Fotbalul de altădată. Puțină istorie nu strică!

Fotbalul băimărean are o tradiție foarte veche, apărând încă din primii ani ai secolului trecut, pe vremea Austro-Ungariei. Totuși, performanțele nu vor fi pe măsura tradiției. În 1948 se fondează un club nou, CSM (FC-ul de mai târziu), prin fuziunea dintre fosta prim-divizionară Phoenix (fostă și FC Carpați) și Minaur. Acest nou club a debutat în elită abia în 1964, însă după un sezon a revenit în B.

Și a durat mult până să se întoarcă în Divizia A, până în 1978. Era perioada Viorel Mateianu, antrenorul care a construit o echipă fantastică, ale cărei vedete erau Koller și Rozsnyai. În 1980, FC Baia Mare obține locul 4, după Universitatea Craiova, Steaua și FC Argeș.

Din vara lui 1995, Baia Mare (care, printre altele, s-a mai numit Minerul și FC Maramureș) nu a mai jucat în D1. O putea face în 2001, promovând în urma barajului cu Foresta Suceava, dar a vândut locul lui FCM Bacău. A fost pentru prima dată în istoria fotbalului românesc când un club și-a vândut locul din elită și, totodată, prima preluare de loc în D1 după Revoluție. În anul următor ajunge din nou la barajul de promovare în A, dar pierde contra Farului. Apoi, confruntată cu mari probleme financiare, va ajunge și în C…

Clubul nu are niciun trofeu în palmares, dar a jucat două finale de Cupa României (de fiecare dată, din postura de divizionară B!!), ambele pierdute în fața lui Dinamo. Ultima, în 1982, când a jucat apoi, venind tot din D2, în… Cupa Cupelor, 0-0 acasă și 2-5 în deplasare (când a deschis scorul pe Santiago Bernabeu) cu… Real Madrid!!! Tot în 1982 a reușit o incredibilă victorie, 3-1 cu Fiorentina, în deplasare, într-un amical!

De-a lungul anilor, mulți fotbaliști de mare valoare au fost lansați de club: Zavoda II, Gergely III, Crișan, L. Bălan, Weiszenbacher. În 1963, pe când era în B, a dat un jucător la națională, pe M. Sasu! La fel se va întâmpla și în perioada 1991-92, când Romulus Buia va bifa două selecții.

În 2010, pe când clubul se afla în liga secundă, a fost retrogradat din motive financiare, atunci desființându-se. Tot în acel an a apărut o ”clonă”, FC Maramureș Universitar Baia Mare (desființat în 2013).

În 2012 se înființează FCM Baia Mare, care în acest an, 2016, fiind în Liga a II-a, s-a desființat. Oficial, acesta nu este continuatorul lui FC Baia Mare.

FC Baia Mare este echipa-fanion a Subcarpatiei românești (înțelegând aici teritoriile din nord-vestul țării, din afara provinciilor istorice ale Crișanei și Maramureșului).

Cristi SOMESAN

Fotografia zilei - Ioan CONDRUC şi Marin SABOU, fotbalişti ai GENERAŢIEI MATEIANU

Liniile de clasament ale echipelor maramureșene în Cupa României

	ECHIPA	M	V	E	Î	GM	GP	PCT
1	F.C.Baia Mare	19	8	0	11	23	30	24
2	Minerul Baia Mare	17	8	3	6	21	23	27
3	Phoenix Baia Mare	11	6	0	5	30	16	18
4	F.C.Maramureș	11	6	2	3	26	16	20
5	F.C.Carpați	7	4	1	2	18	11	13
6	C.S.M.Baia Mare	4	3	0	1	5	5	9
7	C.I.L.Sighet	4	2	0	2	3	4	6
8	Metalul Baia Mare	3	0	0	3	3	7	0
9	C.S.O.Baia Mare	2	1	0	1	5	5	3
10	Stăruința Sighetu Marmației	2	1	0	1	2	3	3
11	Tricolor Baia Mare	2	1	0	1	3	5	3
12	Minerul Băița	1	0	0	1	0	1	0
13	Progresul Șomcuta Mare	1	0	0	1	0	1	0
14	Avântul Bârsana	0	0	0	0	0	0	0
	TOTAL	84	40	6	38	139	127	126

Să nu-l uităm niciodată pe MIRON BORZ din echipa de aur a lui VIOREL MATEIANU!

Primul din stânga maestrului Viorel Mateianu este fundaşul de fier al F.C.ului din Baia Mare - MIRON BORZ care dacă ar fi trăit ar fi împlinit 60 de ani! A jucat şi împotriva Realului din Madrid în Cupa Cupelor! Adevăraţii suporteri şi jurnalişti nu te uită! Aşa cum a făcut-o şi cronicarul sportiv Ion P. Pop în rubrica dumisale Basorelief! Dumnezeu să te odihnească în pace!

G.D.L.

Când talentul este mai presus decât condiţia fizică

Demult am avut de gând să scriu despre nişte fotbalişti români foarte talentaţi, mai ales că i-am cunoscut personal şi au jucat la ...F.C. Baia Mare. Nu este vorba de Generaţia Mateianu. La distanţă de 10 ani după acest fenoment fotbalistic naţional, au apărut alţi fotbalişti maramureşeni talentaţi. În povestea mea este vorba de alţi „muşchetari”, (spun asta că erau trei prieteni buni) şi dacă nu mă înşeală memoria erau atunci când s-au întâmplat faptele în Divizia „A” iar patron era cunoscutul Alexandru Koller, fostul mare fotbalist în trupa lui nea Vio, „Şoni” pentru prieteni.

       Ceea ce o să vă relatez  poate fi confirmat de către patronul unui local din Centrul Vechi al Băii Mari, Iosif G. Pe vremea aceea lucram la Judecătoria Baia Mare, îşi avea sediul în Centrul Vechi, pe strada Baia Sprie. Un judecător cu care mă împrietenisem foarte mult, R. M., intră în biroul meu, îmi spune să las dosarele baltă şi să ies cu el o jumătate de oră. Era în ziua aceea preşedinte de şedinţă. Avea de soluţionat  în jur de 35-40 de cauze. Enormă muncă psihică şi fizică pentru un singur judecător! Îl întreb dacă mergem la „Minerul” unde avea el plăcerea să mergem de obicei dar îmi răspunde că fiind în instanţă, vom merge la o crâşmă mai mică să nu fim văzuţi de nimeni şi mai ales de „colegii” avocaţi care au cauze la el. Plus că preşedintele judecătoriei era o femeie autoritară care avea "boală" pe cei care mai trăgeau câte un pahar, soţul ei fiind un prieten al lui Bachus.  Aşa că m-am conformat şi am intrat într-un local de mâna a doua din apropierea Judecătoriei Baia Mare, unde se servea şi mâncare bună, dar noi am intrat direct în biroul (destul de mic la câţi prieteni avea), domnului Iosif. Acolo, surpriză, trei dintre cei mai adulaţi fotbalişti ai Băii Mari serveau vodcă rusească cu suc de roşii! Judecătorul, care-i ştia pe sportivi, le-a spus să stea comozi dar totuşi i-a întrebat ce fac, cum o mai duc. Unul dintre ei, mai îndrăzneţ i-a spus că au şi ei antrenament pe stadionul „Dealul Florilor” de la ora 11,oo dar nu s-au dus la o „cafea îmbunătăţită” la „Vincu” ,la Geiger, deoarece  sunt mulţi ochi indiscreţi şi au preferat să vină în această aşa zisă „bombă” (ca noi, de altfel!).

     Băieţii servesc vodca în prezenţa noastră şi cel mai îndrăzneţ mai cere o ultimă tură din sticla frumos ambalată şi etichetată, pentru toţi cei prezenţi, inclusiv pentru patronul localului. Servim cu toţii, povestim bancuri, unde judecătorul era imbatabil iar cei trei mari fotbalişti ( toţi au jucat ulterior în străinătate, doi dintre ei în Belgia iar unul în Ungaria, şi s-au retras târziu din fotbalul de performanţă!) se retrag cu ochii sclipind  pentru a merge la antrenament. R.M., judecătorul se uită la ceas, mai cere o tură pentru noi şi ceva de mâncat şi-l „descoase” pe Iosif întrebându-l cât au servit cei trei fotbalişti. Acesta calm, ne spune că 400 ml de căciulă şi că a doua zi au meci în campionat! Suntem toţi de acord să mergem să-i vedem cum joacă. A doua zi, ai noştri „galben-albaştri” înving cu 2-1 iar unul dintre cei trei muşchetari a fost eroul meciului cu un gol înscris, pasă de gol la primul gol şi multe „artificii” făcute pe teren cu adversarii: mingi printre picioare, o minge săltată peste adversarul direct, driblinguri spectaculoase, centrări pe capul coechipierilor şi aşa mai departe, şerpuiri, viteză de joc impresionantă şi pase precise. Din păcate nu ne-am întâlnit după partidă iar drumurile nu ni s-au mai intersectat. Acuma dumneavoastră cei care citiţi aceste rânduri să nu credeţi că fac apologia vieţii nesportive. Nu. Pentru că numai talentul nu te duce în vârf, trebuie şi multă sudoare şi efort. Dar atunci celor trei fotbalişti băimăreni le-a ieşit. Cum însă „ulciorul nu merge de multe ori la apă” sunt ferm convins că unul dintre ei, care a cochetat inclusiv cu naţionala României, putea ajunge mult mai sus dacă avea o viaţă sportivă exemplară. Noi în schimb îi dorim succes în alte planuri, ca antrenor şi părinte de fotbalist!

                                                                                   Gelu DRAGOŞ

Moment de cultură excepţional la Ulmeni ( I )

Sâmbătă, 17 noiembrie 2012, la Pizzeria „Romantica” a avut loc un moment de cultură deosebit datorită lansării cărţii „FC Baia Mare – Generaţia Mateianu”, Editura „Enesis”, autor  ION P.POP cât şi profesionalismului dovedit de scriitorul Radu Botiş, preşedintele Asociaţiei „Ars Vivat”, gazda evenimentului. Peste 40 de persoane l-au aşteptat pe cronicarul sportiv cel mai titrat din Ardeal, iar printre cei prezenţi i-am remarcat , pe lângă trei dintre eroii cărţii: Adalbert Rosznayai, Marin Sabou, Zoltan Illeş, pe scriitorul Alexandru Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, poeta Titina Nica Ţene, poetul Vasile Morar, profesorul Traian Rus, scriitorul Mihai Ganea, criticul literar Virginia Paraschiv, prozatorul Milian Oros, jurnalistul Gelu Dragoş, poetul Dumitru Fânăţeanu, prozatorul Ioan Meteş Morar Chelinţanu, profesor Viorel Pop, scriitorul Alexandru Ganea, prozatoarea Aurelia Oancă, epigramistele Viorica Găinariu-Tazlău şi Aurelia Velea, cântăreaţa Andreea Botiş, poetele Mădălina Zete şi Tabita Pop, actorul Doru Fârte, Gina şi Florian Călăuz, ec. Ioan Ardusădan, ing. Ioan Mătieş, candidat pentru Parlamentul României, reprezentanţi ai administraţiei locale şi alţi invitaţi.

             Vădit emoţionat, domnul Ion P. Pop, după cuvântul de bun venit rostit de părintele Radu Botiş, a spus: „În afară de iniţiativa particulară a lui Vasile Morar, nimeni, nici un oficial nu m-a invitat la Ulmeni până acuma, deşi după absolvirea facultăţii am profesat în Chelinţa şi doi ani am fost chiar directorul Şcolii din Ulmeni.” Apoi domnul Pop i-a invitat în prezidiu, alături de Domnia-sa, de domnul Alexandru Florin Ţene, de Virginia Paraschiv şi Radu Botiş, pe Adalbert Rosznayai, primul fotbalist care a obţinut titlul de maestru al sportului, pe Marin Sabou, căpitan II în echipa lui Mateianu şi fotbalistul care a jucat, caz unic, la o singură echipă: FC Baia Mare; Zoltan Illeş, patronul clubului şi şcolii de fotbal „Viorel Mateianu”Baia Mare.

            Autorul cărţii a ţinut să mulţumească celor care au făcut posibilă prezentarea cărţii la Vişeu de Sus, unde a fost prezent şi fotbalistul Ioan Condruc, la Sighetu Marmaţiei prin grija lui Virgil Codrea, moderator Octavian Butuza, la Satulung, cu sprijinul Cenaclului „Petre Dulfu” din localitate, moderator Gelu Dragoş şi două lansări în Baia Mare la Şcoala de fotbal „Viorel Mateianu” şi Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”.

           A luat apoi cuvântul eseista Virginia Paraschiv care a ţinut să precizeze faptul că pentru ea profesorul Ion P. Pop este un oaspete deosebit la Atelierul Literar al Ligii Scriitorilor Maramureş şi că a impresionat-o încă de la început cu fragmentul citit atunci: „De dragul tău mi-am cumpărat adidaşi”.

         Actorul Doru Fârte, originar din Ulmeni a apelat la telefonul personal pentru a pune muzică şi a citi din cartea „FC Baia Mare – Generaţia Mateianu”. La finalul numărului său a spus simplu: „Deşi nu i-am devenit ginere cum miţaş fi dorit, sunt onorat pentru invitaţie, iar oraşul Ulmeni şi domnul Pop merită această onoare de a se întâlni în mijlocul lui noiembrie.”  A vorbit apoi fără microfon, vocea îl ajută, un discipol al maestrului Ion P. Pop, poetul Vasile Morar: „Demult n-am învârtit atâtea idei din Chelinţa până aici. N-am găsit nimic glorios. Despre Ion P. Pop nu se poate vorbi uşor, deoarece maramureşenii ştiu că dânsul scrie cronică sportivă de când se ştiu ei. Domnul profesor toată viaţa m-a protejat şi mi-a dat spaţiu datorită unei generozităţi cum numai la dânsul am găsit. (...) Provincialismul este un lucru păgubos şi vina este a noastră deoarece ne asumăm acest lucru. Dacă Ion P. Pop ar fi avut o măsuţă în Bucureşti altfel era perceput astăzi. Dar geniul lui Ion P. Pop a fost, este şi rămâne, iar el a fost urmat de geniul jucătorilor de la FC Baia Mare, iar cartea care ne-o propune astăzi este să ne aducem aminte de momentele glorioase ale unei echipe fanion a Maramureşului cât şi despre tinereţile noastre.”

                                                                          Gelu DRAGOŞ

TOP...CODRENESC!

 În urmă cu câteva luni a început restructurarea terenului de fotbal din Asuaju de Sus. Referitor la aceste aspecte vom reveni cu mai  multe amănunte, pe când lucrările respective vor fi finalizate.
 Probabil acest obiectiv v-a duce şi la reânfiinţarea în comună după nu ştiu câte decenii, a unei echipe de fotbal. Şi când ne gândim că prin anii 80, pe terenul menţionat, echipa de fotbal din Asuaju de Sus a susţinut un meci amical cu redutabila pe atunci, F.C. Baia Mare. Nu contează cu ce scor s-a terminat partida respectivă ci faptul  că echipa băimăreană era în anul respectiv pe prima scenă a fotbalului românesc, terminând turul campionatului pe primul loc, şi de altfel calificată în Cupa Europeană "Cupa Cupelor". Este o mândrie şi o onoare pentru toţi asuăjenii faptul că nu s-a auzit până atunci ca o echipă de fotbal de calibrul echipei F.C. Baia Mare, din anii respectivi, să fi fost susţinut întruniri fotbalistice cu echipe din divizia "sătească" sau "teritorială" (numite astfel atunci) în care a fost încadrată şi echipa Făgetul Asuaj, echipă care din nefericire s-a desfiinţat.

                                                                                       VASILE DAN MARCHIŞ

Microbişti români, cumpăraţi repede trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu” ! ( IV )

9.Gheorghe Molnar. Băimărean get-beget, provine dintr-o familie cu încă o soră şi 3 fraţi. Şi-a iubit învăţătorul (Herman) şi i-a plăcut matematica. Despre Gigi Molnar aflăm că era „jucătorul care-l dubla pe portarul Ariciu” şi era un adevărat „înger păzitor” al porţii băimărene! Şi asta în postură de fundaş stânga... Le-a făcut viaţa grea adversarilor direcţi fiindcă era tenace, bătăios şi foarte viguros. Despre episodul „Spitalul de boli contagioase” vă las pe dumneavoastră să citiţi şi judecaţi. Închei cu mărturisirea lui despre perioada Mateianu :”Jucam fotbal de plăcere. Important, în echipă nu erau vedete care să fie cu un cap peste ceilalţi”.

10. Ioan Mureşan. Cel mai bun jucător al turului 1980-1981, dintre sutele de fotbalişti ale celor 18 echipe din Divizia „A”. Nouă ani a fost prezent în loturile naţionale de juniori, tineret, olimpic şi are o selecţie la Naţionala mare. A jucat toată perioada Mateianu. A fost coleg la Steaua cu Iordănescu, Florin Marin, Ştefan Sameş, Tudorel Stoica, i-a avut ca antrenori printre alţii Gheorghe Constantin, Traian Ionescu, Constantin Cernăianu. Şi peste toţi pe Viorel Mateianu! Îmi amintesc cu plăcere cum îl vânam pe Ioan Mureşan în anii terminali ai liceului, pe Aleea Dobrogei, (unde locuia), după un autograf, împreună cu colegul meu de bancă Gavril Petruş, azi un respectabil inginer ce lucrează în domeniul panificaţiei. Era scump un autograf Ioan Mureşan ! Şi încă nu îşi arătase marele lui talent ca mijlocaş la cea mai titrată echipă din România...

11. Pamfil Radu. Mare pescar. Pescuia des la Someş sau în bălţile din jurul lui în zona Lucăceşti. Ne-am împrietenit definitiv. Iuliu Ionuţ îi căuta râme şi coropişniţe din gunoiul vitelor. Putea foarte bine să fie şi actor. Ar fi făcut furori la Holywood în mod sigur. Era un generos, la rugăminţile noastre ne povestea multe „episoade” din cariera lui de fotbalist la Dinamo sau F.C. Baia Mare. Nu vorbea niciodată rău despre colegi. Lua partea frumoasă a lucrurilor. I-a marcat gol lui Coman care atunci era portarul echipei naţionale! Descoper citind despre regretatul Răduţu, cum îi spuneau prietenii, că profesorul lui de biologie Vasile Boboc mi-a fost şi mie mult mai târziu la Liceul nr. 4. Autorul cărţii îl caracterizează foarte bine : „Jucător de spectaculos dribling, insistent pe toată durata partidei. Radu s-a bucurat de simpatia cronicarilor sportivi şi a publicului, fiind aplaudat peste tot”.

12. Adalbert Rozsnyai. Poate cel mai longeviv jucător de fotbal pe care-l cunosc din fotbalul românesc. Mi-l amintesc de la Jiul Petroşani, ştiu că a jucat la Dinamo Bucureşti. Om de bază în trupa lui Mateianu. Responsabil cu golurile decisive. Golgeter înnăscut. Adormea fundaşii. Poate de aceea întotdeauna în tribune îi ţineam pumnii strânşi ca să înscrie, avea şi sânge alb-roşu. Avea în orice caz un dezvoltat simţ al porţii, al golului. Cireaşa unui meci, nu? Scriitorul Ion P.Pop îl aseamănă cu Viorel Mateianu. Vă invit să citiţi cele 6 argumente ale Domniei sale. Ce poate fi mai măgulitor decât atât „Nea Roji”?

13.Imre Szepi. A urcat ca şi în teren mereu, de la Divizia „C” la echipa naţională! Vitezistul echipei, Imre realiza suta de metri într-un timp apropiat de recordul României la atletism! Consătean cu Emerich Dembrovski. Amândoi deosebiţi atât în teren cât şi în afara lui. La întrebarea domnului Pop „Care a fost cea mai mare bucurie ?” Imre Szepi a răspuns firesc :”După familie, a fost aceea de a fi fotbalist într-o echipă atât de interesantă cum a fost F.C. Baia Mare”. O echipă condusă de un bun psiholog în persoana lui „Nea Vio”!

14. Alexandru Terheş. Un răsfăţat al tribunelor! Un intelectual în adevăratul sens al cuvântului. S-a căsătorit cu colega lui de clasă, Mirela. Doi copii reuşiţi : Alexandra şi Claudiu.S-a stabilit cel puţin pentru o vreme la Oradea. A fost cel mai tânăr din trupa de aur, marca Viorel Mateianu. A jucat mulţi ani la Sportul stundenţesc cu fotbalişti unul şi unul, numai dacă îl amintim pe Hagi. Terheş este un nume greu în fotbalul românesc. Splendite interviurile luate de autorul cărţii celor 13. Încheiem cu cei 14 „magnifici”, cu cuvintele lui Alexandru Terheş :”Nu pot să spun că am fost cel mai bun, cel mai tare, cel mai frumos, cel mai mare. Dar pot spune că am fost ACOLO”. Aşa este şi ne este dor de vremile acelea şi nouă. Cronicarul Ion P.Pop tocmai asta face cu trilogia „F.C. Baia Mare. Generaţia Mateianu”. Ne alină durerile...

Gelu DRAGOŞ

Microbişti români, cumpăraţi repede trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu !” ( III )

Al treilea radiografiat este „portarul-libero” Daniel Ariciu, despre care aflăm că e muscelean, la fel ca pictorul şi poetul Ion Georgescu! Câteva recorduri deţine şi Daniel : a suferit de-a lungul carierei 21 de comoţii celebrale (!), dar este mândru că în 4 ediţii de campionat n-a primit nici un cartonaş galben, de roşu nici nu mai vorbim. Şi ce portar temperamental era !

Acum Daniel este stabilit în Israel (Natania) cu cea de-a treia soţie, Rodica, şi lucrează la un azil. Îşi propune să se întoarcă pensionar de acolo, în 2017, la Constanţa, unde şi-a cumpărat un apartament lângă sora lui.

Lucian Bălan. Îmi doresc asemeni autorului Ion P. Pop să condensez informaţiile despre carte, dar când vine vorba de Lucică Bălan nu pot! Cu Răzvan, fiul lui, sunt prieten pe Facebook. Lucică a fost adus la Baia Mare de către antrenorul dr. Victor Stănculescu. Deşi firav, avea talent cu carul. Mingicar ? Nu cred. Talentul întotdeauna şi l-a pus în slujba echipei. Aşa a făcut mai tîrziu şi la Steaua. Cu Viorel Mateianu şi F.C. Baia Mare a debutat în Divizia „A”. Are cel mai impresionant CV dintre toţi. Campion european în 1986 cu Steaua. A dat mâna cu Nicolae Ceauşescu, care l-a decorat. Cu echipa militară a fost campion al României de 4 ori! Dar tot mai bine s-a simţit cu „generaţia de aur” a echipei F.C. Baia Mare! Deşi bucureştean, se întoarce de fiecare dată în Baia Mare. A şi declarat în acest sens : ” Niciodată nu voi părăsi Maramureşul!”.

Urmează Miron Borz. I-am reproşat scriitorului Pop stând la o cafea în „aula” Academiei O.J.T., faptul că a scris prea puţin despre el. Am să-l citez şi o să vă daţi seama şi dumneavoastră de ce. „După ieşirea din circuitul fotbalistic, destinul lui a fost unul trist. Anturaje labile. Soţia şi fiica îl părăsesc. Îşi pierde şi locuinţa. Moare stupit în Spitalul din Baia Mare...”Păcat de Miron! Era imperial în apărarea F.C.-ului. A jucat pe „Santiago Bernabeu” cu Real Madrid! Era cult. Generos. Naiv. Bonom. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Gigi Deac, este din Bogdan-Vodă.Aflăm că îşi iubea mult mama; învăţătoare i-a fost Elena Bindea, mama regretatului deputat Liviu Doru Bindea. Deac îşi aminteşte cu drag de meciul de debut cu campionii României, Dinamo. La un moment dat Cornel Dinu i se adresează lui Sătmăreanu II :”Mă, numără-i pe aştia că-s mai mulţi!”. Cel mai frumos gol l-a marcat cu Craiova Maxima! Pentru Gheorghe Deac familia şi amintirile cu şi despre „Generaţia Mateianu” sunt cele mai mari averi. „Noi, jucătorii şi Nea Vio am fost o adevărată familie.Nu te lăsa sufletul să-ţi cerţi colegul. Ne respectam. Ne ajutam. Săream unul pentru altul şi ne corectam greşelile”. Cuvinte perfect valabile şi azi, dar oare cine le pune în aplicare ?

7. Constantin Dragomirescu. S-a stabilit în Australia. Prin 1990-91 am servit o cafea cu el într-un băruleţ de pe Griviţei. Mi se pare că era a lui. Gogu Dragomirescu a înscris în meciul cu Dinamo din finala Cupei României, ediţia 1981-1982. A jucat în ambele partide cu Real Madrid. A cochetat cu loturile naţionale: de tineret, olimpic. Dragomirescu, un fotbalist băimărean al „Generaţiei de Aur”!

8. Alexandru Koller. Autorul scrie cel mai mult despre Şoani Koller. Avea date despre el. Merită. Au colaborat bine împreună. Koller trăieşte intens alături de fenomenul fotbalistic băimărean. În teren cât şi în afara lui era ELEGANT. După încheierea carierei, la puţin timp a devenit preşedintele clubului băimărean. A fost coleg de clasă la Târgu Mureş cu Boloni! A debutat în „A”la nici 18 ani cu Rapid Bucureşti, pe Giuleşti.A jucat la naţională contra lui Blohin(U.R.S.S.) şi Lato (Polonia). L-au antrenat printre alţii : Viorel Mateianu, Valentin Stănescu, Constantin Cernăianu, Mircea Rădulescu. A jucat pe „Maracana”(Brazilia). Încheiem acest mini CV Alexandru Koller, cu cuvintele lui :” În concluzie, la club am câştigat glorie, bani, relaţii, imagine. Toate acestea m-au propulsat ca om de afaceri. Uneori, cu multe peripeţii, unele inevitabile”. Perioada Mateianu o caracterizează astfel :”Cea mai frumoasă perioadă din cariera mea. Perioada în care m-am format. Am fost remarcat pe plan naţional. Selecţionat în reprezentativa României. A fost vârful formei mele sportive”. Mulţumim Alexandru Koller pentru cuvintele spuse la adresa lui „Nea Vio”. Ai fost şi eşti un adevarat LORD!

Gelu DRAGOŞ

Microbişti români, cumpăraţi repede trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu” ! ( I )

Am citit într-un timp record primul volum din trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu”, deoarece este o carte captivantă, scrisă bine, scrisă cu sudoare şi nopţi nedormite, cu grija de a nu omite sau jigni pe cineva, o carte în care de multe ori te regăseşti şi tu cititorule, fie în postură de copil fără griji care baţi mingea pe maidan, fie în aceea de om matur, cu griji şi nevoi, într-o societate românească democratică care uită lucrul cel mai important – românul de rând. Dacă vrei să evadezi puţin din atmosfera acestor zile, vă propun cu căldură această carte.

Primul volum scos pe piaţă,”Generaţia Mateianu” fascinează încă din prolog. Foarte multă informaţie adunată în timp dar scrisă “altfel”, nu în stil gazetăresc, precis şi livresc. Ion P. Pop, sper să nu se supere, are ceva din scriitorul şi cronicarul sportiv Ioan Chirilă, pe care l-am citit din scoarţă în scoarţă.

În “Note biografice” începe aşa cum se cuvine, cu artizanul acestei echipe minunate F.C. Baia Mare, “minunea blondă” antrenorul ei, Viorel Mateianu. Aflăm pentru început despre Lipăneşti-Prahova, apoi lucruri inedite despre jucătorul lui “U” Cluj-Napoca, despre prima lui soţie Eugenia Tărăngoiu, componentă a echipei de scrimă a României cu care are un copil, Dan Mihai (mort prematur, la nici 28 de ani!) dar şi doi nepoţi, Viorel şi Dan. Citim pe nerăsuflate despre cea de-a doua soţie şi ultima, Michaela Vlădeanu şi cel de-al doilea său fiu, Vlăduţ. Citim trişti despre dispariţia fizică a antrenorului Viorel Mateianu, cu lux de amănunte. Ne dăm seama că profesorul Ion P. Pop a uzat de toate cunoştinţele pe care le-a putut contacta cât şi de citirea tuturor ziarelor vremii. Mi-a plăcut titlul “ S-a stins o stea!”. Aşa este. De remarcat că i-au adus omagiu sau au fost la înmormântarea sa din Cimitirul Militari printre alţii : Angelo Niculescu, Mircea Lucescu, Cristian Gaţu, Rică Răducanu, Mihai Stoichiţă şi întîrziatul Emerich Jenei.

Citesc apoi cu şi mai mare interes ( paginile dinainte sunt de vină ! ) “Viorel Mateianu, biografie fotbalistică” şi chiar dacă unele informaţii despre Viorel Mateianu se repetă, nu sunt supărătoare, dimpotrivă te fac să te îndrăgosteşti şi mai mult de copilul din Lipăneşti, juniorul, fotbalistul divizionar “A” şi mai apoi titularul naţionalei care din cauza unui accident a ratat de puţin Campionatul Mondial de fotbal din Mexic 1970! Paginile 22 până la 44 sunt o adevărată Istorie a fotbalului românesc! Credeţi-mă ! În preajma lui Mateianu sau invers, au stat atâtea personalităţi ale fotbalului românesc sau au avut un cuvânt de spus pentru izbânzile viitoare încât totul e adevărat, nimic “umflat” sau neadevărat.

Gelu DRAGOŞ