Imbecilizarea Vestului a început demult. A noastră, abia după 1990!

 

V-ați gîndit vreodată pînă unde merge prezumția de nevinovăție? Teoretic, pînă la Dumnezeu – fiindcă mai sus nu se poate.

Dar haideți să vă pun la încercare. Să zicem că eu asist pe stradă la momentul în care personajul X își înjunghie mortal pe stradă victima, ajung în fața instanței și declar ceea ce am văzut. Judecătoarea (fiindcă la ora asta „dreptatea” este împărțită de femei) reține din declarația mea că găina face ouă și, din lipsă de probe, îl achită pe criminal.

Pînă în momentul pronunțării, acuzatul beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dar eu știu că el este un criminal. După ce judecătoarea oarbă (orbirea are trei cauze: banii, ordinele primite sau prostia) îl achită, inculpatul este pentru toți un nevinovat – dar eu știu că este un criminal.

Din lipsă de „judecători” care să condamne, țara asta este plină de nevinovați dar eu știu că Ion Iliescu este un trădător și un criminal, că Emil Constantinescu este un trădător (a cărui trădare a fost validată de o majoritate parlamentară din care, spre cinstea lor, au făcut excepție doar patru prieteni ai mei), că Traian Băsescu este un trădător și autor de multe alte infracțiuni, ca și Klaus Werner Johannis, că Laura Codruța Kovesi este o infractoare care a scăpat de răspundere penală mulți mari corupți, etc.

Aceasta a fost o introducere, așa  că acum ajung la subiect, adică la pandemie. Trăim vremuri foarte triste, dar și mai mai triste sunt cauzele care le provoacă. „Deșteptarea” mea („My Awakening” – văd că azi nu se poate dacă nu bagi și cîteva vorbe în engleză, așa că îl „plagiez” pe David Duke) s-a produs în momentul în care am realizat că totul este minciună. Totul, începînd cu revoluția de care eram atît de mîndri. Mă credeam un erou, și am constatat că eram doar o posibilă victimă. Păpușarilor puțin le păsa cîți vor fi uciși, puțin le păsa dacă sunt ucis eu sau alți proști ca mine. Cînd umbli printre gloanțe, te schimbi – nu este ca și cum te-ai uita la TV. Și cînd umbli printre gloanțe, mai cîștigi ceva – nu-ți mai pasă de moarte, te-ai confruntat cu ea. De atunci, eu nu mai cred orbește în ceea ce ni se spune oficial.

Noi, cei din est, am avut (în mod paradoxal!) o șansă enormă față de vestici. Noi am trăit minciuna, dar am și simțit-o pe pielea noastră. Vesticii au trăit-o fără să o simtă. Nu vesticii, ci noi am avut libertatea de a gîndi! Imbecilizarea lor începuse de mult, fără să-și dea seama – la noi a început după 1990. Din această cauză, eu consider că în estul damnat, blamat, înjurat, încă sînt mai multe conștiințe vii decît în occidentul care se credea liber, deși era aruncat într-o sclavie fără de scăpare.

Trăim într-un coșmar indus, în care păpușarii mizează pe frica de moarte a oamenilor, pe procentul enorm de imbecilizare la care s-a ajuns (cam ca procentul de vaccinare!). Și aici, ca procent, esticii stau mai bine – mai puțin imbecilizați, se gîndesc mai mult și refuză sinuciderea.

Da, există un virus nou. Dar un virus nou nu este o noutate, decît ca denumire.

Se pare că a venit momentul pentru instalarea noii ordini mondiale. În final, poate chiar cu armele. Păpușarii au controlul complet: asupra politicienilor, asupra organelor de represiune, asupra mass-media, asupra a tot ceea ce contează. Noi, cei care pe unde apucăm spunem adevărul, suntem declarați nebuni (dacă nu mai rău).

Au apărut și s-au înmulțit „morții de covid”. Doar că nimeni nu fusese autopsiat (ordinul ex-ministrului Nelu Tătaru – n.r.), ca să se știe de ce a murit. Doar că aflăm, ulterior, că morții de covid aveau comorbidități severe. Doar că numărul lor nu depășea numărul celor morți în mod curent în urma gripelor obișnuite și că se mai întîmpla cîteodată ca un mort de covid să fi fost de fapt lovit de tren (ca în Anglia).

Repet: dacă era ceva cu adevărat grav, ar fi fost trimiși în judecată cei care au dus cu avioanele în Germania să culeagă sparanghel mii de muncitori din Suceava, singurul județ „roșu” al României la acel moment. Aceia nu au fost judecați și condamnați, dar a fost condamnat la un an de închisoare cu executare nefericitul Matei Strugurel, care și-a salvat viața fugind din spitalul covid în care fusese internat fără să aibă covid! Dacă ar fi fost ceva cu adevărat grav, Iohannis nu s-ar fi hlizit în poze fără mască la Bruxelles, nici Ludovic Orban nu ar fi chefuit fără mască în biroul lui, nici congresul întru alegerea lui Cîțu nu ar fi avut loc.

Mai târziu ne-am trezit cu varianta „Omicron”. Se declară că se răspîndește mult mai ușor decît celelalte, dar se recunoaște că nu are efecte grave. Din ce am citit, am găsit un singur caz mortal pe plan mondial (dacă într-adevăr aceea a fost cauza!). Dar s-a profitat de acesta pentru declanșarea atacului final. Este lesne de înțeles că drepturile omului nu mai contează cînd omul trebuie omorît (în interesul unor oameni!). Tot mai multe țări impun pașaportul covid, tot mai multe țări impun vaccinarea obligatorie – nu m-aș mira dacă în curînd mi s-ar interzice să ies din casă pentru a-mi lua medicamentele sau mîncare. Și poate că, în final, ultimii care ne vom împotrivi vaccinului, vom fi împușcați ca luptatorii din munți.

Mă uit cu jale la motivele pentru care reprezentanți ai bravului popor român au acceptat vaccinarea: unii, pentru trei mici și un suc; alții, fiindcă la „Biblioteca Națională” le-a cîntat la ureche un violonist celebru fără să fie nevoie să-i lipească pe frunte o bancnotă de o sută, ca la cîrciumă; alții, pentru a participa la tombolă; alții, pentru a primi o primă de la serviciu; alții, ca să poată pleca în Maldive sau Seychelles. Bravo, popor român, cu ăștia ne vom apăra țara, cu ăștia ne vom păstra tradițiile și demnitatea!

Oamenii devin tot mai supuși, tot mai sclavizați. Puternicii devin tot mai puternici, bogații tot mai bogați. Se pare că bugetele naționale vor avea o singură direcție: Big Pharma (și subvenționarea presei care o susține).

Faceți o socoteală: este evident că două vaccinuri nu mai sunt suficiente, nimeni nu știe la cîte se poate ajunge, poate din 6 în 6 luni, adică zeci sau sute de miliarde! Gîndiți-vă la cîte teste se fac, inclusiv în U.E., cînd treci dintr-o țară într-o anumită altă țară! Dar, mai ales, gîndiți-vă la măști! Autoritățile române (care nu știu nimic, așa cum de fapt nu știe nimeni) au decis că măștile de pînză, pentru lipsa cărora s-au dat nenumărate amenzi timp de 20 de luni) de fapt nu protejează (ceea ce ar presupune restituirea amenzilor încasate!) ci trebuie altele, mai sigure și mai scumpe; în același timp, aud la „Radio România-Actualități” doctorițe care ne sfătuiesc ca la fiecare 4 ore să schimbăm masca; asta ar însemna zeci de milioane de măști în fiecare zi numai în România! Dar nu pe spinarea mea – eu nu am cumpărat nici o mască, din ziua de 11 mai 2020 și pînă acum am folosit 5 măști, nici una cumpărată.

Dar profiturile fabricanților sunt depășite de cele ale intermediarilor, și poate cele ale oficialilor. Fiindcă dezmățul cu banii publici s-a desfășurat prin două instituții ale statului, „Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate” (O.N.A.C.) și „Unifarm”. Printre mafioții apărați de stat se numără Cornelia Nagy, președinta O.N.A.C., promovată și susținută de mai multe mafii, printre care și mafia U.D.M.R.  (da, fără să știe, cetățenii români de origine maghiară, trimit din 4 în 4 ani în parlament mafioții lor, tot așa cum noi îi trimitem pe ai noștri). S-au cumpărat izoletele din plastic la prețul de 80.000 lei bucata, dar nimeni nu cercetează penal ce s-a întâmplat cu ele și unde se află acum!

Presa mituită exultă cînd moare cîte un adversar al vaccinului, dar nu șoptește un cuvînt despre tinerii sportivi din întreaga lume care au murit în urma vaccinului […]. Potrivit ultimului raport publicat de Institutul Național de Sănătate Publică, numărul infectaților nevaccinați a fost egalat de numărul infectaților vaccinați. Mai mult, procentul de mortalitate Covid a urcat la 20% în rândul vaccinaților…

Unii poate se cred nemuritori. Eu știu că toți vom muri, dar important este cum mori. Din această cauză, cele mai dragi versuri ale mele provin de la Coșbuc: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit.”

Mai marii lumii au pus de un genocid. Eu voi lupta împotriva lui pînă în ultima mea zi.

 

Autor: Av. Dan Cristian Ionescu

Articol apărut în „Certitudinea” Nr. 119/2022

Dan Cristian Ionescu: „Democrația” în care poporul nu are nimic de spus

 Am scris de multe ori că sînt împotriva U.E. și împotriva N.A.T.O. Am arătat că sînt împotriva U.E. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce!) este o organizație suprastatală cu caracter mafiot, anticreștin și antieuropean, care urmărește imbecilizarea și subjugarea unei jumătăți de miliard de oameni, distrugerea identității naționale, interzicerea sub amenințarea închisorii (sub pretextul corectitudinii politice sau al luptei contra antisemitismului) a adevărului, jefuirea cetățenilor în interesul băncilor și marilor companii occidentale.

Am arătat că sînt împotriva N.A.T.O. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce!) este o organizație teroristă de tip fascist.

Și am mai scris că în noaptea de 22 decembrie 1989, printre împușcăturile din fața CC-ului, într-un mod poate absurd, eu mă gîndeam la ce ar trebui să urmeze. Printre acestea, era și gîndul că a venit timpul să fie desființate atît N.A.T.O. cît și Tratatul de la Varșovia. Dar în lume se petreceau lucruri de care noi nu știam (iar unii nu le știu nici acum). Îmi este greu să spun dacă Gorbaciov a fost ucenicul vrăjitor care a deschis cutia Pandorei sau a fost complice la un plan monstruos. Îi dau credit și zic și eu că a fost păcălit de Bush și Kohl. Conform înțelegerilor dintre marile puteri, România a fost dată (ca întotdeauna) cuiva – de data asta, i se hărăzise din nou să rămînă în sfera de influență a U.R.S.S. Dar în urma puciului de la Moscova (19 aug. 1991) URSS s-a desființat. Conducătorii României s-au orientat rapid și fără să consulte poporul au hotărît ca România să se mute cu arme și bagaje în tabăra U.E. și N.A.T.O.

După decembrie 1989, cînd așa cum spune o vorbă la modă, „a trebuit să moară oameni”, Petre Roman l-a numit în fruntea C.I.E. (fost D.I.E., actual S.I.E.) pe Mihai Caraman, spionul care a dat cea mai grea lovitură N.A.T.O.

„În anul 1992, Manfred Wörner, secretarul general de atunci al N.A.T.O., a anunțat că nu va vizita Bucureștiul atât timp cât Caraman va conduce S.I.E., deoarece considera că o persoană care a spionat împotriva N.A.T.O. este incompatibilă cu funcția de șef al serviciului de spionaj al unei țări care făcea demersuri de aderare la N.A.T.O.”. Așa am aflat, cu surprindere, că țara mea, fără să mă întrebe pe mine dar nici pe ceilalți români, face demersuri de aderare la N.A.T.O.

Ca să facem parte din clubul criminalilor selecți ai lumii, a trebuit să cumpărăm bunăvoința acestora. Și le-am oferit totul – țara cu totul, economia națională, pămîntul țării, bogățiile subsolului, utilitățile, chiar și pe români.

Despre jefuirea României am scris zeci de articole (în presa tipărită pînă în 2005, în cea on-line după 2015!). Unitățile economice, care ne ajutaseră ca în 1989 să scăpăm de datoria externă, au fost cedate vestului pe doi bani, au fost încheiate contracte total în defavoarea României, încălcarea obligațiilor asumate de investitori nu a interesat de nimeni dintre cei obligați să o facă – au fost falimentate, utilajele vîndute, clădirile demolate iar terenurile puse la dispoziția așa zișilor dezvoltatori imobiliari. Unele au ajuns pe mîinile unor escroci – cei de la S.I.E. (care de fapt nu prea știu ce fac pentru banii primiți) nu s-au preocupat să le verifice bonitatea.

Am scris și am tot scris presa main-stream a trecut cu vederea. Am acționat pe plan juridic încercînd să apăr economia țării (sau ce mai rămăsese din ea) – caracatița mafiotă acaparase déjà justiția. O să dau doar cîteva exemple:

– 1998 – I.M.G.B., mîndrie a industriei românești, este vîndut pe 1 $ (!) firmei Kvaerner din Norvegia (stat membru N.A.T.O.), care în 2006 o revinde unor sud-coreeni (parteneri strategici ai S.U.A.) cu 26 mil. $. Astăzi, pe cele 54 de hectare se construiesc clădiri de locuințe și de birouri.

– 1998 – „Romtelecom” este vîndut firmei „OTEROM”, un pui off-shore al firmei „O.T.E.” din Grecia (stat membru N.A.T.O. și U.E.), off-shore înființat în Cipru cu cîteva zile înainte de încheierea contractului și care avea un capital social de 10 mil. $. Sînt multe, foarte multe de spus și am tot scris despre asta. Contractul s-a încheiat cu încălcarea în trei rînduri a Constituției.

Pentru 35 % din acțiuni, s-a ajuns la un preț de 750 mil. $. Aceasta, în urma evaluării făcute de firma Goldman Sachs, rezulta o valoare totală de cca. 2,14 mlrd. $ pentru întregul patrimoniu al Romtelecom. În timp ce polonezii scoteau la vînzare Polski Telekom la valoarea de 18 mlrd. $. Pentru faptul că au subevaluat (după aprecierile mele) Romtelecomul de cca. 7 ori, în afara onorariului, Goldman Sachs a primit și un onorariu de succes de aproape 10 mil. $.

România a fost și mai darnică – deși grecii cumpăraseră doar 35 % din acțiuni, statul le-a mai acordat uzufructul pentru încă 16 % din acțiuni astfel încît le-a oferit majoritatea în consiliul de administrație, și în plus le-a oferit cadou releul de retransmisie de la Cheia, care ne aducea bani buni de la țările vecine.

Dar noi nu am primit 750 mil. $, ci doar 675 mil. Întrucît, conform contractului, 10 % reprezentau comisionul (adică șpaga) primită de cei 7 membri ai comisiei de privatizare în frunte cu Radu Vasile, Valeriu Stoica și Sorin Pantiș. Sorin Pantiș, ca să asigure profit maxim grecilor, a instituit avansul spre decontare (plata în avans a două abonamente) iar prin O.U.G. nr.25/1998 a scos „Romtelecom” de sub controlul Oficiului Concurenței.

În sfîrșit, Sorin Pantiș ne-a liniștit că în urma privatizării tarifele vor scădea – dar, evident, au explodat. Am reacționat cum am putut.

Am redactat o interpelare pe care am dat-o senatorilor Niculae Cerveni și Corneliu Gavaliugov. În urma citirii acesteia, în senat s-a constituit comisia de anchetă a privatizării Romtelecom. Am fost chemat la comisie de Șerban Săndulescu (președinte) și Corneliu Gavaliugov (vicepreședinte) care mi-au cerut să le fac un plan de anchetă și mi-au propus să fiu expertul comisiei. Le-am dat planul de anchetă, după care în locul meu au fost numite experte trei puștoaice iar din planul de anchetă s-a ales praful – nu s-au atins de ce era mai important.

Împreună cu prietenii Constantin Calancea, Ion Gîtlan, Claudiu Iordache, Nica Leon și Nicu Stăncescu, grupați în „Acțiunea pentru idealurile revoluției” am cerut Senatului respingerea O.U.G. nr. 25/1998 – și a fost respinsă.

Scumpirile enorme de tarife la „Romtelecom” nu au fost unicele . în interesul firmelor vestice, s-au scumpit toate tarifele la utilități. Cu prietenii Constantin Calancea, Claudiu Iordache și dr. Horia Radu Pascu (fost deputat P.N.L.-C.D.) am dat în judecată Guvernul României apărînd dreptul constituțional al poporului român la un nivel de trai decent. Ni s-au alăturat prin cereri de intervenție alți prieteni (Ion Gîtlan cu partidul lui – „Uniunea Democrat Creștină”, Niculae Cerveni cu partidul lui – la acel moment devenit Partidul Liberal, Ștefan Cucu cu asociația lui – „Asociația veteranilor de război și a urmașilor veteranilor”, care reunea veteranii trimiși în gulag, Marius Boeriu cu asociația lui – Asociația „15 noiembrie 1987 Brașov” și alții, în total, 50.000 de români). Au refuzat să ni se alăture marile centrale sindicale, pensionarii, studenții și mulți alții pe care i-am chemat lîngă noi. Presa, invitată la proces, nu a scris nici un cuvînt. Am pierdut procesul.

Pe 6 decembrie 2004 am depus la P.N.A. (actualul D.N.A.) cererea de cercetare pentru luare de mită a celor 7 demnitari care s-au bucurat de șpaga de 75 mil. $ de la privatizarea Romtelecom. Infractoarea Laura Codruța Kovesi, apărătoarea mafiei internaționale, după ce inițial a îngropat dosarul, s-a luptat pînă în pînzele albe întru apărarea mafioților, cînd am obținut o hotărîre judecătorească prin care era obligată să cerceteze sesizarea mea, a cerut anulare hotărîrii, să nu cerceteze șpaga! După 4 ani de luptă, am fost înfrînt de mafia de la Î.C.C.J. .

Tot în 1998, „A.R.O.”-Câmpulung Muscel, care exporta autoturisme de teren pe toate continentele, este cumpărat de aventurierul John Perez, cubanez refugiat în S.U.A. (liderul N.A.T.O.). Încălcîndu-și obligațiile contractuale, nu investește nimic, dezmembrează utilajele și le vinde, falimentează firma și fuge cu toate invențiile produse acolo.

În 1999 Viorel Lis cedează  I.C.A.B.-ul către firma „Les eaux Vivendi” (sau „Vivendi waters”), cum se numea atunci, din Franța (stat membru al N.A.T.O. și U.E.). Ca și Pantiș, ne-a asigurat că tarifele vor scădea – dar cine cumpără o firmă, ca să-i scadă profitul! Și aici, tarifele au explodat (se vede asta în acțiunea noastră). Mai mult decît atît – încălcîndu-și obligațiile asumate pentru investiții, au introdus taxe noi pe instalațiile lui Ceaușescu: taxă de canalizare și taxă pentru apa pluvială, pe care o plătim chiar dacă nu plouă.

1999 – „Gavazzi Steel” (grup din Italia, stat membru N.A.T.O. și U.E.) cumpără combinatul siderurgic „Oțelul Roșu”. Nu își îndeplinesc obligațiile asumate, îl falimentează, pleacă din țară și tot ei amenință statul român că îl dau în judecată la Curtea de arbitraj de la Washington.

Companiile de utilități au fost cedate vestului. Energia electrică a fost preluată de italieni (Enel) și cehi (C.E.Z.), gazele de nemți (E.ON) și francezi (fosta „Gaz de France”). Nemții de la Heidelberg și francezii de la Lafarge au pus mîna pe importanta industrie a cimentului – toți, membri N.A.T.O. și U.E.

Austria a pus mâna pe „B.C.R.”, „Petrom” și pe pădurile noastre.

Sub Adrian Năstase a fost distrusă definitiv siderurgia României.

Cel mai mare combinat siderurgic al României, „Sidex”- Galați, mai există, dar nu mai este al nostru. Năstase l-a vîndut unui indian, care de fapt este cetățean al Regatului Unit (stat membru N.A.T.O. și, pe atunci, al U.E.) și foarte bun contributor la campania electorală a lui Tony Blair. „Sidex” a fost cumpărat în anul 2001 (cu construcții, utilaje și teren) cu 70 mil.$, la jumătate din prețul cu care Lakshmi Mittal și-a cumpărat vila din Londra!

Unii vor spune că la distrugerea siderurgiei noastre au contribuit sub Năstase și rușii. Da, aceștia erau cetățeni ruși, dar de origine evreiască.

Începînd cu anul 2002 firma rusească „Mechel” au cumpărat combinatele siderurgice din Tîrgoviște, Câmpia Turzii, „Oțelul Roșu”, Brăila și Buzău. Le-au falimentat. Cînd Putin a trecut la arestarea evreilor corupți, și-au schimbat denumirea în „Conares Holding” și au fugit în Elveția, în Baar. Gard în gard cu sediul corporației lui Mark Rich (cine nu știe cine a fost Mark Rich, să caute pe internet).

Tot sub Adrian Năstase, A.L.R.O.-Slatina, cea mai mare producătoare de aluminiu din Europa centrală și de est, a fost vîndută fraudulos firmei rusești „Marco Group” (actual „Vimetco”), controlată de Mark Rich. A.L.R.O.-Slatina este condusă de evreul Vitali Matsiski. Degeaba s-a luptat ani de zile în instanțe Nica Leon ca să dovedească privatizarea frauduloasă a A.L.R.O.-Slatina.

V-am dat cîteva exemple ca să înțelegeți de ce, vorba lui Brîncuși (dacă nu m-a lăsat memoria), sîntem tot mai proști și mai săraci.

 

Autor: av. Dan Cristian Ionescu

Sursa: art-emis.ro