ucraineni să atace Sevastopolul. Indivizii ăștia or fi știind unde e România pe hartă, și ce consecințe ar avea un război naval în Marea Neagră? Știu că, practic, Litoralul Mării Negre ce aparține României se poate transforma într-o noapte în ruine? Ca exploatările alea offshore de gaze, la care ne uităm ca după mașina care aduce butelii, să se ducă la fund? Că se poate alege praful de fauna marină? Că putem pierde multe, multe, procente din PIB? Că va trebui să găsim loc refugiaților din zonă? Că putem rămâne fără cea mai mare rafinărie, și s-a cam terminat cu mersul cu mașina cumpărată în rate? Dacă toate astea nu contează, important e să omoare ucrainenii cât mai mulți ruși, asta e, atât ne mai duce capul.

Această ignoranță agresivă este înspăimântătoare. Pe ea se bazează toată propaganda rusofobă. Crede cineva cât de cât cu mintea întreagă că prezența americanilor și a câtorva sute de francezi ne scutește de pagube în caz de conflict generalizat în Marea Neagră. Pe englezi s-ar putea să-i doară în cot de ce dezlănțuie aici. Dar pe noi nu e cazul să ne doară. Pacea nu e un cuvânt de ocară. Și nici dorința de a ieși din situația actuală prin găsirea unui aranjament care să ducă la pace un semn de lașitate. Dimpotrivă. Dar cine să le spună inflamaților noștri astea? Pur și simplu nu mai ai curaj să le spui ceva. Îi lași în plata Domnului. Nu e bine, dar propune cineva altceva?

România arată tot mai rău. Nu mai crede în nimic: valori, tradiții, interese comune. Violența în societate crește galopant. O delirantă cultură a confruntării a pus piciorul pe grumazul societății. Și nimănui nu-i pasă. Se tace adânc și din partea politicului, și din partea societății civile. Vin doar vagi ecouri despre ”Jos comunismul!” și ”MuiePSD!”. Și atât. Jalnic!

Hai, în cor: ”Slava Ukraine!” e programul nostru de viitor, singurul semn că ne sincronizăm cu Occidentul ăla plecat și el cu aceeași sorcovă, a rusofobiei. Dar la ce să te aștepți de la o țară, rămasă fără busolă, și cu timonierul pe doage?

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Bulgărele de-globalizării s-a pornit”

 

Văd că își face loc ideea excluderii Federației Ruse din ONU. Și ce rezolvă asta?! Occidentul chiar nu înțelege că vremea lui a trecut?! Că nu mai are cum domina lumea, și o jefui?!

Toate prostiile astea arată un singur lucru: disperare. Bulgărele de-globalizării s-a pornit. E vorba despre globalizarea neo-liberală, adică un jaf la scară globală. Țările își cer o parte mai mare din valoarea adăugată de munca lor, și din exploatarea resurselor lor.

Lumea anglo-saxonă a refuzat să renunțe la monopolul puterii asupra umanității. A crezut că are cum continua ca până acum. Existența dolarului, prin intermediul căruia a exercitat monopolul, era garanția că poate continua ca până acum. Doar că a uitat un mic amănunt: a pierdut monopolul cunoașterii. Sunt națiuni care au făcut progrese impresionante în domeniu, au sisteme de educație de multe ori mai puternice și mai performante decât occidentul, investesc mult mai mult în cercetare-dezvoltare, în toate domeniile, și au proiecte pe termen lung, au infrastructuri adecvate și au de unde recruta elite intelectuale și tehnice.

De-globalizarea neo-liberală este rezultatul pierderii monopolului cunoașterii al occidentului. Și acest monopol nu se mai poate reface. Acumularea cantitativă și saltul calitativ funcționează, place sau nu. Occidentul nu mai acumulează în domeniu, pentru a face un nou salt calitativ. Iar democratizarea accesului la cunoaștere a dus la moartea acestui tip de globalizare.

Globalizarea nu poate fi anulată, și nici fragmentată. Ea trebuie să continue, pe alte baze, și în folosul cât mai multor națiuni care participă la ea. De fapt, așa este o lume multipolară cu adevărat: deschisă și democratică. Nu sunt vorbe fără acoperire. Asta ar însemna, cu adevărat, Noua Ordine Mondială, și nu dominația unui grup de ”inițiați”, care vor să transforme miliarde de oameni în servitorii lor.

Poate greșesc. Dar poate nu. Vedem ce se va întâmpla. Și cât de curând. Asta e, așa merg lucrurile. Vrem sau nu, schimbările sunt inevitabile. Și necesare.

 Autor: Constantin Gheorghe

TINA: „Nu există nicio alternativă”

 

Văd că e cazul să vă reamintesc cine-i TINA. Înseamnă, de fapt, „There Is No Alternative”, și pe asta se bazează tot discursul delirant pe care îl auzim zi de zi, în ultima vreme, despre „nocivitatea” intervenției statului în piață.

„Nu există nicio alternativă”, pomenita duduie TINA, este un slogan puternic asociat cu politicile și personajul premierului conservator britanic Margaret Thatcher. Care așa își vindea conceptul, și programul, „capitalismului popular”, ce s-a întrupat și în România ceaușistă, prin acele „părți sociale”, investiția muncitorului în dugheana la care trudea. O să mă întrebați de ce făcea jupânul asta. Simplu: era o modalitate inteligentă de a amâna consumul, și de a investi FĂRĂ costuri de finanțare. Dar e greu cu gânditul pe aceste meleaguri binecuvântate!

Contextul apariției sloganului: într-un discurs la Conferința Femeilor Conservatoare din 21 mai 1980, Margaret Thatcher (foto) a făcut apel la această noțiune spunând: „Trebuie să ne echilibrăm producția și câștigurile. Nu există populism în ceea ce propunem, și este fundamental solid. Nu va fi ușor. Cu toate acestea, eu cred că oamenii acceptă că nu există o alternativă reală”. Mai târziu în discurs, ea a revenit la tema: „Care este alternativa? Să continuăm așa cum eram înainte? Tot ceea ce duce la cheltuieli mai mari. Și asta înseamnă mai multe taxe, mai multe împrumuturi, dobânzi mai mari, mai multă inflație, mai mult șomaj”.

Să vă reamintesc ce a însemnat pentru Marea Britanie politicile neo-liberale promovate de Thatcher? Pustiu social, dezindustrializare sălbatică, dezmembrarea multor servicii publice, distrugerea sindicatelor, polarizare economică și socială fără precedent. A ieșit Marea Britanie mai puternică și mai prosperă după reformele impuse de Thatcher?

Dar TINA este devastatoare și pentru funcționarea democratică a lumii „occidentale”. Este un slogan totalitar. Comunismul s-a prăbușit pentru că a NU a permis construcția de alternative. Acum lumea occidentală, uitând să construiască alternative, se prăbușește, la rândul ei. Dar de ce să învățăm noi ceva din ceea ce ni se întâmplă?

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Logică, pardon de vorba rea, cazonă”

 

Logică, pardon de vorba rea, cazonă. Ai compensat, pe timpul verii, consumul până la 300 kW pe lună. Când nevoile de consum ale gospodăriilor sunt mai mici, vacanțe, aia, aia. Iar acum, că a râgâit stăpâna de la Bruxelles ceva despre ”economia de gaz și de electricitate”, consumul compensat scade cu 15%! În condițiile în care ziua se scurtează, începe școala, o să fie nevoie de folosirea unor aparate electrice de încălzire, ținând cont de problemele cu termoficarea, etc, etc, etc. Practic, foarte puțini se vor mai putea încadra în limitele consumului compensat. Dar Slavă unității de nezdruncinat între guverne și băieții deștepți din energie, că ale lor vor fi portofelele noastre! Slava Ukraine!

                                                                          ***

Da, frate! Au apărut intelectualii care pot justifica orice, numai să iasă banul! Deci nici nu apăruse bine scara Celsius, că medicii din epocă dădeau indicații despre temperatura optimă din case! Bine așa. Și confortul termic este un construct social, nu un dat obiectiv. Ce simplu! Cum de nu ne-am gândit?! Frigul din case era numai și numai din cauza noastră, pentru că visam cai verzi pe pereți.

”Cu toate acestea, confortul termic este o noțiune care a evoluat în timp. Istoricul Renan Viguié amintește că în secolul al XVIII-lea, medicii sfătuiau ca temperatura în încăperi să fie între 12,5 și 15°C.”

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „O atmosferă de sfârșit de lume cuprinde Europa”

 

O atmosferă de sfârșit de lume cuprinde Europa. Unde o lume parcă lovită cu leuca-n cap începe să facă totul mecanic, ca într-un film de la începutul cinematografiei, sacadat, țeapăn, de păpuși mecanice, cu mecanismul neuns. O veselie silită, mahmură, lipsită de obiect. Trăim deja din amintiri, nu ne mai putem imagina viitorul, dar nici nu mai avem puterea de a ne împotrivi unui destin ce pare decis de multă vreme. Nu „abundența”, nu lipsa grijilor, nu viața ușoară ne-au adus aici. În ciuda aparențelor, NICIODATĂ viața nu a fost ușoară în Europa. Chiar și abundența este o aparență. Iar în Estul Europei, cu schimbări radicale de sistem politic, a fost chiar un infern, în anumite perioade.

Nu, totul se petrece pentru că ne-a fost distrusă voința de a lupta pentru drepturile și libertățile noastre, de a ne apăra realizările, făcute cu sudoarea frunții. Abundența este rezultatul muncii noastre. Acum suntem deposedați de tot ce ne aparține, și pentru asta nu am fost pregătiți niciodată! Am căzut în sclavie, și nu mai avem scăpare. O putere demonică, puterea banilor, s-a dezlănțuit împotriva umanității. Ce va urma, cine pe cine va anihila, banul, umanitatea, sau umanitatea, banul, e greu de spus. Deocamdată umanitatea pierde. Rușinos!

Cât despre România, ea râde, cântă și dansează, într-o hidoasă slujbă de înmormântare. Asta a mai rămas din demnitatea noastră de români, și de oameni. Dumnezeu să ne ierte! Deși nici măcar noi, dacă ne-am trezi din acest delir, nu ne-am ierta.

Autor: Constantin Gheorghe

 

Constantin Gheorghe: „E comic spectacolul unei Europe care-și sacrifică interesele, și cetățenii, din „solidaritate” cu niște unii puși pe furat”

Azi, (ieri n.r) la Lvov, întâlnire între Președintele Universului Cunoscut și Acceptat, Sultan Erdogan, care o să se frigă curând la oo, stând cu acea parte a anatomiei în două luntre, și un oarecare anonim, cică șef la NATO, pardon, UE, și mai pardon, ONU. Tema: transportul cerealelor de la Odesa în lumea largă, care țipă de foame și a trecut pe greieri și viermi de făină.

Partea rusă e scoasă din discuția asta? Bizar. Dar ce mai este normal în balamucul în care trăim? Doar că din poză lipsește un mic, nesemnificativ amănunt: țările care chiar chițăie de foame, de prin Africa, au reprezentat destinația a DOAR 4% din cantitățile exportate de ucraineni! Deci, unde e foamea? Că parcă a apărut piața, cu bagheta sa magică, și gata, s-a rezolvat! Apropo: mai știți ceva de prețul cerealelor, după reluarea livrărilor ucrainene? Bine, așa ziceam și eu!

Mai frumos e altceva: răspunsul Moscovei la întâlnirea asta de la Lvov a venit sub forma unui apropo cât o amenințare. ”Ia să vedem, pe cine coafează închiderea centralei de la Zaporojie? Că o facem imediat!”

Toată lumea se face că NU știe că reactoarele centralei sunt proiectate și construite de Rosatom. Ce-și are sediul la Moscova. Un monstru de vreo 234.000 de angajați! Care angajați sigur știu-ăia care trebuie să știe!-cum se oprește în siguranță bazaconia, doar ei au proiectat automatica și sistemele de protecție și de siguranță! Și așa trei din reactoare sunt deja oprite de ucraineni, care nu au fost capabili să le întrețină în parametrii ceruți de regulamente! În loc să miaune patriotic Zele ar trebui să le mulțumească rușilor că au grijă de centrală! A, vine iarna? Păi, vine! Și heblul e la ruși, nu la ei? Și asta-i drept. Dar muște prinzi sigur cu miere, și deloc cu oțet!

Altminteri e comic spectacolul unei Europe rătutite, care-și sacrifică interesele, și cetățenii, din ”solidaritate” cu niște unii puși pe furat, care joacă scena balconului, și râd de noi! Ce zicea un ministru german? Că Germania se pregătește pentru o iarnă socială fierbinte, marcată de ascensiunea forțelor politice extremiste? Asta e! MuiePutin! Slava Ukraine! Zele, pasează pătrunjelul, nu fi chitră!

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Apropo: capra vecinului consumă pastiluța?”

Revin, apropo de centrala de la Zaporojie, și reamintesc că toată frăsuiala este o încercare de schimbare a agendei publice, după raportul AI, care acuză Kievul că folosește școli, spitale, alte obiective civile publice, pentru a ascunde armament și pentru a purta acțiuni militare în mediul urban, folosind și civilii drept scuturi. Și pentru a acoperi scandalul au inventat bombardarea centralei de către ruși, deși ea e de luni de zile ocupată de ruși, fără să se întâmple nimic. Cei care sunt ”sursă” a tâmpeniilor diseminate în spațiul public fac parte dintre operatorii ucraineni ai centralei. Așa a apărut prostia cu minarea centralei de către ruși, printre altele. Azi dimineață apare și acuza supremă: din perimetrul centralei rușii lansează atacuri împotriva civililor ucraineni. Și ucrainenii nu se pot apăra, pentru că, nu-i așa, centrala e ocupată de ruși și o aruncă în aer! Raportul AI aplicat rușilor. Iar românii preiau mizeria asta fără să clipească!

PS: mizerabilă presă avem! Să-l ataci pe Rafila pentru că le-a cerut celor care ar trebui să ia, în caz de accident nuclear, pastile de iod, să-și miște curul la medicul de familie, să primească rețeta, cu care se eliberează pomenitele pastile din farmacii, e demență curată! Farmaciștii înjură, pentru că-și ocupă spațiile cu pomenitul medicament, asta însemnând costuri, iar presa lui Pește se răfuiește cu ministrul. Să vă spun ce ar fi dacă, Doamne ferește, chiar ar fi nevoie de pastilă? Cum se vor părui la coadă, la medici, și în farmacii? Cum toată lumea va înjura autoritățile, care nu fac nimic pentru cetățeni, că sunt niște hoți, care vor răul poporului. Țară de oameni inteligenți, cu principii morale ferme, practic de nezdruncinat! Apropo: capra vecinului consumă pastiluța?

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Evident că războiul din Ucraina încurcă pe toată lumea.”

Bun, să rezum, că mi s-a aplecat de subiectul ăsta. Evident că războiul din Ucraina încurcă pe toată lumea. Doar că unii, luați de val, s-au apucat să taie căile de comunicații și să absolutizeze poziții care le fac mult rău. Radicalizarea pozițiilor, din motive populiste, îi lasă acum fără alternative. Alții, mai șmecheri, au preferat să tacă, și să acorde, în silă, ajutor Eroului Planetar, dar cu ochii doar pe situația lor internă.

Cercurile de putere de la Washington sunt cele mai uimite. Nu s-au gândit niciodată că Marea Americă și-o ia atât de grav în jocul care se desfășoară la nivel global. Washingtonul avea clar obiectivul de a nu permite apariția unui competitor strategic până cel puțin prin 2040. Și au deja vreo trei, mai mult sau mai puțin vioi, dar la fel de hotărâți să le facă buba mare!

De unde nevoia de a reveni în joc, chiar făcând abstracție de Casa Albă. Statul Profund e pe modul ”panică” și deschide canale de comunicare cu dușmanii, pentru că, nu-i așa, e groasă, și șeful ăl mare senil.

Așa că băieții sunt gata de compromisuri. Inclusiv să-l dea legat pe Zele! Care costă cât nu face, și încurcă pe toată lumea! Am scris, mai scriu: URSS NU s-a destrămat! Procesul este în curs. Și implică redefinirea granițelor interne din Fostul URSS. Este inevitabil ca prețul păcii să fie o Ucraină intrată binișor la apă, și dezarmată, poate membră a UE, dar sigur nu a NATO. Iar clovnul BoJo la conducerea NATO este ultimul lucru pe care îl vor occidentalii. În fond, Marea Britanie a jucat, în Ucraina, împotriva Europei, dar și împotriva NATO. Nu, Imperiul Britanic NU se mai întoarce de la groapă!

Dacă nu face pace, America are cel mai mult de suferit. Nu pare, dar așa va fi. Cât despre UE, care UE? Este moartă! A jucat prost, și plătește cu existența alegerile tembele în materie de politică externă și economică.

Făcând dintr-un meci de liga a IV un derbi planetar, Vestul contra Restul, Vestul pierde lamentabil. Putea să câștige? Nu, oricum nu așa cum a jucat! Ce va fi? Va fi cu dezvăț, mai ales pentru chibiți precum România. Suveranitatea este o problemă existențială, dincolo de orice angajamente față de o organizație sau alta. Exercitarea suveranității costă, renunțarea la suveranitate este o crimă față de națiune. În rest, cu Dulapul nostru-n frunte, vom avea victorii multe! Slava Ukraine!

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „vinovații au să spună că, de fapt, moartea este cel mai bun vaccin, și așa au făcut un bine umanității”

 

Este un subiect pe care aș fi vrut să nu-l abordez vreodată. Dar am citit asta în presa americană: Melanie Rauscher, 35 de ani, fostă concurentă la “Naked and Afraid”, de profesie cadru medical, a murit subit, la domiciliul său. The Hill, jurnal de la Washington, a interzis comentariile. Ceea ce dă de gândit multora.

Vreau să mă înțelegeți bine. Moartea subită poate interveni oricând, indiferent de vârstă. Dar în momentul în care este legată de vaccinarea împotriva Covid, și se pedalează pe ideea: ”Mor subit vaccinații, deci e ceva cu vaccinul!” avem o imensă problemă. Care trece dincolo de ”pandemie”, de abuzuri ale autorităților, de măsuri de limitare a drepturilor și libertăților cetățenești. Două miliarde de vaccinați încep să trăiască o imensă frică în legătură cu viața lor. ”M-am vaccinat. Și dacă mi-am injectat moarte?” De la asta se poate construi o armă formidabilă de distrugere a voinței individului, care să ducă la acceptarea oricărei monstruozități. ”În fond, dacă tot e să mor pe neașteptate, ce mai contează dacă e război sau nu, dacă e democrație sau nu, dacă e foamete, sau nu? Ce rost are să lupt, dacă dau brusc colțul, și așa mi-am risipit degeaba puținul timp pe care îl am de trăit!” Cei vinovați pot sta liniștiți: nu se revoltă nimeni! Deși sunt responsabili de moartea celor vaccinați.

Iar vinovații au să spună că, de fapt, moartea este cel mai bun vaccin, și așa au făcut un bine umanității. Și cei care vor trăi cu frica în sân îi vor aproba și aplauda…

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Trădarea SBU a dus la reușita atacului rusesc cu rachete Kalibr?”

Nu știu dacă mai țineți minte un incident de la începutul războiului din Ucraina, când încă se purtau convorbiri de ”pace” față în față, la Minsk. La un moment dat unul dintre membrii delegației ucrainene a fost arestat de SBU, și executat pe loc, pentru înaltă trădare. După asta s-a aflat la Kiev că împușcatul era agent acoperit al serviciilor de informații ale armatei ucrainene.

Amintesc asta, pentru că sunt curios: care va fi soarta acum fostului șef al SBU, și a încă cel puțin 28 de șefi din serviciu? Îi așteaptă o groapă comună? Un simulacru de proces, și bine, pa? E răzbunarea ”colegilor” din Armată, care aruncă vina morții ofițerilor ucraineni de aviație, care negociau cu o delegație a donatorilor din NATO, undeva, într-un oraș liniștit, pe care cu greu îl găsești pe hartă? Trădarea SBU a dus la reușita atacului rusesc cu rachete Kalibr?

Nu speculez, doar constat fierberea din sânul conducerii de la Kiev, și creșterea rezistenței față de modul discreționar și lipsit de transparență în care conduce Zelenski. Care și-a atins limitele competenței. A conduce o țară aflată în conflict nu se face de unul singur, este un efort colectiv. Iar efortul colectiv este imposibil fără obiective clare și adecvarea lor la mijloace. Intenția declarată de a ataca Crimeea, ca semn că armata ucraineană dispune acum de mijloace pentru a-i alunga pe ”cotropitori” este semnul suprem al nebuniei care-i domină pe cei din jurul lui Zelenski. Dar asta e: fiecare pasăre pe ”liniuța” ei piere.

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Marele jaf pandemic începe să se ițească din hățișul OUG urilor date în anii 2020, 2021 și 2022.”

 

Marele jaf pandemic începe să se ițească din hățișul OUG urilor date în anii 2020, 2021 și 2022. Timid, și spre spaima DNA, care nu mai știe cu ce să ”omoare” timpul, să ancheteze afacerile din anii Orban și Cîțu. Oricât ar încerca DNA să ”cumpere” timp pentru niște unii din PNL și USR, plus complicii din Servicii și oamenii de afaceri ”asociați” la acest grup de crimă organizată, mai devreme sau mai târziu tot trebuie să facă ordine. Iar afacerea ”Microsoft” se anunță pistol cu apă, în comparație cu nebunia de acum.

Cu toate astea guvernarea netransparentă continuă voioasă. Și mi-e frică să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă s-ar ancheta ”investițiile” în armament, dar și ”ajutoarele date Ucrainei. România chiar este o culme a corupției. Dar la adăpostul ”luptei anti-corupție” România a fost distrusă, cu o violență inimaginabilă. Este o tiranie, sub masca unei democrații blegi. Și nimeni nu reacționează. Pentru că distrugerea ”democrației”, vinovată de toate rele din țară, a rămas singura supapă de descărcare a frustrărilor și a violenței sociale. Care cresc. Pe asta pare să se se sprijine cei care o vor pe Codrula Președinte. Socoteli greșite. Dar de câte ori n-au făcut alegeri proaste românii?

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Trebuie să vedem a cui este agenda asta, legată de alimente”

 

Ce se joacă? Acum pe televiziuni se fac analogii cu ”foametea din 1947”. Asta în condițiile în care România NU are probleme cu aprovizionarea cu alimente, ci doar cu prețul lor, și ăla mărit artificial. Suntem pe o piață unică. Seceta este supra-dimensionată, pentru a forța o mărire de prețuri ale alimentelor. Cineva este profund nemulțumit că în țările din Est convergența prețurilor la alimente este prea înceată. Vă spuneam despre șeful de la ”Leclerc”, care declara, furios, că mai bine de jumătate din prețuri au crescut fără nicio justificare economică. Și are dreptate. Prețul cărnii, produselor lactate, al produselor precum uleiurile, sunt formate plecând de la prețul cerealelor, oleaginoaselor, alte produse, care au fost stocate la prețurile de anul trecut. Singurul lucru semnificativ în structura prețurilor actuale este legat de purtătorii de energie. Dar trebuie să ne uităm cât înseamnă, de fapt, energia în structura de preț. Că nu mâncăm buleftrică pe pâine, ci unt pe pâine!

Cum am mai scris, trebuie să vedem a cui este agenda asta, legată de alimente. În plus, în toată Europa este supraproducție de alimente, deși cică rafturile ar fi goale la anumite produse. O criză artificială, care duce la un singur obiectiv: controlul maselor prin frică. Iar frica de foame este extrem de eficientă!

 

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie”

 

În general, omul prevăzător își face iarna car și vara sanie. Ucraineanul prevăzător își pune problema ce va face, după ce Ucraina va câștiga războiul, cu aceia care au colaborat cu ”ocupanții”. Acum, cine sunt colaboraționiștii, care trebuie pedepsiți? Medicii, care au asigurat continuitatea sistemului de sănătate? Profesorii, care au continuat să predea? Vânzătorii din magazine? Șoferii din transportul în comun sau de pe ambulanțe? Funcționarii din primării, cum ar fi aceia de la starea civilă? Cei care repară sau operează sistemele de apă, canal, salubritate? Sau doar șefii de instituții? Că de politică nu poate fi vorba. Și nici de alegeri. Dar dacă au loc alegeri, și ăia de-i consideră ștabii de la Kiev ”colaboraționiști, sunt aleși pe bune de locuitorii respectivelor sate și orașe?

Întrebarea corectă ar fi: ce soartă vor avea cetățenii ucraineni de etnie rusă și rusofonii, în cazul în care Ucraina re-ocupă teritoriile din Donbas? Urmează alungarea lor, și înlocuirea cu ucraineni ”verzi”, patrioți și vajnici apărători ai ucrainismului?

E o discuție pe care toți democrații și europenii, care vor să primească Ucraina cu brațele deschise în UE, comunitate de valori, nu-i așa, nu vor nici în ruptul capului s-o facă. Că ar fi semn de slăbiciune principială și aprobarea acțiunilor Rusiei. Asta e!

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Eoliene avem, crivăț ne dă Putin, să tot trăiești!”

 

Zelenski zicea că războiul trebuie să se termine înainte să vină iarna. Perfect, dar ce treabă mai are Rusia cu Europa și cu iarna la occidentali? Petrol nu mai cumpără de la ei, gaze, aproape de zero, grâu, la fel, mă rog, cunoașteți poezia. Vor ucrainenii să cucerească Rusia până atunci? Să le urăm succes, zic! De fapt, să ne urăm și nouă succes, succesul fiind definit ca șansa de a nu ne băga ăla de la Kiev în butoiul cu rahat de trandafiri, desenându-ne și el o țintă mare pe târtiță. Că avem deja destule, nu ne mai trebuie!

Cât despre pregătirea noastră pentru iarnă, ne mai dă Ciucă al nostru 50 de bani subvenție la prețul gigacaloriei, și vinde Mintia, Hidro și Nuclearelectica, și gata! Am scăpat de toate grijile! Eoliene avem, crivăț ne dă Putin, să tot trăiești! Cine zice că va fi rău în România? Dacă DNA și SRI ne scapă din nou de Ciuma Roșie, va fi momentul perfect al vieții noastre pe guguloiul ăsta numit Pământ!

Autor: Constantin Gheorghe

Constantin Gheorghe: „Trăim într-o societate de un egoism feroce, în care suprema valoare este capacitatea de supraviețuire”

 

Slab spre deloc ”entuziasmul” cu care a fost receptată performanța lui David Popovici, de la Campionatul Mondial de Natație. Pentru că, de 32 de ani ni se spună că între performeri și restul națiunii NU există nicio legătură, că succesul îi privește doar pe campioni, de vreme ce statul, adică națiunea, nu au contribuit cu nimic la performanța lor. Pe de altă parte ne-am tot întrebat ”ce-mi aduce mie titlul lui? Trăiesc mai bine? Societatea funcționează mai bine? Dacă a făcut-o, a făcut-o pentru el, nu pentru mine! Punct!”

În principiu cei care gândesc așa chiar au dreptate. Trăim într-o societate de un egoism feroce, în care suprema valoare este capacitatea de supraviețuire, și în care solidaritatea nu are sens. Fiecare e pe cont propriu, și basta! Când nu mai ai, ca națiune, demnitate și mândrie, când tu, ca individ, nu mai ai sentimentul apartenenței la națiune, a te bucura de succesul altuia este, practic, un non-sens. Un lux, pe care nu ni-l putem permite. Nu e invidie, cum cred unii. E pur și simplu nepăsare, o ieșire voită din decor, din ”normalitate”. În fond, e o rușine să recompensezi performanța, și așa să-i umilești pe ceilalți, ne-performanții.

Puștiul care a câștigat titlul mondial la natație va avea, poate, o carieră remarcabilă. Dar asta nu va interesa prea multă lume, dacă va interesa. Sentimentul tinerilor performanți, indiferent de domeniu, că nimeni nu are nevoie de ei în România, este cât se poate de întemeiat. Doar că această respingere vine din faptul că nu mai avem niciun proiect, ca națiune, nu mai știm ce să facem cu ei, dar nu doar cu ei, ci cu fiecare dintre noi, de unde frustrările și căutarea normalității în altă parte. Doar că nici în altă parte lucrurile nu stau, acum, altfel decât aici. Societățile sfărâmate sunt regula, nu excepția.

Poate că bat câmpii. Nu este exclus. Dar așa simt eu lucrurile. Și nu cred că greșesc prea mult.

 Autor: Constantin Gheorghe