Moara lui Gelu: Crestinismul rastoarna antichitatea

Se afișează postările cu eticheta Crestinismul rastoarna antichitatea. Afișați toate postările

miercuri, 13 mai 2026

Crestinismul rastoarna antichitatea (Recenzie II)

Mai 14, 2026

CRESTINISMUL RASTOARNA ANTICHITATEA (Recenzie II)

Va punem astazi la dispozitie a doua parte a recenziei cartii lui Matthew DC Larsen si Mark Letteney Ancient Mediterranean Incarceration / Sistemul penitenciar din Mediterana antica (California University Press). [In linkul acesta gasiti un capitol al cartii disponibil online: https://www.researchgate.net/publication/394612799_Ancient_Mediterranean_Prison_Societies]

Interventiile crestinilor pe linga autoritati

Crestinii erau cunoscuti si pentru faptul ca compuneau si trimiteau petitii si scrisori catre autoritati in care solicitau clementa sau reducerea pedepsei pentru cei intemnitati, fie ca erau crestini fie ca nu. Iata ce scriu autorii despre crestinii Secolului II: “By the second century, Christians were known to a broader public not only for providing for their own incarcerated coreligionists, but as an association of people particularly invested in caring for all prisoners in need of help / In preajma Secolului II crestinii deja devenisera cunoscuti unui segment larg al populatiei care se ingrija nu doar de cei care le impartasau credinta, dar si ca o comunitate care se profila in ajutorarea intemnitatilor care aveau nevoie de ajutor”.

Caritatea crestina a atras atentia scriitorilor pagini ai acelor zile care, intimidate de influenta crescinda a crestinilor, cautau sa-i portretizeze ca fiind naivi. In acest sens a supravietuit un text a lui Lucian din Samosata de la sfirsitul Secolului II in care mentioneaza ca crestinii au mituit gardienii unei inchisori in care era inchis un lider al comunitatii lor. Astfel au dobindit acces direct la cel intemnitat, caruia ii aduceau mincare si haine, si cu care cintau si se rugau impreuna. (Pagina 129-130)

Textele antice vorbesc des despre crestinii care vizitau inchisorile si centrele miniere unde erau tinuti crestinii dar si cei fara credinta. Ele mentioneaza ca ei isi riscau viata si propria libertate deoarece pe alocuri autoritatile carcerale nu permiteau vizitarea intemnitatilor. (Pagina 130)

Crestinii intervin in tribunalele antice

Crestinii erau implicati si in ajutorarea celor intemnitati si a familiilor lor sa-si gaseasca avocati care sa ii apere. (Pagina 130) Uneori, solicitau eliberarea intemnitatilor pe motive umanitare (sanitate, virsta, sarcina). Luau in grija loc copii nascuti in inchisori. Scriau si duceau scrisori din partea familiei pentru cei intemnitati si din partea celor intemnitati pentru familiile lor.

Fara indoiala, crestinismul a avut un efect pozitiv asupra sistemul penitenciar din antichitate. L-a umanizat. Scrieri antice (Celsus) mentioneaza ca medicii antichitatii faceau vivisectie pe intemnitati, o practica condamnata de crestini care promovau notiunea demnitatii trupului fiintei umane. (Paginile 132-133) Paginii acelor vremuri acceptau vivisectia in numele “progresului stiintific”. (Pagina 133) Argumente similar se fac si in zilele noastre. Bioetica, deci, putem spune, isi are originea in opozitia crestinilor din primele veacuri pentru folosirea trupului uman pentru scopuri ne-etice.

Notabil deasemenea este ca, odata ajunsi majoritari in Imperiul Romani, crestinii au fost instruiti de unii imparati sa viziteze intemnitatii in fiecare duminica. Decretul cu pricina ii apartine lui Honorius. (Pagina 134)

Crestinii ajutau pe cei care nu stiau sa scrie, cu scrisori catre autoritati pentru eliberarea membrilor lor de familie. Iata o practica care pe vremea comunismului (in special a lui Stalin) ar fi insemnat intemnitarea.

Conditiile inumane din temnite

Conditiile de viata in temnite erau deplorabile. Temnitele erau tenebroase, lipsite de lumina, aerul circula greu ori de fel, mirosul era insuportabil. Hrana era putina. Intemnitatii se imbolnaveau si mureau in temnita daca erau tinuti multi ani in astfel de conditii. Intr-un fel, condamnarea la inchisoare era condamnare la moarte. Unii mureau acoperiti de murdarie si tarina.

Crestinii au reactionat la astfel de conditii inumane, scriind autoritatilor ca intemnitatii erau tratati cu aceasi lipsa de respect si demnitate cum erau tratati crestinii. O astfel de scrisoare a supravietuit pina in ziua de astazi si se crede ca a fost scrisa intre toamna lui 257 si 258. Alte texte mentioneaza grija fata de intemnitati pe care ii spalau si le taiau parul.

Importante pentru crestini sunt si imaginile care au supravietuit in frescele acelor zile privind inteminitatii. Unele dintre cele care au supravietuit il arata pe Apostolul Petru scotind apa dintr-o stinca in inchisoarea Tullian in Roma. (Pagina 141) Miraculos scoasa din stinca (asemenea lui Moise la Horeb), apa era folosita, conform inscriptiilor, de Petru pentru botezarea strajerilor inchisorii. Alte fresce, din Nordul Africii, portretizeaza crestini intemnitati si dusi inlantuiti de soldati la arene unde erau dati prada animalelor salbatice (damnatio ad bestias).

Intemnitarea Apostolilor

Probabil, speculeaza autorii, unul din motivele care i-au facut pe crestinii primari interesati in evanghelizarea sistemului penitenciar a fost inchisoarea Tullian din Roma unde, conform traditiei, au fost detinuti apostolii Pavel si Petru. Inchisoarea a fost pastrata ca vestigiu crestin si poate fi vizitata chiar si azi in inima Romei. Deasupra ei a fost construita o bazilica in onoarea si memoria celor doi apostoli.

Inchisoarea Tullian e descrisa ca fiind „a dark, wet, and cold underground chamber ... with little light or air, and only the most rudimentary latrines / o camera subterana intunecoasa, umeda si rece ... cu putina lumina sau aer si latrine din cele mai rudimentare.” Adauga autorii: „the stench and microbial mechanisms of disease were unknown but a sentence could easily become a death sentence ... mirosul ingrozitor si mechanismele microbiale, chiar daca necunoscute atunci, erau o pedeapsa cu moartea chiar daca intemnitatii nu erau condamanti la moarte”.

Fragmente literare mentioneaza ca imparatii crestini au instituit obiceiul gratierii unor intemnitati in preajma Pastelor, in special a celor care nu savirsisera infractiuni serioase. (Page 148) Altii au decretat ca, in preajma zilelor festive, intemnitatii sa nu mai fie scosi din inchisoare si transformati in spectacol avind in vedere infatisarea lor hidoasa, lipsiti de imbracaminte, nespalati, pe jumatate goi, cu parul ravasit si aratind asemenea unor animale. Acest mod de distratie a publicului a incetat. (Pagina 148)

Crestinii au infiintat organizatii caritabile ad hoc pentru sprijinirea intemnitatilor in numele demnitatii si umanitatii lor. Scriu autorii: „Christians, perhaps because they often came from the lower strata most at risk, formed support societies for the imprisoned / Crestinii, probabil pentru ca proveneau din straturile de jos si de risc [de a fi intemnitati] ale societatii, au format grupuri de suport pentru intemnitati ...”

Activism crestin contemporan in inchisori

Practica aceasta a supravietuit pina in zilele noastre si s-a extins global. Chuck Colson a fondat o societate internationala de propovaduire a Evangheliei intemnitatilor care in timp s-a extins si in Romania. Avocat al Adminsitratiei Nixon in anii 70, Colson a fost intemnitat pentru conspiratie, si-a reformat moral viata in temnita, iar la eliberare a fondat aceasta miscare globala cu un impact extraordinar.

Iata inca un motiv pentru care trebuie sa fim mindri si multumitori ca suntem crestini. Crestinii de acum 2000 de ani au schimbat sistemul de incarcerare practicat cu multa cruzime de romani si greci. Au injectat in societatea civila notiunea reformarii morale a intemnitatilor prin vizitarea celor intemnitati, chiar daca nu erau inruditi ori cunoscuti. [Recenzie: https://www.newyorker.com/magazine/2025/12/15/ancient-mediterranean-incarceration-matthew-dc-larsen-and-mark-letteney-book-review]

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

LINK-URILE MATERIALELOR CITATE

Ne-ati atentionat privind dificultatile pe care le intimpinati sa deschideti link-urile materialelor si articolelor din care ne inspiram sa publicam materialele AFR. Motivul dificultatilor este sistemul de transmitere digitala pe care il folosim. Linkurile nu pot fi deschise pentru a preveni spamul. In consecinta, va recomandam sa copiati linkul sau titlul articolului si sa-l puneti in browser (copy + paste) si il veti putea deschide. Materialul de astazi este intitulat Matthew DC Larsen and Mark Letteney, Ancient Mediterranean Incarceration.

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

MATERIALE ADITIONALE

Puteti citi materiale informative aditionale aici: https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

miercuri, 29 aprilie 2026

Crestinismul rastoarna antichitatea

(Recenzie I)

Anul trecut a fost publicata o carte fascinanta care, printre altele, evoca si contributia enorma a crestinismului la civilizatia europeana si mondiala. Ea discuta, pe alocuri cu lux (si, poate, exces) de amanunte, influenta pozitiva a crestinismului asupra sistemului carceral al antichitatii. Este pentru prima data in lunga noastra cariera de promovare a valorilor crestine si a relevantei crestinismului pentru civilizatia europeana, cind dam peste o astfel de carte.

Cruzimea sistemului penitenciar al antichitatii

Cartea ne-a fost pusa la dispozitie anul trecut de doi istorici de valoare de la University of California (Berkley). Doi istorici, Matthew DC Larsen si Mark Letteney au intocmit cartea pe care au intitulat-o Ancient Mediterranean Incarceration / Sistemul penitenciar din Mediterana antica (California University Press). [In linkul acesta gasiti un capitol al cartii disponibil online: https://www.researchgate.net/publication/394612799_Ancient_Mediterranean_Prison_Societies]

Cartea acopera o perioada de timp vasta, de peste un mileniu, o perioada a carei culturi scrise, literatura, pictura, imagini, arhive, scrieri istorice si date arheologice abunda in informatii privind sistemul de detentie al intemnitatilor antichitatii. In mare, cartea acopere perioada timpurie a civlizatiei romane pina pe la mijlocul primului mileniu al erei crestine cind crestinismul a devenit ferm inradacinat in institutiile europene.

O alta mare valoare a cartii este ca ea coroboreaza si unele informatii aflate in Noul Testament privind sistemul penitenciar al acelor vremuri.

Cartea e, simultan, dificil dar si lejer de lecturat. Aproape fiecare fraza din carte da informatii captivante privind sistemul cerceral al antichitatii. Constienti de cantitatea vasta de informatii, insa, autorii incep fiecare paragraf al cartii cu o tema specifica care apoi e sprijinta de informatiile date. Cartea e interesanta si pentru noi, romanii, deoarece ea da informatii interesante si privind sistemul de incarcerare si inchisorile romane din Dacia parintilor nostri.

Motivele intemnitarii

Motivele pentru care oamenii erau intemnitati in antichitate sunt cele cunoscute si in zilele noastre. Motive in plus, care astazi sunt interzise, erau datoriile pecuniare pe care din diferite motive oamenii nu le puteau plati. Uneori, barbatul si sotia erau intemnitati in serie, pentru a permite barbatului sa munceasca sa plateasca datoriile familiei, in timp ce sotia era tinuta in inchisoare ca si gaj. Pedeapsa cu inchisoarea pentru neplata datoriilor se aplica atit datoriilor private cit si celor publice (neplata taxelor). Au supravietuit si texte antice in care tatii erau eliberati temporar sa semene si sa culeaga roadele cimpului, timp in care copiii le erau tinuti in inchisoare.

Sistemul carceral era crunt. Cei condamnati la ani multi de inchisoare mureau in detentie si doar putini isi implineau anii iar apoi apucau libertatea. Intemnitatii munceau in mine, pe vase militare, trageau la visle. Conditiile erau oribile, condamnarea la citiva ani de inchisoare fiind, in realitate, condamnare la moarte. In Spania, de exemplu, textele antice mentioneaza o mina de cupru in care munceau 40 000 de intemnitati. Intemnitatii mureau, zilnic, in numar mare, in timp ce profiturile pentru statul roman erau enorme. Au ramas texte pina in zilele noastre in care inchisorile solicitau de la autoritati hrana pentru intemnitati pentru a-si putea continua munca.

Exploatarea economica a intemnitatilor: Dobrogea

Nu toate minele, insa, erau profitabile. Rationamentul pentru munca fortata era ca intemnitatii sa plateasca, prin munca lor, intretinerea inchisorilor si a autoritatilor care le supravegheau. O problema majora era virsta inaintata a unor intemnitati a caror hrana si intretinere erau o povara pentru autoritati. Autoritatile penitenciarelor recomandau uneori amnistierea celor in virsta ori cu boli terminale tocmai pentru a nu fi o povara pentru stat. Imparatul Traian a adopat o politica de compromis desemnind ca bolnavii sau virstnicii sa munceasca nu in mine ci in baile romane, ori sa curete apeductele si conductele de scurgerile menajere.

Un text a supravietuit privind o temnita romana din Dobrogea unde intemnitatii munceau intr-o mina. Textul mentioneaza ca unii din soldatii care pazeau mina au trecut Dunarea sa confrunte o actiune militara ostila, altii erau plecati in Galia dupa grine, iar alti soldati au fost trimisi sa apere granitele imperiului. Autoritatile complexului minier erau ingrijorate ca intemnitatii vor muri ori se vor rascula. (Paginile 126-127)

Cartea da detalii interesante si privind intemnitatii care erau folositi ca sapatori de gropi si morminte din Egipt. Ei amenintau cu oprirea muncii daca anumite considerente economice nu le erau implinite.

Aparitia si impactul crestinismului

In acest context al sistemului carceral inuman al antichitatii a aparut crestinismul. Impactul a fost radical si de durata. Crestinii au fost prima comunitate mentionata in textele antice care duceau hrana si imbracaminte intemnitatilor. Inchisorile erau de obicei amplasate in centrul localitatilor. Actiunile lor erau influentate de cuvintele lui Hristos privind vizitarea celor intemnitati. Crestinii nu diferentiau intre crestini si necrestini privind ajutorul umanitar. Multi dintre ei erau intemnitati din cauza credintei ori asteptau sa fie executati. Autoritatile nu investeau resurse in crestinii intemnitati (precum hrana ori imbracaminte), stiind ca in curind vor fi ucisi.

Conform unui text din antichitate care a supravietuit pina la noi, crestinii mituiau gardienii pentru a li se permite acces la cei intemnitati. Unele fragmente mentionau ca pe linga hrana si haine, crestinii se rugau si cintau impreuna cu cei intemnitati. Iar un alt text mentioneaza o mita de 363 de sterti de argint dati unui gardian pentru a permite crestinilor acces la Apostolul Toma. (Autorii nu exprima nicio opinie daca factual vorbind acest text reflecta realitatea ori e un text apocrif) (Pagina 128)

Fragmente de text mentioneaza si grupuri de evrei din Secolul II care isi vizitau co-religionarii in inchisorile din Alexandria.

NOTA: A doua parte a recenziei o vom transmite saptamina viitoare.