24 februarie: Dragobetele

Pe 24 februarie se sărbătorește, în calendarul popular, Dragobetele. Această sărbătoare a revenit în forță după 1990, mai ales în contrapondere la impunerea mediatică a Valentine’s Day, pe 14 februarie.

Iată o scurtă istorie a Dragobetelui, după cum a povestit-o sociologul Ciprian Voicilă, de la Muzeul Țăranului Român:

Dragobete pentru băieți și fete

Sărbătoarea zilei de Dragobete, ca orice fapt socio-cultural, are o istorie. Odinioară, în anumite zone etnografice/geografice ale României Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie, în altele pe 1 martie. Țăranul român vedea în ea o zi a unui nou început. Ca și cum roata timpului îmbătrânit, al vechiului an, începea să scârțâie, dând semne că ar putea să se și oprească în loc și, dintr-o dată, ciclul temporal se relua cu toată bucuria și avântul unui nou început: căldura primăverii retrezea întreaga natură la viață, iar razele soarelui înflăcăra inimile oamenilor redându-le bucuria de a trăi. De a fi împreună. Astăzi am numi această bucurie a întâlnirii cu celălalt cu un cuvânt mai precis, mai tehnic dar și mai rece: socializare.

Încă din zorii zilei de Dragobete feciorii și fetele mari, bărbații și femeile tinere, după ce se trezeau, se spălau pe față, se pieptănau. Altfel spus, se primeneau. Apoi, dacă era o vreme îmbietoare, porneau în cete să culeagă de prin păduri ghiocei proaspăt răsăriți sau strângeau, pentru foc, lemne uscate. Dar nu plecau oricum, în neorânduială: mai întâi fetele sau tinerele femei apoi feciorii sau bărbații. De se-ntâmpla să fie vreme posomorâtă, fete se adunau prin casele prietenelor sau pe la rude. Acolo le vizitau băieții de prin vecini. Căutau să petreacă această zi cu voie bună. Sporovăiau, de una, de alta, și se întreceau în glume. Pentru ei, asta însemna „să facă Dragobetele”. Credeau că dacă vor spune glume și vor fi voioși acum, în timpul acelui an se vor îndrăgosti, iar omul drag inimii lor le va răspunde cu aceleași sentimente înflăcărate. Feciorii de însurat și fetele de măritat „se însoțeau” și „se însurățeau”: se îmbrățișau, se sărutau, își promiteau că vor fi sinceri unul cu celălalt și se vor ajuta la nevoie.

În mentalul colectiv arhaic, dominant în comunitățile de altădată, exista însă și un revers: dacă se întâmpla ca o fată să nu se-ndrăgostească un an întreg sau dacă dragostea nu îi era împărtășită, interpreta această nereușită în cheie magică: însemna că o altă fată sau femeie i-au făcut farmece „de urâciune”, ca să nu o îndrăgească feciorii.

În multe ținuturi din România, țăranii „țineau Dragobetele” ca să fie „feriți de boale”.

Dar nu în toate regiunile Dragobetele era sărbătorit pe 24 februarie. Prin unele locuri, oamenii socoteau că el cade chiar pe 1 martie. De aceea, îl numeau „Dragobete cap de primăvara”. Se credea că în ziua de Dragobete păsările își găsesc perechea și își fac cuiburi. Fetele mari mergeau să strângă apă de nea, adică de zăpadă. Se spălau cu ea tot anul ca să fie frumoase și drăgăstoase. În memoria colectivă s-a păstrat o variantă poetică a acestui obicei ritual: fetele nemăritate „făceau dragobete de dragoste”. Culegeau roua de pe fragi și își spălau chipul „ca să fie plăcute și văzute când merg la jocuri”. Gesturile le erau însoțite de un mic descântec:

Floare de fragă

Din luna lui Marț

 La toată lumea să fiu dragă,

Urâciunile să le desparți.

În concluzie, când spui „sărbătoarea de Dragobete”, spui dragoste. Apoi vin întrebările secundare: cum să faci să stârnești acest sentiment divin? Dacă ai reușit să-l provoci, ce-ar trebui întreprins ca să-l menții, cum întrețineau odinioară vestalele focul sacru al căminului?

Dragobetele mitic

În unele legende românești, Dragobete este fiul Babei Dochia. Dacă Baba Dochia este întruchiparea forțelor malefice (ea uneltește în fel și chip să își ducă la pieire nora), Dragobete ar fi exponentul principiului contrar, pozitiv, al înnoirii.

Mitul, spunea savantul român Mircea Eliade, este o istorie sacră petrecută în trecut. În negura vremurilor. In illo tempore. Faptele săvârșite de eroul mitic sunt exemplare. Etnologii s-au întrecut în lansarea a fel și fel de ipoteze și teorii care au în centrul lor acest mitem. Din perspectivă mitică, Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon/Eros. El este „purtătorul dragostei și bunei dispoziții pe meleagurile românești” .

(Ne) Gluma zilei - Dragobetele în 1990 - Dragobetele 2024

 

24 februarie - DRAGOBETELE

 

Tradiții și obiceiuri străvechi de Dragobete. Ce trebuie să facă fetele ca să le meargă bine tot anul!

 

Se spune că luna februarie este luna iubirii, iar după Valentine’s Day, urmează frumoasa sărbătoare românească Dragobetele, care este marcată pe data de 24 februarie. Aceasta provine de Zeul lui Dragobete, care este numit și Zeul tinereții, al bucuriei şi al iubirii are origini străvechi.

Dragobete 2017. Ce semnificație are sărbătoarea de pe 24 februarie?

Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci, care s-a transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii. Conform unor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi Cap de primăvară', Năvalnicul' sau Logodnicul Păsărilor') nu era nimeni altul decât fiul babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale. Prin urmare, și în ziua de azi, Dragobete a rămas un simbol suprem al dragostei autohtone.

Dragobete 2020. Tradiții și obiceiuri care se respectă de Dragobete

Pe lângă simbolista iubirii a zilei de 24 februarie, Dragobetele semnifică sfârșitul iernii și începutul unui nou anotimp, și anume primăvara. Astfel, în această perioadă natura se reînsuflețește și totodată, prin această sărbătoare este marcat și sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.

O vorbă din popor spune: „Dragobetele săruta fetele'

Încă din cele mai vechi timpuri, în ziua de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase, cuvincioase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă primele flori ale primăverii, potrivit ziarulunirea.ro. Culesul florilor se continua cu voie bună şi cântece și cu un joc numit zburătorit'. La ora prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi pentru a le săruta.

Dacă o fată îl plăcea pe un anumit băiat, aceasta se lăsa prinsă. Mai apoi, acest sărut era considerat un echivalent al logodnei şi al începutului iubirii între cei doi. Seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei.

Tradiția spunea că cei care participau la sărbătoarea Dragobetelor vor fi binecuvântați tot anul. Ei vor avea parte de belşug și vor fi feriți de boli şi febră. Unele superstiţii din bătrâni spun că cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe „Dragobetele săruta fetele!'.

Dragobete 2020. Ce se spune despre vremea din această zi?

Dacă pe data de 24 februarie vremea era mohorâtă, și dacă era foarte frig sau ploua, pe vremuri, tinerii se strângeau într-o casă „să facă de Dragobete', să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi ghiduşii. În unele zone ale țării, fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. Mai mult, băieții tineri îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.

Și cei mai bătrâni din sat respectau tradiții specifice de Dragobete. Ei acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârşitul iernii și începutul primăvarii, de Dragobete avea loc nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. Sătenii spuneau că în rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii.

În alte regiuni ale țării, în ziua de 24 februarie, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, și își promit credinţa şi iubire.

Dragobete 2020. Superstiţii şi credinţe populare. Ce trebuie să faci pe 24 februarie dacă vrei să-ți meargă bine tot anul

Unul dintre cele mai vechi obiceiuri este acela ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept „zăpada zânelor'. Se spune că apa rezultată prin topire are proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare, la fel ca zânele.

De Dragobete, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Dacă nu fac asta, ele nu vor avea deloc parte de iubire pe toată perioada anului. Totodată, în sate se credea că fetele care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.

În unele sate, se scot din pământ  rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

Toți bărbații sunt obligați ca în această zi să păstreze relații cordiale cu persoanele de sex feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi pentru că astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Fetele și băieții trebuie să se înveselească de Dragobete pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi.

Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei sunt interzise în această zi de sărbătoare. Cu toate acestea, curăţenia este permisă, deoarece este considerată aducătoare de spor şi prospeţime.

Dragobete 2020. Pe 24 februarie nu ai voie să plângi de Dragobete

În ziua de Dragobete nu ai voie să plângi deloc. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

Dragobete 2020. Fetele tinere îşi pun busuioc sub pernă

În anumite zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă și speră că ziua de Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

                                                                          Dr. Iulian COZA

Cenaclul literar "Petre Dulfu" din Satulung s-a întrunit de Dragobete. A citit poetul Vasile Bele!

Insantanee fotografice realizate de Simona Michiş, Bianca Georgiana Bele, Pamfil Bilţiu şi Gelu Dragoş

Salut Trecut - Dragobetele, sarbatoare populara semnificand venirea primaverii

Astazi, 24 februarie,  romanii celebreaza Dragobetele, sarbatoare populara semnificand venirea primaverii. Dragobetele este o sarbatoare exclusiv romaneasca, celebrata pe 24 februarie sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii. Traditia se pastreaza cu precadere in sudul si sud-vestul Romaniei. Potrivit etnografului Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei, etimologia acestei sarbatori populare ar fi „Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatoare religioasa celebrata pe 24 februarie, care in slava se numeste Glavo-Obretenia. Romanii au adaptat-o, astfel aparand sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) in perioada Evului mediu, pana cand s-a impus in unele zone (sudul si sud-estul Romaniei) ca Dragobete. Aceasta explicatie este data si de „Micul dictionar academic”, care atesta folosirea cuvantului din anul 1774. Traditia spune ca in ziua de Dragobete fetele si flacaii, imbracati de sarbatoare, se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute flori de primavara. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor tinerii stateau si vorbeau. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici, se pare, provine expresia Dragobetele saruta fetele!. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii. In ziua de Dragobete, nu se sacrifica animale, pentru a nu strica rostul imperecherilor. Fetele mari strang de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat va fi folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru descantece de dragoste. In plus, se spune ca barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul. In aceasta zi nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor.

                                                                                        I.I. Dragos

Fotografia zilei - Dragobetele

Salut Trecut - 24 februarie - Dragobetele, sarbatoare populara semnificand venirea primaverii !

Astazi, 24 februarie,  românii celebreaza Dragobetele, sarbatoare populara semnificand venirea primaverii. Dragobetele este o sarbatoare exclusiv romaneasca, celebrata pe 24 februarie sau in unele locuri pe 28 februarie, 1, 3 sau 25 martie. Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sau ziua Sfantului Valentin, sarbatoare a iubirii. Traditia se pastreaza cu precadere in sudul si sud-vestul Romaniei. Potrivit etnografului Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei, etimologia acestei sarbatori populare ar fi „Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatoare religioasa celebrata pe 24 februarie, care in slava se numeste Glavo-Obretenia. Romanii au adaptat-o, astfel aparand sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) in perioada Evului mediu, pana cand s-a impus in unele zone (sudul si sud-estul Romaniei) ca Dragobete. Aceasta explicatie este data si de „Micul dictionar academic”, care atesta folosirea cuvantului din anul 1774. Traditia spune ca in ziua de Dragobete fetele si flacaii, imbracati de sarbatoare, se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute flori de primavara. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar in jurul lor tinerii stateau si vorbeau. La ora pranzului, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. De aici, se pare, provine expresia Dragobetele saruta fetele!. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ti afisa dragostea in fata comunitatii. In ziua de Dragobete, nu se sacrifica animale, pentru a nu strica rostul imperecherilor. Fetele mari strang de cu seara ultimele ramasite de zapada, numita zapada zanelor, iar apa topita din omat va fi folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru descantece de dragoste. In plus, se spune ca barbatii nu trebuie sa le supere pe femei, sa nu se certe cu ele, pentru ca altfel nu le va merge bine in tot anul. In aceasta zi nu se coase si nu se lucreaza la camp si se face curatenie generala in casa, pentru ca tot ce urmeaza sa fie cu spor.

                                                                    Iuliu Ionuţ DRAGOŞ