de Gheorghe Pârja
Avem în vorbirea cotidiană o expresie care sugerează
căutarea minuțioasă a unui înțeles, descoperirea lucrurilor tainice, pentru a
cunoaște noi teritorii. Despărțirea firului în patru, aceasta este expresia, te
poate duce la separarea binelui de rău, prin limpezirea contrastelor, poți
pătrunde într-o lume pe care dorești să o relevi și celor din preajmă. De
obicei, o fac cei cu însușiri armonioase, dar și căutătorii care au curajul de
a depăși universul mai limitat în care le-a fost dat să trăiască. Când desparți
firul în patru poți da atenție și monologului interior, în încercarea de a te
descoperi pe tine. Dovedești că îți pasă pe ce lume trăiești, ce se întâmplă cu
cei din jur.
Aceste gânduri, și multe altele, m-au încercat
citind cartea domnului Emanuel Peterliceanu – „Al 4-lea fir”, Editura Proema,
2023. Prefața este semnată de prof. dr. Ioan Gherghel, iar textul de pe ultima
copertă de prof. dr. Terezia Filip. Tâlcul titlului poate fi descifrat după
lectură. Substanța cărții este poliedrică, un fel de ochi de albină care vede
cu o deschidere largă. Cele trei părți, din alcătuirea volumului, sunt precum
etajele unei construcții, fiecare vopsit în altă culoare. Autorul reușește să
le armonizeze prin darul povestirii scurte, uneori percutante, dând unor texte
structura interogației, iar altora tributul moralei.
Dar să le iau pe rând. În prima parte, cu un titlu
introspectiv, „Cine se știe, știe!”, autorul își explorează stările sufletești
în raport cu fascicule ale realității, prin care încearcă să înțeleagă
complexitatea vieții printr-un obiectiv care focalizează tot ce îl preocupă. Emanuel
Peterliceanu ia probe de la natura umană, de la întâmplările lumii din jur,
pentru a face portrete de sentimente cu varii note de tensiune sufletească.
Tabletele, cu iz eseistic și abur liric, ne transmit un mesaj umanist și
ocrotitor. Adică nu putem trece prin lume fără cunoașterea de sine. Sunt texte
despre oglindire, etichetare, cauză și efect, senzații ignorate, prietenia
banilor, îngrijorare, singurătate, invidie, saturație și multe alte stări
omenești, fiecare având o morală la urmă.
Sunt episoade trăite, și acum retrăite în scris, cu
o încărcătură emoțională bine temperată, prin care își face loc și neliniștea,
ca o prefață la setul de întrebări care dinamizează epicul. Naratorul menține
trează iluzia biografică, pentru a ne convinge că depune mărturie despre trăiri
probate de propria experiență. Dovezi ale memoriei individuale. Inciziile sub
formă lirică se vor un liant între suprafața mai dură a relatării și armonia
unui dicteu interior. De aici energia epică a unor episoade, care dă farmec textelor.
În partea a doua a cărții, cu un titlu vindecător –
Politica la psihoterapeut – autorul face o privire mai largă asupra stării
lumii despre care scrie. Sunt tablete incisive, cu subiecte asumate, izvorâte
din preocupări de studiu și cunoaștere. Zona abordată îi este mai aproape de
simțăminte, deoarece a avut șansa să o cunoască implicit, sau prin intermediul
unor personalități de la care a deprins rigoarea informației. Fără complexe,
face portretul lui Colin Powel, fost secretar de stat american, „care a refuzat
să-și continue periplul prin labirintul adevărurilor fabricate.” Alteori,
definește profilul cuceritorului, ori face radiografia Bătăliei pentru Arabia.
Unde am întâlnit multe episoade de acută actualitate.
Este relevat războiul mediatic, în care vede mister,
suspans și conspirații. Tot în această parte a cărții autorul se întreabă:
România, încotro? Face o analiză pertinentă a țării noastre, oferă soluții,
„dar trebuie să-ți iubești patria, să-ți pese de ea!”
În partea a treia, cu un titlu adaptat de început de
basm românesc, A fost odată ca altădată (articole de presă), atenția este
centrată pe experiența autorului pe când era student la Bagdad. Așa spune
povești adevărate despre Saddam Hussein, despre atmosfera din țara invadată,
care în vechime se numea Mesopotamia. Are păreri de luat în seamă despre
refugiații din Uniunea Europeană, despre tragedia exodului. Nu este ocolită
nici problema palestiniano-israeliană, care a aprins lumea la începutul lunii
octombrie 2023.
Multe observații mi-au atras atenția, deoarece vin
din partea unui autor care a cunoscut realitatea la fața locului. Este o carte
care mizează pe întâmplări ce i-au fost aproape. Întâmplări care provoacă
lectura, iar cititorul este liber de a discerne binele de rău. Ceea ce nu este
puțin. Emanuel Peterliceanu a despărțit firul în patru. A rezervat pentru noi
„Al 4-lea fir”. Celelalte trei va trebui să le descifrăm noi, după felul
fiecăruia de gândire. Din cioburile lumii pe care o descrie, autorul a făcut un
vas frumos, atractiv, de ținut sufletul în el.
