Pandemia nu este compatibilă cu democraţia

 Se înţelege că medicii pun izolarea, carantina, purtarea măştilor, păstrarea distanţei fizice, toate măsurile de limitare a pandemiei în interesul colectivităţii, mai presus de interesele individului.

În primul rând lumea ar trebui să ştie că de când au apărut pandemiile absolut toate măsurile au fost impuse de sus în jos, de la şeful statului, de la guvern şi parlament spre instituţiile subordonate, iar cetăţenii nu au altă variantă decât să le respecte. Motivul este simplu: pandemiile nu pot fi anulate nici prin hotărâri de guvern, nici prin votul în parlament, nici prin referendum.

Acest centralism al deciziilor pune două probleme majore. În primul rând populaţia are nevoi care vin în contradicţie cu priorităţile stabilite de autorităţi. Oamenii au nevoie de bani. Pentru a câştiga bani trebuie să muncească. Interzicerea unor activităţi, cum sunt cele legate de industria turismului, limitează dreptul oamenilor de a munci pentru a-şi câştiga existenţa, de a-şi întreţine familia. În această situaţie este de la sine înţeles că indivizii afectaţi vor contesta măsurile autorităţilor statale.

Un alt tip de problemă ţine de drepturile individuale. Acestea, prin măsurile dictate de guvern, de parlament, de instituţiile statului, limitează drepturile şi libertăţile individului. În plus, există posibilitatea ca autorităţile de abuzeze prin  luarea unor măsuri restrictive exagerate.

Exact în această situaţie ne găsim noi acum. Pe de o parte sunt limitate sau chiar interzise activităţi economice, exemplul cel mai concret fiind cel din domeniul HORECA, pe de altă parte încalcă dreptul omului la muncă, dreptul individului de a se deplasa liber, dreptul de a-şi petrece timpul liber cum şi unde doreşte.

Pandemiile nu sunt compatibile cu democraţiile.

Nimeni nu poate contesta, nici măcar guvernul, că prin măsurile luate, nu se încalcă anumite drepturi şi libertăţi individuale. Dar trebuie să se ştie că în cazul unei pandemii la nivel planetar în mod normal primează dreptul colectivităţii la viaţă, nu a indivizilor care vor să facă tot ce făceau înainte de pandemie. De exmplu nu se mai pot face chefuri de sute de persoane la Vama Veche. Desigur, drepturile celor care iubesc fenomenul Vama Veche este încălcat. La fel, sunt încălcate şi drepturile celor care iubesc teatrul, spectacolele de muzică şi meciurile sportive. Aici, puterea executivă poate pune în balanţă distacţia şi viaţa. Normal că viaţa şi sănătatea au prioritate. Întrebarea este cum ar putea un guvern impune restricţii necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii populaţiei fără să supere o anumită parte din rândul populaţiei? Nu are cum să facă lucrul acesta. Ce sacrifici? Pui în pericol întreaga societate pentru mofturile unui grup minuscul?

Aici ar fi momentul să vedem ce drepturi şi libertăţi consideră protestatarii ieşiţi în stradă că sunt încălcate? Este vorba cumva despre libertatea presei, despre dreptul la libera exprimare a opiniei? Nu. Este vorba despre drepturi destul de prozaice, chiar banale.

Situaţia politică din România era destul de confuză şi fără pandemie. Pandemia a surprins în exerciţiu un guvern minoritar, fără o majoritate parlamentară care să-i susţină iniţiativele.

Sunt politicieni şi partide care confundă lupta politică şi electorală cu lupta anti-coronavirus. Pandemia a întors lumea pe dos, a iversat polii ideologiilor şi doctrinelor.

PSD din fost campion al încălcării drepturilor şi libertăţile individului, din partid-stat, s-a transformat în apărătorul drepturilor şi libertăţilor individului.

PNL, din partidul care făcea parte din opoziţia democratică a anilor „90, a devenit partidul care încalcă drepturile şi libertăţile individului.

Preşedintele Klaus Iohannis şi-a câştigat primul mandat acuzând PSD-ul că îngrădeşte dreptul românilor din străinătate de a vota.

Foarte probabil, pandemia nu se va termina până la algerile din 27 septembrie. Fiind obligatorie păstrarea distanţei fizice evident că la urne va fi o mare înghesuială.

Este posibil ca o parte dintre alegători să nu ajungă la urne. Aşadar, cu ocazia alegerilor locale şi parlamentare, va veni rândul PSD să acuze guvernul PNL că îngrădeşte libertatea cetăţenilor de a-şi exercita dreptul de vot.

Ce s-a schimbat? A întors cumva pandemia lumea pe dos? Nici vorbă. Pur şi simplu politicienii profită de lupta anti-coronavirus în scop politic şi electoral.

Aici se integrează şi protestele de stradă organizate în numele încălcării  libertăţii şi drepturilor individului.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Editorial. Bilanţuri peste bilanţuri

Ultimele zile ale anului sunt dedicate bilanţurilor, mai ales politice. Sărbătorile se suprapun peste cifre, analize, sinteze, rapoarte etc. 2017 a fost unul dintre cei mai frământaţi ani. Instalat în forţă, guvernul PSD-ALDE s-a confruntat nu doar cu adversarii, ci şi cu el însuşi. Pe cât de spectaculoase au fost rezultatele alegerilor parlamentare, pe atât de mult preşedintele Iohannis şi-a dorit un alt guvern. Aritmetica nu i-a permis să iniţieze negocieri care să-i stopeze PSD-ului  drumul spre putere.

ALDE s-a dovedit un partid intransigent. Loialitatea lui Călin Popescu Tăriceanu faţă de social democraţi a rămas intactă. De remarcat că între cele două partide nu s-a iscat de-a lungul anului niciun scandal care să pună în pericol alianţa. Liberalii au rezistat cu stoicism la toate experienţele stângiste iniţiate de Liviu Dragnea. Pur şi simplu ALDE a acceptat fără să crâcnească toate măsurile populiste ale PSD, evident cu intenţia clară de a-şi consolida bazinul electoral.

Trecând peste episodul demiterii propriului guvern prin moţiune de cenzură, coaliţia a ţinut piept criticilor, cele mai multe îndreptăţite, ale preşedintelui, presei, societăţii civile şi chiar celor din exterior. Ambasadele, în special cea SUA, s-a dovedit un critic sever. Cea mai slab auzită voce a fost cea a opoziţiei. PNL a avut propriile probleme. Odată cu renunţarea la conducerea bicefală, un fost PDL-ist şi un reprezentant al fostului PNL, “marele PNL” nu a reuşit să-şi demonstreze forţa rezultată din fuziune. Vasile Blaga a fost înlăturat datorită problemelor judiciare. A fost achitat, dar nu a mai revenit în poziţia de lider punând fracţiunea PDL-istă din PNL în inferioritate. De altfel, Vasile Blaga nu s-a remarcat ca un lider strălucit, el fiind recunoscut pentru capacitatea lui organizatorică.

PNL nu şi-a regăsit tonul specific unui mare partid. Nici după alegerea lui Ludovic Orban nu s-a înviorat. Lipsa unui program alternativ, de dreapta, la guvernarea de stânga se resimte ca principal impediment al întregii opoziţii. USR rămâne la stadiul de partid de stradă, fără ideologie, fără niciun fel de preocupare majoră în creionarea unui program. Lipsa de maturitate politică îl plasează într-o zonă obscură. Avea, la momentul alegerilor, toate şansele să crească. După un an de activitate parlamentară este un fel de UTC zburdalnic, o aripă libertină a PNL. Păcat de speranţele investite în această mişcare tinerească. Canalizându-şi toată energia spre “statul de drept” şi “independenţa Justiţiei” şi-a asumat un rol în societatea civilă, însă trecerea spre statutul de partid politic implică mai mult decât atât. O formaţiune fără lideri riscă să devină o masă amorfă.

UDMR nu este nici la putere nici în opoziţie. Prin protocolul parlamentar semnat cu PSD şi ALDE îi asigură intrarea la guvern cu diferite probleme din teritoriu. O problemă delicată pentru UDMR este participarea la Centenar. Conducerea centrală a adoptat o anumită poziţie care a stârnit reacţii dure. La nivel local lucrurile stau altfel. La urma urmei este vorba despre un bilanţ al celor o sută de ani. Un partid care bate pasul pe loc părând să-şi fi atins limita de sus, este PMP. Traian Băsescu şi-a epuizat stocul de mesaje. ~ncercarea lui de a-şi apăra mandatele a eşuat.

PNL şi USR i-au subtilizat marile lui teme, statul de drept şi independenţa Justiţiei. PMP pare foarte izolat chiar în rândul partidelor de opoziţie. Fostul preşedinte nu se bucură de încredere nici din partea puterii, nici din partea opoziţiei, deşi le face servicii ambelor tabere. Pune umărul la dărâmarea “binomului”, adoptând un ton dur în favoarea PSD-ALDE, dar stă şi alături de PNL şi USR în confruntarea acestora cu PSD. Jocul dublu nu-i aduce un plus de credibilitate şi popularitate, însă îl face un partid interesant.

Partea bună a bilanţurilor de sfârşit de an este că pot fi şi pozitive şi negative. Depinde din ce parte priveşti. Ca buni creştini trebuie să-i înţelegem pe toţi, iar printre cei cărora le urăm un creştinesc “Crăciun Fericit” se numără şi partidele şi politicienii.

Autor. Dumitru Păcuraru

Sursa. Informaţia zilei de Satu Mare