Dan Cristian Ionescu: „Democrația” în care poporul nu are nimic de spus

 Am scris de multe ori că sînt împotriva U.E. și împotriva N.A.T.O. Am arătat că sînt împotriva U.E. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce!) este o organizație suprastatală cu caracter mafiot, anticreștin și antieuropean, care urmărește imbecilizarea și subjugarea unei jumătăți de miliard de oameni, distrugerea identității naționale, interzicerea sub amenințarea închisorii (sub pretextul corectitudinii politice sau al luptei contra antisemitismului) a adevărului, jefuirea cetățenilor în interesul băncilor și marilor companii occidentale.

Am arătat că sînt împotriva N.A.T.O. fiindcă în viziunea mea (și am motivat de ce!) este o organizație teroristă de tip fascist.

Și am mai scris că în noaptea de 22 decembrie 1989, printre împușcăturile din fața CC-ului, într-un mod poate absurd, eu mă gîndeam la ce ar trebui să urmeze. Printre acestea, era și gîndul că a venit timpul să fie desființate atît N.A.T.O. cît și Tratatul de la Varșovia. Dar în lume se petreceau lucruri de care noi nu știam (iar unii nu le știu nici acum). Îmi este greu să spun dacă Gorbaciov a fost ucenicul vrăjitor care a deschis cutia Pandorei sau a fost complice la un plan monstruos. Îi dau credit și zic și eu că a fost păcălit de Bush și Kohl. Conform înțelegerilor dintre marile puteri, România a fost dată (ca întotdeauna) cuiva – de data asta, i se hărăzise din nou să rămînă în sfera de influență a U.R.S.S. Dar în urma puciului de la Moscova (19 aug. 1991) URSS s-a desființat. Conducătorii României s-au orientat rapid și fără să consulte poporul au hotărît ca România să se mute cu arme și bagaje în tabăra U.E. și N.A.T.O.

După decembrie 1989, cînd așa cum spune o vorbă la modă, „a trebuit să moară oameni”, Petre Roman l-a numit în fruntea C.I.E. (fost D.I.E., actual S.I.E.) pe Mihai Caraman, spionul care a dat cea mai grea lovitură N.A.T.O.

„În anul 1992, Manfred Wörner, secretarul general de atunci al N.A.T.O., a anunțat că nu va vizita Bucureștiul atât timp cât Caraman va conduce S.I.E., deoarece considera că o persoană care a spionat împotriva N.A.T.O. este incompatibilă cu funcția de șef al serviciului de spionaj al unei țări care făcea demersuri de aderare la N.A.T.O.”. Așa am aflat, cu surprindere, că țara mea, fără să mă întrebe pe mine dar nici pe ceilalți români, face demersuri de aderare la N.A.T.O.

Ca să facem parte din clubul criminalilor selecți ai lumii, a trebuit să cumpărăm bunăvoința acestora. Și le-am oferit totul – țara cu totul, economia națională, pămîntul țării, bogățiile subsolului, utilitățile, chiar și pe români.

Despre jefuirea României am scris zeci de articole (în presa tipărită pînă în 2005, în cea on-line după 2015!). Unitățile economice, care ne ajutaseră ca în 1989 să scăpăm de datoria externă, au fost cedate vestului pe doi bani, au fost încheiate contracte total în defavoarea României, încălcarea obligațiilor asumate de investitori nu a interesat de nimeni dintre cei obligați să o facă – au fost falimentate, utilajele vîndute, clădirile demolate iar terenurile puse la dispoziția așa zișilor dezvoltatori imobiliari. Unele au ajuns pe mîinile unor escroci – cei de la S.I.E. (care de fapt nu prea știu ce fac pentru banii primiți) nu s-au preocupat să le verifice bonitatea.

Am scris și am tot scris presa main-stream a trecut cu vederea. Am acționat pe plan juridic încercînd să apăr economia țării (sau ce mai rămăsese din ea) – caracatița mafiotă acaparase déjà justiția. O să dau doar cîteva exemple:

– 1998 – I.M.G.B., mîndrie a industriei românești, este vîndut pe 1 $ (!) firmei Kvaerner din Norvegia (stat membru N.A.T.O.), care în 2006 o revinde unor sud-coreeni (parteneri strategici ai S.U.A.) cu 26 mil. $. Astăzi, pe cele 54 de hectare se construiesc clădiri de locuințe și de birouri.

– 1998 – „Romtelecom” este vîndut firmei „OTEROM”, un pui off-shore al firmei „O.T.E.” din Grecia (stat membru N.A.T.O. și U.E.), off-shore înființat în Cipru cu cîteva zile înainte de încheierea contractului și care avea un capital social de 10 mil. $. Sînt multe, foarte multe de spus și am tot scris despre asta. Contractul s-a încheiat cu încălcarea în trei rînduri a Constituției.

Pentru 35 % din acțiuni, s-a ajuns la un preț de 750 mil. $. Aceasta, în urma evaluării făcute de firma Goldman Sachs, rezulta o valoare totală de cca. 2,14 mlrd. $ pentru întregul patrimoniu al Romtelecom. În timp ce polonezii scoteau la vînzare Polski Telekom la valoarea de 18 mlrd. $. Pentru faptul că au subevaluat (după aprecierile mele) Romtelecomul de cca. 7 ori, în afara onorariului, Goldman Sachs a primit și un onorariu de succes de aproape 10 mil. $.

România a fost și mai darnică – deși grecii cumpăraseră doar 35 % din acțiuni, statul le-a mai acordat uzufructul pentru încă 16 % din acțiuni astfel încît le-a oferit majoritatea în consiliul de administrație, și în plus le-a oferit cadou releul de retransmisie de la Cheia, care ne aducea bani buni de la țările vecine.

Dar noi nu am primit 750 mil. $, ci doar 675 mil. Întrucît, conform contractului, 10 % reprezentau comisionul (adică șpaga) primită de cei 7 membri ai comisiei de privatizare în frunte cu Radu Vasile, Valeriu Stoica și Sorin Pantiș. Sorin Pantiș, ca să asigure profit maxim grecilor, a instituit avansul spre decontare (plata în avans a două abonamente) iar prin O.U.G. nr.25/1998 a scos „Romtelecom” de sub controlul Oficiului Concurenței.

În sfîrșit, Sorin Pantiș ne-a liniștit că în urma privatizării tarifele vor scădea – dar, evident, au explodat. Am reacționat cum am putut.

Am redactat o interpelare pe care am dat-o senatorilor Niculae Cerveni și Corneliu Gavaliugov. În urma citirii acesteia, în senat s-a constituit comisia de anchetă a privatizării Romtelecom. Am fost chemat la comisie de Șerban Săndulescu (președinte) și Corneliu Gavaliugov (vicepreședinte) care mi-au cerut să le fac un plan de anchetă și mi-au propus să fiu expertul comisiei. Le-am dat planul de anchetă, după care în locul meu au fost numite experte trei puștoaice iar din planul de anchetă s-a ales praful – nu s-au atins de ce era mai important.

Împreună cu prietenii Constantin Calancea, Ion Gîtlan, Claudiu Iordache, Nica Leon și Nicu Stăncescu, grupați în „Acțiunea pentru idealurile revoluției” am cerut Senatului respingerea O.U.G. nr. 25/1998 – și a fost respinsă.

Scumpirile enorme de tarife la „Romtelecom” nu au fost unicele . în interesul firmelor vestice, s-au scumpit toate tarifele la utilități. Cu prietenii Constantin Calancea, Claudiu Iordache și dr. Horia Radu Pascu (fost deputat P.N.L.-C.D.) am dat în judecată Guvernul României apărînd dreptul constituțional al poporului român la un nivel de trai decent. Ni s-au alăturat prin cereri de intervenție alți prieteni (Ion Gîtlan cu partidul lui – „Uniunea Democrat Creștină”, Niculae Cerveni cu partidul lui – la acel moment devenit Partidul Liberal, Ștefan Cucu cu asociația lui – „Asociația veteranilor de război și a urmașilor veteranilor”, care reunea veteranii trimiși în gulag, Marius Boeriu cu asociația lui – Asociația „15 noiembrie 1987 Brașov” și alții, în total, 50.000 de români). Au refuzat să ni se alăture marile centrale sindicale, pensionarii, studenții și mulți alții pe care i-am chemat lîngă noi. Presa, invitată la proces, nu a scris nici un cuvînt. Am pierdut procesul.

Pe 6 decembrie 2004 am depus la P.N.A. (actualul D.N.A.) cererea de cercetare pentru luare de mită a celor 7 demnitari care s-au bucurat de șpaga de 75 mil. $ de la privatizarea Romtelecom. Infractoarea Laura Codruța Kovesi, apărătoarea mafiei internaționale, după ce inițial a îngropat dosarul, s-a luptat pînă în pînzele albe întru apărarea mafioților, cînd am obținut o hotărîre judecătorească prin care era obligată să cerceteze sesizarea mea, a cerut anulare hotărîrii, să nu cerceteze șpaga! După 4 ani de luptă, am fost înfrînt de mafia de la Î.C.C.J. .

Tot în 1998, „A.R.O.”-Câmpulung Muscel, care exporta autoturisme de teren pe toate continentele, este cumpărat de aventurierul John Perez, cubanez refugiat în S.U.A. (liderul N.A.T.O.). Încălcîndu-și obligațiile contractuale, nu investește nimic, dezmembrează utilajele și le vinde, falimentează firma și fuge cu toate invențiile produse acolo.

În 1999 Viorel Lis cedează  I.C.A.B.-ul către firma „Les eaux Vivendi” (sau „Vivendi waters”), cum se numea atunci, din Franța (stat membru al N.A.T.O. și U.E.). Ca și Pantiș, ne-a asigurat că tarifele vor scădea – dar cine cumpără o firmă, ca să-i scadă profitul! Și aici, tarifele au explodat (se vede asta în acțiunea noastră). Mai mult decît atît – încălcîndu-și obligațiile asumate pentru investiții, au introdus taxe noi pe instalațiile lui Ceaușescu: taxă de canalizare și taxă pentru apa pluvială, pe care o plătim chiar dacă nu plouă.

1999 – „Gavazzi Steel” (grup din Italia, stat membru N.A.T.O. și U.E.) cumpără combinatul siderurgic „Oțelul Roșu”. Nu își îndeplinesc obligațiile asumate, îl falimentează, pleacă din țară și tot ei amenință statul român că îl dau în judecată la Curtea de arbitraj de la Washington.

Companiile de utilități au fost cedate vestului. Energia electrică a fost preluată de italieni (Enel) și cehi (C.E.Z.), gazele de nemți (E.ON) și francezi (fosta „Gaz de France”). Nemții de la Heidelberg și francezii de la Lafarge au pus mîna pe importanta industrie a cimentului – toți, membri N.A.T.O. și U.E.

Austria a pus mâna pe „B.C.R.”, „Petrom” și pe pădurile noastre.

Sub Adrian Năstase a fost distrusă definitiv siderurgia României.

Cel mai mare combinat siderurgic al României, „Sidex”- Galați, mai există, dar nu mai este al nostru. Năstase l-a vîndut unui indian, care de fapt este cetățean al Regatului Unit (stat membru N.A.T.O. și, pe atunci, al U.E.) și foarte bun contributor la campania electorală a lui Tony Blair. „Sidex” a fost cumpărat în anul 2001 (cu construcții, utilaje și teren) cu 70 mil.$, la jumătate din prețul cu care Lakshmi Mittal și-a cumpărat vila din Londra!

Unii vor spune că la distrugerea siderurgiei noastre au contribuit sub Năstase și rușii. Da, aceștia erau cetățeni ruși, dar de origine evreiască.

Începînd cu anul 2002 firma rusească „Mechel” au cumpărat combinatele siderurgice din Tîrgoviște, Câmpia Turzii, „Oțelul Roșu”, Brăila și Buzău. Le-au falimentat. Cînd Putin a trecut la arestarea evreilor corupți, și-au schimbat denumirea în „Conares Holding” și au fugit în Elveția, în Baar. Gard în gard cu sediul corporației lui Mark Rich (cine nu știe cine a fost Mark Rich, să caute pe internet).

Tot sub Adrian Năstase, A.L.R.O.-Slatina, cea mai mare producătoare de aluminiu din Europa centrală și de est, a fost vîndută fraudulos firmei rusești „Marco Group” (actual „Vimetco”), controlată de Mark Rich. A.L.R.O.-Slatina este condusă de evreul Vitali Matsiski. Degeaba s-a luptat ani de zile în instanțe Nica Leon ca să dovedească privatizarea frauduloasă a A.L.R.O.-Slatina.

V-am dat cîteva exemple ca să înțelegeți de ce, vorba lui Brîncuși (dacă nu m-a lăsat memoria), sîntem tot mai proști și mai săraci.

 

Autor: av. Dan Cristian Ionescu

Sursa: art-emis.ro

Cum distruge Dragnea PSD. Ce nu trebuie Coldea sa spuna inainte de Congres?

Liviu Dragnea se indreapta spre victoria care va distruge PSD. Este destul de clar ca domnia sa este pe cale sa obtina exact ceea ce a urmarit de la Congresul extraordinar: o epurare la sange a oricarei farame de opozitie interna in PSD.
Sub pretextul unei schimbari de filosofie si echilibrari pe regiuni si genuri, dl Dragnea aranjeaza terenul pentru ca viitorul Congres sa-i livreze o echipa de conducere cam dupa cum arata si Guvernul Dancila, adica oameni de paie, ai sai si ai baronilor cu care regleaza puterea.

Un lider puternic nu are nevoie de asa ceva. Dimpotriva. O opozitie interna ii permite unui lider sigur pe el sa lase macar o aparenta democratica. Dar Liviu Dragnea nu mai este un lider puternic, ci seamana tot mai mult cu un dictator aflat intr-o faza terminala a puterii in care nu mai suporta nici macar adierea vreunei opozitii si simte nevoia sa isi confirme cu toate simturile forta.

Puterea lui Liviu Dragnea se face tandari in destramarea teribilei sarlatanii care se dovedeste programul electoral si de guvernare. Scamatoria combinatiei dintre Legea Salarizarii, revolutia fiscala si noul regim al sporurilor isi dovedeste efectul: desi salariile brute in general au crescut, veniturile nete ale oamenilor au scazut din diferite motive.

Fie pentru ca o compensare totala a mutarii contributiilor ar fi scos salariul brut din noua grila si atunci s-a compensat doar pana la limita maxima a grilei. Fie pentru ca sporurile se calculeaza diferit, au fost plafonate sau au disparut.

Puterea lui Dragnea se face tandari pe masura ce se dovedeste ca acelasi om care acuza neinduplecat "statul paralel" statea cu el la masa. Cat de tare il sperie pe Liviu Dragnea devoalarea relatiei sale cu "statul paralel", dupa ce George Maior a inceput sa povesteasca la Comisia SRI, o arata amanarea audierii generalului Coldea, care ar fi trebuit sa aiba loc astazi.

Comisia a decis intempestiv amanarea, invocand public o solicitare a generalului care ar fi racit. Un motiv care s-a dovedit o minciuna atunci cand Florian Coldea l-a dezmintit categoric intr-o declaratie pentru Ziare.com: "Nu am nicio problema sa ma prezint oricand in fata Comisiei SRI pentru a discuta orice subiect aflat in dezbatere".

Mi se pare evident ca pentru Liviu Dragnea era de viata si de moarte ca generalul Coldea sa nu povesteasca inainte de Congres. Asa ca l-a imbolnavit. Oare de ce? Oare ce avea de spus Florian Coldea?

Puterea lui Dragnea se face tandari pe masura ce partidul scade in sondaje.Tot mai multe surse politice si din zona caselor de sondare spun ca PSD se prabuseste in sondaje si din decembrie pana acum a pierdut intre 10 si 14 procente. Adica aproximativ un sfert din cele pe care le avea.

Cauzele picajului sunt doua: asaltul impotriva Justitiei din Comisia Iordache si toata topaiala fiscala care a creat nu numai un imens balamuc, ci si scaderile de venituri acum confirmate. Nu am nicio indoiala ca dupa cererea de revocare a dnei Kovesi si dupa ce a iesit la iveala dimensiunea reala a taierilor de venituri trendul s-a accentuat.

O asemenea pierdere de viteza fara nicio perspectiva de redresare, dimpotriva, ar trebui sa dea de gandit oricarui partid politic. Si, totusi, PSD pare a merge in continuare pe mana lui Dragnea, spre dezastru.

De ce?

Pentru ca Liviu Dragnea le-a mai dat o doza din drogul preferat: anti-Justitia: "Mi-a placut discursul lui Liviu Dragnea in CEx, pentru ca de aici intelegem ca mergem mai departe pe traseul pentru care am fost votati, bataia cu statul paralel va continua, vom continua sa schimbam legile de care am vorbit", a explicat Codrin Stefanescu la iesirea din CEx-ul care i-a dat lui Liviu Dragnea tot ce si-a dorit. Si este argumentul care pare sa-l fi facut pe dl Stefanescu sa treaca peste faptul ca si functia sa e scoasa la mezat.

In mod evident, Liviu Dragnea le-a promis pesedistilor ca are nevoie de aceasta reconfirmare de putere pentru a duce mai departe batalia cu legile si institutiile, pentru a duce revocarea procurorilor sefi la capat, pentru a termina lucrarea cu alte cuvinte.

Si iata ca pentru PSD ura fata de justitie trece peste instinctul de supravietuire politica. De ce spun asta?

Pentru ca o continuare a asaltului pe legi si pe institutii va provoca o reactie severa a Comisiei Europene, dupa cum a lasat deja sa se inteleaga Frans Timmermans la Bucuresti. Ea poate insemna taierea tuturor fondurilor pentru Romania, de la cofinantari la subventii. Pana la ultimul euro.

Si cand conflictul va deveni major, oare romanii cu venituri taiate de Guvern si macinate de inflatie, cu rate la banci majorate oare cui vor da dreptate? Daca PSD mai are vreo indoiala ii recomand ultimul Eurobarometru care arata ca 1 din 2 romani are incredere in Comisia Europeana si doar 1 din 5 in Guvernul de la Bucuresti.

PSD se indreapta spre sinucidere politica, organizat, disciplinat si orb, amagit de cel care pare sa-l fi vandut demult in speranta ca doar, doar si-o scapa propria piele. Si cand aventura se va fi incheiat, este posibil ca din cel mai mare partid al Romaniei, care in urma cu un an si ceva castiga alegerile fara drept de apel, sa nu se mai aleaga decat niste aschii.

Autor: Ioana Ene Dogioiu, Senior editor
Sursa: Ziare.com

Caracatiţa care distruge România!

Pericolul este iminent. Democraţia este în pericol. Ţara are nevoie de oastea “conştiinţei naţionale”.

Revoluţia din 89 pare atât de departe şi totuşi mulţi dintre noi se minunează întrebându-se de ce evoluţia noastră pe toate planurile este atât de lentă. Speranţele acelui decembrie sunt şi astăzi deziderate. În unele privinţe putem vorbi chiar de mici regrese care, desigur, sunt iritante.

Imaginea generală privind România este, însă, mult mai complexă, mai ascunsă şi veninoasă. Vocile care cer un avans mai rapid şi mai solid au dreptate, dar trebuie să afle că, cu precădere în ultimii ani, fiecare pas victorios al României a fost precedat de eforturi uriaşe, de lupte şi infame tentative nevăzute despre care nimeni nu va vorbi explicit niciodată.

Motivele sunt diverse şi, credeţi-mă, mai toate aşa trebuie să şi rămână.

Altfel spus, argumentele pentru camuflarea acestor “fronturi nevăzute” sunt pertinente.

Presa scrisă, mai ales cea de opinie, este redusă la 1%. La radio, emisiunile sunt jenant de nedocumentate, televiziunile generaliste sunt supuse fluctuaţiei banilor din piaţa de consum, de la paralele date pe medicamente pentru răceală la margarina de mumificat oameni. Televiziunile de ştiri nu mai fac faţă presiunilor de zi cu zi, fie ele pseudopolitice, economice sau chiar de informare. Peste tot, selecţia informaţiei se face superficial şi în mare grabă, se trăieşte sub o lozincă falsă care spune aşa: şi mâine este o zi.

Aşa este, dar ziua aceea este a marilor manipulatori de informaţie şi speranţă, nicidecum al celor care cer şi au tot dreptul la o informaţie corectă!

Guvernele noastre au atâta treabă pur economică încât eforturile duse până acum, greu se pot înscrie şi în altă categorie.

Parlamentul, girantul democraţiei oriunde în lume a fost, şi este, atacat aproape fără oprire. Nicicând în istoria României nu a existat un astfel de asalt, aproape constant, asupra Legislativului. Practic, Parlamentul este ultima cetate care, odată cucerită, dizolvată, împrăştiată, învrăjbită, va anunţa capitularea tinerei democraţii în care ne-am pus atâtea speranţe.

Nu vă alinaţi cu gândul că România, mai ales acum, că este în UE, nu are inamici. Are la fel de mulţi ca acum o sută de ani. Dar mai rafinaţi, mai puternici, mai subtili şi mai nemiloşi. Unii ne sunt chiar prieteni în tratate, acte internaţionale sau comerţ.

Trebuie să o spun, pentru binele nostru al tuturor, acest “război” este în toi şi primele ţinte stabilite sunt victime aproape sigure. Ele sunt pârghiile de control din societate. Acestea nu au mecanisme de apărare, şi singura armă ar putea fi“conştiinţa naţională”, aşezarea în slujba Ţării şi Neamului, lucru pe care“internaţionalele momentului” şi “promotorii multiculturalismului” îl urăsc mai mult decât orice.

Cu toate acestea, este singura soluţie!

Nu demult, am făcut afirmaţia că România a fost la un pas de disoluţia naţională. Atunci n-am dat explicaţii prea multe, nici nu puteam. Evident, pentru duşmanii Parlamentului atât a fost de ajuns: am fost imediat atacat de tot soiul de personaje. Ca de obicei, am fost tratat de ţicnit şi mi s-au adus injurii teribile.

Ei bine, astăzi vă voi oferi  altă perspectivă din care veţi putea analiza şi declaraţia aceea, şi altele mai noi. Vă rog să daţi atenţie, nu mulţi vor avea curajul şi onestitatea de a aduce acest argument în vreo discuţie, publică sau nu.

În ultimii ani, atenţie, nu puţini, pentru România au fost preferate, în mare parte,  experimente deduse din teoria “autoîmplinirii unei profeţii” emisă de un geniu pe nume Robert K. Merton. Ea spune aşa:

“O falsă definiție a unei situații ce invocă un nou comportament care va face ca această definiție falsă să devină adevărată”.

Îmi permit să desfac în cele trei etape esenţiale ale ei:

1) Faza Inițială: Interpretarea eronată, dar cu bună ştiinţă şi în scop manipulativ a unei situații curente ( să luăm un exemplu, la întâmplare: cutremurele de la Pungeşti, la vremea sondării după gazele de şist. Aoleooo, se rupe pământul sub noi, a fost interpretarea generală şi eronată. Nimeni nu a ascultat vocile pertinente de la Institutul de Fizică a Pământului, să zicem…)

2) Desfășurarea: Presupunerea că interpretarea din faza inițială e reală(Crăpături în pereţii caselor, unele de zeci de ani, psihoză în masă, “ne otrăvesc pământul”, lupta deschisă cu jandarmii) şi plasarea de martori falşi în punctele esenţiale din societate: presă, în societatea civilă şi ONG-urile de resort, mişcări de stradă)

3) Apogeul: Suficienți oameni se comportă ca și cum situația a fost, este şi poate fi oricând reală. Aici deja manipularea şi-a atins scopul.

Această teorie este studiată şi aplicată încă de prin anii 70, dar în unele ţări, în cele cu univers concentraţionar era prea uşor de implementat, adevărata provocare este în democraţie.

Algeţi, vă rog, dintre evenimentele importante, în sens negativ,  care s-au petrecut în ultimii 25 de ani în România, şi refaceţi invers firul acestei teorii. Veţi fi uimiţi!

Este incredibil de câte ori a fost folosită cu succes în România!

Acum, şi vestea cea bună: de câţiva ani încoace, ofiţeri patrioţi, minţi antrenate, şi închinate Ţări, au reuşit să anihileze astfel de manifestări mai peste întreg teritoriul României. Greu, cu sacrificii şi lungi nopţi nedormite, într-o bătălie în care nu vor fi niciodată numiţi ca eroi. Vor râmâne cei mai de onoare cetăţeni ai României, cu fapte necunoscute.

Ei  bine, aceştia au nevoie de ajutor.

De ajutorul fiecăruia dintre noi.

Ştiţi unde teoria lui Merton nu a putut fi aplicată niciodată?

Acolo unde există coeziune şi solidaritate naţională. În societăţile în care fiecare se gândeşte la binele fratelui său, al Neamului şi a viitorului Ţării sale.

“Purtătorii de conştiinţă naţională” sunt străjile care nu vor permite nici o astfel de manipulare.

Încrederea că Neamul nu îşi va face rău niciodată şi că va face totul pentru prosperitatea sa, alături de Adevăr şi Dreptate, va îndepărta astfel de  abordări menite să rupă societatea, să creeze falii în naţiune, să smulgă tată de fiu, fiu de bunici sau mai rău…

Istoria nu a fost mereu bună cu noi şi poate a sosit momentul să învăţăm din nou ce este aceea a fi patriot, ce înseamnă să lucrezi pentru prosperitatea Neamului din  care te tragi, ce este acela un român, de unde vine şi cum a făcut să rămână român când toţi îl voiau altceva.

Onoarea şi demnitatea Naţională ne va salva, atât în faţa copiilor nostri, cât şi în faţa prietenilor noştri vremelnici sau istorici, dar mai ales în faţa inamicilor nostri, dintotdeauna sau de moment.

Cu cât mai mulţi patrioţi care să ducă mai departe “conştiinţa naţională”, cu atât mai multe şanse să privim cerul de deasupra Carpaţilor cu ochi curaţi şi liberi.

Autor: Ninel PEIA

Sursa: Stiri pe surse, preluare dupa www.ninelpeia.ro