Fotbalul băimărean are o tradiție foarte veche, apărând încă din primii ani ai secolului trecut, pe vremea Austro-Ungariei. Totuși, performanțele nu vor fi pe măsura tradiției. În 1948 se fondează un club nou, CSM (FC-ul de mai târziu), prin fuziunea dintre fosta prim-divizionară Phoenix (fostă și FC Carpați) și Minaur. Acest nou club a debutat în elită abia în 1964, însă după un sezon a revenit în B.
Și a durat mult până să se întoarcă în Divizia A, până în 1978. Era perioada Viorel Mateianu, antrenorul care a construit o echipă fantastică, ale cărei vedete erau Koller și Rozsnyai. În 1980, FC Baia Mare obține locul 4, după Universitatea Craiova, Steaua și FC Argeș.
Din vara lui 1995, Baia Mare (care, printre altele, s-a mai numit Minerul și FC Maramureș) nu a mai jucat în D1. O putea face în 2001, promovând în urma barajului cu Foresta Suceava, dar a vândut locul lui FCM Bacău. A fost pentru prima dată în istoria fotbalului românesc când un club și-a vândut locul din elită și, totodată, prima preluare de loc în D1 după Revoluție. În anul următor ajunge din nou la barajul de promovare în A, dar pierde contra Farului. Apoi, confruntată cu mari probleme financiare, va ajunge și în C…
Clubul nu are niciun trofeu în palmares, dar a jucat două finale de Cupa României (de fiecare dată, din postura de divizionară B!!), ambele pierdute în fața lui Dinamo. Ultima, în 1982, când a jucat apoi, venind tot din D2, în… Cupa Cupelor, 0-0 acasă și 2-5 în deplasare (când a deschis scorul pe Santiago Bernabeu) cu… Real Madrid!!! Tot în 1982 a reușit o incredibilă victorie, 3-1 cu Fiorentina, în deplasare, într-un amical!
De-a lungul anilor, mulți fotbaliști de mare valoare au fost lansați de club: Zavoda II, Gergely III, Crișan, L. Bălan, Weiszenbacher. În 1963, pe când era în B, a dat un jucător la națională, pe M. Sasu! La fel se va întâmpla și în perioada 1991-92, când Romulus Buia va bifa două selecții.
În 2010, pe când clubul se afla în liga secundă, a fost retrogradat din motive financiare, atunci desființându-se. Tot în acel an a apărut o ”clonă”, FC Maramureș Universitar Baia Mare (desființat în 2013).
În 2012 se înființează FCM Baia Mare, care în acest an, 2016, fiind în Liga a II-a, s-a desființat. Oficial, acesta nu este continuatorul lui FC Baia Mare.
FC Baia Mare este echipa-fanion a Subcarpatiei românești (înțelegând aici teritoriile din nord-vestul țării, din afara provinciilor istorice ale Crișanei și Maramureșului).
Am fost și am rămas un pasionat de istorie, deși nu
sunt istoric. Geografia mi-a rămas harta călătoriilor imaginare, dar și
garanția că știu unde mă aflu pe Pământ. Latina mi-a rămas o mare nedreptate,
deoarece la Liceul Pedagogic, chiar în anul când am reușit a fost scoasă ca
disciplină din programa școlară. Mi-a rămas o rană nevindecată. De aceea, când
dr. Teodor Ardelean polenizează discursurile lui cu expresii din limba latină
îmi mai liniștesc chiar neliniștea. Și-mi aduc aminte de o întâmplare
privilegiată, când poetul Geo Dumitrescu, într-un parc bucureștean, mi-a
recitat poemul său “Inscripție pe o piatră de hotar”, din care amintesc prima
strofă: „Slav aș fi fost de nu eram latin/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac
-/ dar a ieșit așa să fiu român/ și eu cu soarta asta mă împac.”
Vedeți, ce înveți la școală nu se uită niciodată. Și
întâmplarea cu latina mi-a fost un îndemn să citesc scriitori și istorici
latini, evident în limba română. Am început cu această amintire deoarece
dinspre Ministerul Educației vin vești care seamănă cu materia limba latină de
la liceul meu sighetean. După ce la conducerea acestui minister s-au perindat
peste treizeci de demnitari, acum este la cârmă profesorul universitar Daniel
David, fost rector al Universității Babeș-Bolyai. Este și autorul cărții
Psihologia poporului român. Și domnul ministru este purtat de grija pentru
reformarea școlii, fior care i-a cuprins și pe înaintașii lui. Cu puține
excepții, reformele erau de formă, nu de conținut, aparențe și nu esențe.
Cum a fost, spun cei pricepuți, înlocuirea
trimestrelor cu cinci module și cinci vacanțe. Reformatorii din ministerul
domnului David au trecut la reducerea orelor destinate disciplinelor
consacrate. Coloana vertebrală a educării nației. A reacționat cu argumente și Academia
Română, prin președintele ei, istoricul Ioan Aurel Pop. Aud strigătul: ce atâta
istorie, ce atâta geografie, ce atâta limba română, ce atâta latină… Avem
telefoane mobile, deci vivat digitalizarea alfabetizării! Vivat, dar nu în
defavoarea materiilor care împlinesc destinul omului. Istoricul observă că de
dragul globalizării, numele de România și român s-au șters aproape total din
manuale. Nici numele de limba română nu le-a plăcut și a devenit limbă și
comunicare.
Și greșeala făcută cu voia a devenit normă. Că la
acest minister se practică obiceiul cum vine de sus, așa merge pe fus!
Academicianul Pop ne spune că s-au făcut manuale alternative de istorie, unele
mai năstrușnice decât altele. Istoria este înțeleasă și este folositoare dacă
evenimentele se învață în perindarea lor, din cele mai vechi timpuri și până
astăzi. Domnul academician Pop a devenit un istoric revoltat, când aude că
școala nu mai trebuie să-i învețe pe elevi teorie, ci numai practică. Școala
trebuie să le transmită alumnilor cunoștințe teoretice, pentru ca ei să aibă la
maturitate nu doar practică, ci și cultură generală. Practica se învață la fața
locului.
Eu îmi aduc aminte de practica pedagogică pe care am
făcut-o în ultimii doi ani de liceu – în școli din municipiu, dar și la sate.
Așa, când am ajuns învățător în Breb eram stăpân pe condiția mea de la catedră.
Această practică este necesară și pentru absolvenții de învățământ superior
care optează pentru a fi profesori. Nu se mai face asemenea ucenicie. O
ministră a educației, când i s-a spus că este lipsă de dascăli în învățământul
preuniversitar, a sugerat să aducă la clasă absolvenți de orice facultate.
Academia Română a atras de multe ori atenția asupra
erorilor din învățământ. A fost auzită, dar nu ascultată. Și acum academicul
for susține ca istoria să se predea la toate clasele, două ore pe săptămână.
Din păcate, acum, prin noile directive ministeriale, are loc o nouă ofensivă
împotriva științelor clasice, printre care și istoria. Cei ce vin cu asemenea
restricții nu își dau seama de consecințe. Eu tot strig, cine aude? Mările din
nou sunt ude. După noile dispoziții, limba latină nu mai are dreptul de a intra
în școli cu demnitatea ei istorică. Îmi aduc aminte câtă râvnă au depus
academicienii Ioan- Aurel Pop și Solomon Marcus pentru a salva latina în școli.
După noile dispoziții, puse în dezbatere, latina a primit pașaport pentru
uitare. Scoaterea limbii latine din liceu este un atentat la cultura umanistă,
fondatoarea Europei.
Nu se mai vrea a se recunoaște că am rămas singurul
popor neolatin în această geografie, care mai aduce aminte, prin limbă, de
vechea Romă. Apoi, spun cunoscătorii, gramatica limbii latine este ca geometria
pentru matematică. Te învață logica limbilor. Se vrea să avem cetățenie
europeană. Dar se uită că popoarele nu sunt produsul unor decizii luate de
guverne și parlamente, ci s-au născut organic prin vreme, spune istoricul.
Noile planuri sunt puse în dezbatere publică pentru ca în sălile de clasă să
ajungă o nouă paradigmă curriculară. Se așteaptă vremuri mai bune, mai reale
pentru școala românească. Aud în jurul meu noțiuni de istorie, geografie și
expresii în latină care își caută elevii. Alea iacta est, cum a spus Cezar.
Există unii oameni care au o menire cu totul
specială în lumea aceasta. Sunt acei oameni care nu precupeţesc niciun efort,
ci se dedică trup şi suflet unor demersuri extrem de dificile. Ne referim la
acele demersuri care vizează educarea fiinţei umane în conformitare cu idealul
încrederii în propriul potenţial, al dezvoltării de sine, al creşterii de sine.
Aceste demersuri dificile sunt acelea ale căror rezultate ar trebui să fie – pe
măsura efortului depus (deşi, niciodată nu cred că sunt) – cuantificabile din
două puncte de vedere. Primul – şi, întotdeauna este aşa – al celor care sunt
beneficiarii sau după caz destinatarii demersurilor întreprinse. Mai apoi, cel
de-al doilea, al celui care iniţiază şi duce la bun sfârşit demersul sau
demersurile la care ne referim şi, care, se bucură nu atât de realizarea sa cât
de faptul că a realizat ceva pentru ceilalţi, pentru creşterea lor, pentru
împlinirea lor.
Există
oameni de felul celor evocaţi mai sus. Puţini, dar există. Există oameni…
profesori. Un astfel de om este şi domnul Petre Din, inspiratul autor al
volumului de studii cu caracter interdisciplinar recent apărut la editura
Napoca Star din Cluj-Napoca.Profesor de
istorie la Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr” din Avrig. Profesor, dar, un profesor
aparte. Un profesor de vocaţie. Un explorator în domeniul pedagogiei şi, mai
ales, un cercetător neobosit în domeniul disciplinei pe care o predă, istoria.
Dar şi în domeniul disciplinelor conexe. Un profesor care nu-şi ia niciodată
vacanţă de la studiu, de la cercetare, de la observarea atentă a derulării
evenimentelor, de la desăvârşirea de sine ca profesionist şi, în fine, de la
căutarea şi oferirea de argumente în favoarea temelor cercetate tuturor celor
care, într-un fel sau altul, i-au ajuns elevi, unul dintre aceştia fiind chiar
eu însumi. Un profesor care scrie. Prin scris profesorul Din îşi multiplică
numărul elevilor şi al claselor la care predă cu tot atâţia elevi câţi cititori
înregistrează cărţile publicate de către domnia sa.
Cea mai recent publicată lucrare a profesorului
Petre Din are, aşa cum deja aminteam, un caracter interdisciplinar şi
pluridisciplinar, aşa cum se precizează de mai multe ori pe parcursul cărţii.
Aceasta ne prilejuieşte întâlnirea cu o altă latură a istoricului dedicat. Este
dimensiunea aceea de arheolog al conştiinţelor, al sentimentelor, al
gândurilor, al mentalităţilor celor care sunt direct implicaţi în înfăptuirea
istoriei. Prin cartea pe care o avem în faţă autorul ne prilejuieşte, aşadar,
accesul la istorie prin ochii celor care au trăit istoria. Prin ochii celor
care au fost martori şi implicaţi în mod direct în derularea evenimentelor
exact în momentul în care ele deveneau istorie. Profesorul Din nu ne predă
istoria, ci ne face martori ai istoriei. Ne plasează într-o perspectivă
participativă. Prin lectura celor unsprezece studii care alcătuiesc volumul de
faţă noi, cititorii, devenim contemporani cu istoria. Şi ea cu noi.
Caracterul lucrării este aşadar extrem de actual.
Reiese cu claritate apetența autorului pentru investigarea cu acrivie
științifică, dar și cu o deschidere cu totul specială față de subiectele
investigate. De altfel, specificul cărții este dat în mare parte de obiectul
cercetării și anume de mentalitățile colective și imaginarul social. Acest fapt
determină, pe de o parte, un travaliu solicitant din partea autorului – cu
toate că pe tot parcursul lucrării acest travaliu nu este foarte vizibil din
pricina entuziasmului ce răzbate din atitudinea cercetătorului avid de
deslușirea tainelor subiectelor abordate ceea ce, de bună seamă, dă o certă,
pozitivă și benefică notă de prospețime prezentării – iar, pe dealtă parte, o complexitate metodologică de
lucru, o abordare dinamică, pluridisciplinară, care implică apelarea la științe
conexe precum psihologia socială, demografia istorică și geografia umană (p.
30).
Textul lucrării beneficiază (în interiorul fiecărui
capitol) de pertinentele și binevenitele considerații introductive și
concluzive ale autorului. Desigur, acest text este destul de dens pe alocuri.
Construit pe mai multe nivele, el prezintă necesitatea unei îndrumări, a unei
călăuziri prin meandrele realității istorice, îndrumare asumată și onorată cu
asupra de măsură de către autor, care merită cuvinte de apreciere și din acest
punct de vedere.
Astfel, cititorul poate observa cum, pe parcursul
lecturii monografiile pe care le anunță cele unsprezece titluri ale capitolelor
cuprinsului lucrării conțin în interiorul lor alte monografii. Aceasta face ca
– în mod benefic, din punctul nostru de vedere –, atenția cititorului să
fiesolicitată pe parcursul lecturii în
mod gradat și nuanțat. Se observă pe alocuri cum perspectivele se succeadă, cum
se întâlnesc și apoi se despart din nou. Ochii care privesc evenimentele sunt
la rândul lor investigați de privirea istoricului, care, la rândul său, își
realizează demersul prin compararea, evaluarea sau punerea la un loc a
relatărilor celor care sunt participanți direcți la evenimente cu elaborările
și interpretările specialiștilor interesați (la fel ca autorul) de prezentarea
cât mai fidelă a lucrurilor.
Așa încât, chiar dacă ne aflăm la mare distanță
temporală de cele petrecute, noi, cititorii, avem dintr-odată posibilitatea de
a ne identifica pe noi înșine – din punct de vedere afectiv, datorită acestei binevenite
lucrări – ca părți vii ale unui mozaic istoric de o complexitate impresionantă
și, în același timp, chiar de a consona cu pulsațiile și trăirile evenimentelor
și personajelor din acele vremuri îndepărtate.
Înțelegem astfel, împreună cu Petre Din, că, dacă
sufletul românesc se resimte de o anumită instabilitate, aceasta se datorează,
conform afirmațiilor lui Dumitru Drăghicescu, frământărilor istoriei.
Invaziile, momentele agitate, vicisitudinile, și altele, au răpit românului
timpul necesar elaborării unei atitudini stabile, consecvente, față de muncă
sau față de modul său de manifestare în comunitate și în societate, fapt care a
dus, în consecință, la o diminuare a caracterului național. (p. 25)
Cu toate acestea, așa cum reiese din mărturisirile
autorului însuşi, pentru investigarea sufletului românesc nu trebuie să ne
echipăm doar cu un foarte aspru şi subiectiv spirit critic (spirit care este,
desigur benefic într-o oarecare măsură), ci trebuie să abordăm lucrurile
obiectiv pentru a putea observa aportul benefic pe care l-au avut atâtea personalități
din istoria neamului nostru, personalități care, printr-un comportament
exemplar au reușit să modeleze în mod benefic spiritul românesc (p. 120)
De altfel, toate cele unsprezece prezentări
realizate de către profesorul Petre Din pe tot parcursul documentatei și
prețioasei lucrări, pe care o propune acum publicului cititor sub titlul
”Istorie, identitate și mentalități colective românești în secolele XVIII-XX”,
concură spre promovarea ideii că, așa cum spunea și Mircea Eliade, în pofida
vicisitudinilor care au planat de-a lungul timpului asupra spațiului populat de
români, aceștia au reușit să își păstreze și să-și perpetueze unitatea etnică,
culturală și lingvistică, aducând o contribuție benefică valorilor europene și
o contribuție originală la patrimoniul cultural universal. Cum? Prin acele
elemente culturale promovate de Eminescu, Hașdeu, Iorga, Pârvan, Nae Ionescu,
Lucian Blaga, Brâncuși, Liviu Rebreanu.
Ce ni se cere nouă – cititorilor și, nu numai, ci
tuturor românilor, deopotrivă – ținând cont de acest tezaur cultural moștenit
de la înaintași? Ni se cere să avem curajul de a fi români. Și, ce înseamnă să
fii român? Înseamnă, potrivit cuvintelor autorului, să asimilezi în întregime
elementele culturale promovate de acești iluștri înaintași ai noştri (p. 175).
Așadar, să purcedem! Un foarte potrivit debut în acest sens ar putea fi chiar
parcurgerea paginilor cărţii pe care ne-o oferă şi de această dată, cu
obişnuita-i gratitudine, profesorul Petre Din. Şi, să ne fie tuturor o lectură
cu folos!
Protopop:
Pr. dr. Vasile GAFTON, Protopopiatul Avrig
Sfântul şi Dreptul Iov îndelung-răbdătorul - foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul şi Dreptul Iov îndelung-răbdătorul a fost unul dintre drepţii Vechiului Testament.
(BRU) Sf. și dreptul Iov, mult răbdătorul
(BRC) Sf. Dominic Savio
în calendarul evanghelic-luteran: Frederic al III-lea, elector al Saxoniei
Astăzi în istorie pentru 6 mai
Evenimentele Zilei de 6 mai în Istorie:
- 6 mai 1600 – Mihai Viteazul îl alungă pe Ieremia Movila și ocupă Moldova, realizând astfel prima unire politică a celor trei țări române;
- 6 mai 1925 – A fost înființată Mitropolia Basarabiei; 6 mai 1990 – Podul de flori de peste Prut
6 mai 1405 - S-a născut eroul poporului albanez Gerge Kastrioti (Gjergj Kastrioti) ( d. 17 ianuarie 1468), cunoscut mai ales sub numele de Skanderbeg.
Eroul poporului albanez Gerge Kastrioti – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A condus între 1443 si 1468 lupta împotriva Imperiului Otoman obținând victorii in mai multe batalii si eliberând în mare parte teritoriul albanez, cu centrul în orașul Krujë.
6 mai 1501 - S-a născut Papa Marcel al II-lea; (d. 1555).
6 mai 1574 - S-a născut Papa Inocenţiu al X-lea; (d. 7 ianuarie 1655).
Papa Inocenţiu al X-lea, Pictura de Diego Velasquez – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Papa Inocentiu al X-lea a condus Biserica Catolica între anii 1644-1655.
6 mai 1527 - Trupele lui Charles, duce de Burbon, au invadat Roma, ucigând peste 4.000 de locuitori si jefuind bogatii inestimabile. Roma fost devastata de armatele imparatului Sfantului imperiu roman de natiune germana, Carol Quintul. Garda Elvetiana care apara Vaticanul s-a baricadat in curtea Bazilicii Sf.Petru si a aparat Sfantul Scaun in fata asediului a mii de soldati . Au cazut eroic in lupta147 luptatori din Garda Elvetiana au cazut eroic in lupta si au supravietuit numai 42. Papa a fost salvat printr-un pasaj secret lung de 750 metri,existent si in zilele noastre, care leaga Vaticanul de Castelul Sant’Angelo.
Depunerea juramantului de catre noii recruti din Garda Elvetiana – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Aceasta lupta eroica este celebrata la fiecare 6 mai, data care a devenit ziua prestarii juramantului pentru noii recruti din Garda Elvetiana.
6 mai 1600 - Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă, învingându-l la Bacău, și realizează astfel, prima unire politica a celor trei tari romane. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: “Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei“. La recomandarea marii boierimi, domnitorul Mihai Viteazul a numit un domn în Moldova, subordonat sieși. La 21.X/1.XI.1599 Mihai îsi facuse intrarea triumfala în Alba Iulia, întreg teritoriul Transilvaniei trecand sub autoritatea sa în urma victoriei de la Selimbar din 18/28.X.1599.
Oastea lui Mihai Viteazul – pictură de Gheorghe Tattarescu – foto – ro.wikipedia.org
6 mai 1638 - A murit Cornelius Otto Jansen, filosof şi teolog olandez; (n. 1585).
6 mai 1639 - A fost încheiată construcţia Bisericii “Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, adevărată bijuterie arhitectonică; aici se află mormintele lui Alexandru Ioan Cuza, Dimitrie Cantemir şi Vasile Lupu
6 mai 1682 - Ludovic al XIV-lea al Franţei îşi mută întreaga curte la palatul Versailles.
Palatul Versailles (Curtea de marmură face parte din fațada est a Castelului Versailles) – foto: ro.wikipedia.org
Palatul Versailles (numit și castelul Versailles; în franceză Chateau de Versailles) este un castel regal construit la Versailles, în Franța. A fost reședința regilor Franței : Ludovic al XIV-lea , Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Acest castel se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța, nu numai prin frumusețe, ci și prin prisma evenimentelor, devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală, cu excepția a câțiva ani din timpul Regenței. Castelul Versailles reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea.În acest castel, în Galeria Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței.
6 mai 1729 - Inochenție (Ioan) Micu este numit episcop unit și primește un loc în Dieta Transilvaniei. Ioan Micu preia efectiv episcopatul la 28 septembrie 1723.
6 mai 1758 - S-a născut mareşalul francez Masséna; (d. 1817).
Mareşalul francez Masséna – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1758 - S-a născut revolutionarul francez Maximilien Robespierre; (d. 1794).
Maximilien François Marie Isidore de Robespierre (n. 6 mai 1758 – d. 28 iulie 1794); (După Calendarul Republican data decesului este 10 thermidor an II). A fost executat prin ghilotinare în Piața Revoluției (place de la Révolution, astăzi place de la Concorde); cunoscut contemporanilor săi ca “Incoruptibilul”, este una dintre cele mai cunoscute figuri ale revoluției franceze. A fost unul din discipolii lui Jean-Jacques Rousseau.
Maximilien de Robespierre, unul din simbolurile Revoluției franceze, s-a născut la Arras, într-o familie înstărită. Avocat, el a fost ales deputat al stării a treia în Artois. A devenit cunoscut prin discursurile sale din clubul iacobin și din procesul regelui. A fost ales lider al acestei grupări radicale. A fost supranumit “Incoruptibilul” pentru că ducea o viață simplă.
Robespierre rămâne un personaj controversat, prezentat de unii ca idealist iar de alții ca un fanatic. În 1793, a provocat căderea grupului girondinilor. Ca membru al Comitetului Salvării Publice a fost adeptul și apologetul politicii de teroare împotriva adversarilor politici, care a dus la decapitarea prin ghilotinare a multor reprezentanți de frunte ai Revoluției franceze.
6 mai 1791 - A fost emis Decretul prin care Palatutul Luvru din Paris a fost transformat în muzeu.
6 mai 1849 - Trupele maghiare conduse de maiorul Hatvani sunt înfrânte decisiv de către Armata revoluţionară a lui Avram Iancu.
6 mai 1856 - S-a născut psihiatrul austriac Sigmund Freud; (d. 1939).
Sigmund Freud – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Sigmund Freud, medic austriac de origine evreiasca , f ondator al psihanalizeiNascut Sigismund, acesta isi va schimba numele la varsta de 22 de ani pentru ca nu ii placea sonoritatea celui primit la botez. A absolvit ”summa cum laude” studiile secundare in 1873, dupa care se inscrie la Universitatea din Viena unde studiaza medicina. In aceeasi perioada incepe sa studieze modul de functionare al sistemului nervos.
Dupa absolvirea scolii, a lucrat o perioaca ca medic in spitale de psihiatrie, pentru ca apoi sa plece la Paris, cu o bursa din partea statului austriac, unde s-a specializat in diagnosticarea afectiunilor sistemului nervos. Primele cercetari asupra glandelor sexuale, la anghile insa, le face in 1876, pentru ca un an mai tarziu sa publice rezultatul analizelor sale.
Incepe sa studieze psihiatria in 1879, iar doi ani mai tarziu isi obtine doctoratul in medicina. In 1885, foloseste hipnoza ca tratament intr-o clinica privata. Incepe sa isi publice mare parte din cercetari, starnind antipatii in randul colegilor care il acuza pentru practicile sale medicale.
In 1902, Freud a fost numit profesor la Universitatea din Viena, multi dintre studentii sai preluandu-i ideile. Tot in aceasta perioada, medicul si-a dobandit faima in lume, in clinica lui venind sa se trateze inclusiv americani. Succesul nu il ocoleste, astfel incat in 5 martie 1902 imparatul Franz-Joseph semneaza nominalizarea lui Freud ca „profesor extraordinarius”.
La opt ani dupa acest eveniment are loc congresul de constituire a Fundatiei internationale de psihanaliza. Cu ajutorul discipolilor sai, Freud a reusit sa puna bazele Societatii Internationale de Psihanaliza in anul 1910. A fost numit membru de onoare al Societatii regale de medicina din Anglia. S-a refugiat in Londra dupa ocuparea tarii sale de catre nazisti, iar in acelasi an – 1939 – in data de 23 septembrie a incetat din viata.
6 mai 1859 - A decedat naturalistul şi exploratorul german Alexander von Humboldt; (n. 1769).
Alexander von Humboldt – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1861 - S-a născut poetul şi filosoful indian Rabindranath Tagore, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. (m. 7 aug. 1941)
6 mai 1868 - (stil nou 18 mai) S-a nascut Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei; (d. 1918).
Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei- foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Nikolai al II-lea a venit la tron în 1894, şi a condus ţara într-o perioada dificila pentru Rusia. După Revoluţia din Rusia din 1917, a fost arestat şi trimis la Tobolsk, un oraş din Siberia, şi mai târziu la Ekaterinburg. La data de 16 iulie 1918, fostul ţar Nikolas II-lea, sotia sa Aleksandra, cele patru fiice, ţareviciului Alexis, au fost asasinaţi în subsolul casei Ipatiev din Eaterinburg, la ordinul personal al lui Lenin.
Casa Ipatiev din Ecaterinburg – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Rămăşiţele lor au fost duse intr-o padure din afara orasului cadavrele au fost arse dupa ce asasinii au incercat să le dizolve în acid şi în cele din urmă au fost aruncate într-o mină inundată. Cadavrele au fost descoperite abia in 1979, dar din motive politice nu au fost exhumate decat in 1991, exact la o zi după preluarea puterii în 1991 de catre presedintele Boris Eltin.
Mai multe echipe de experţi, ruşi, britanici şi americani au investigat aceste rămasite timp de 10 ani, expertizele ADN confirmand ca oasele apartin ta rului Nikolai, sotiei sale A leksandra, celor patru fiice, ţareviciului Alexei, si a patru slujitori. Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați de sinodul bisericii ortodoxe ruse, drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei cu câțiva ani înaintea canonizării lor.
6 mai 1872 - A fost infiintata agentia diplomatica romana la Berlin.
6 mai 1885 - A fost emis un Decret regal privind aprobarea Tomos–ului, prin care Patriarhia din Constantinopol recunoștea autocefalia Bisericii Ortodoxe din Regatul României . De o însemnătate esenţială au fost Propunerile făcute în Parlamentul ţării, la 9 martie 1882, privitoare la înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române.
În şedinţa Camerei Deputaţilor, întrunite în sesiune ordinară, în data de 9 (21) martie 1882, s-a dat citire unui document semnat de 9 deputaţi, prin care se propunea, printre altele, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la treapta de Patriarhie. Documentul consta dintr-o Expunere de motive şi un Proiect de lege pentru modificarea legii Sinodale din 1872.
În expunerea de motive se arăta că în veacurile trecute, din cauza popoarelor migratoare, a luptei pentru apărarea hotarelor şi a tuturor drepturilor neamului, apoi din cauza domniilor fanariote, noi nu am avut răgazul necesar şi condiţiile necesare pentru organizarea Bisericii noastre în Patriarhat.
În timp ce în Camera Deputaţilor se făcea propunerea pentru înfinţarea Patriarhiei Române şi în presă era discutată oportunitatea ei, se făceau şi pregătiri pentru Sfinţirea Marelui Mir la Bucureşti, fapt ce s-a împlinit în ziua stabilită de tradiţia bisericească, în Joia Mare, din Săptămâna Patimilor, pe 25 martie (6 aprilie) 1882. Între cele două evenimente, propunerea din Cameră şi sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir era o strânsă legătură.
Au avut loc, însă, mai multe evenimente care au împiedicat pentru o perioadă îndelungată reluarea propunerii de înfiinţare a Patriarhiei Române. La 10 iulie 1882, Patriarhul ecumenic din Constantinopol a trimis Mitropolitului Primat o scrisoare prin care-şi exprima nemulţumirea în legătură cu discuţiile referitoare la înfiinţarea Patriarhiei Române.
Patriarhia ecumenică avea atunci mai multe nemulţumiri: secularizarea averilor mânăstireşti, făcută de Cuza, declararea Bisericii noastre ca autocefală, fără Tomos special de la Constantinopol, declararea Bisericii Bulgare ca autocefală, autocefalia Bisericii din Serbia (1879), ca şi ştirile că Biserica Rusiei se va organiza din nou în patriarhat.
În acelaşi timp, capii Bisericii Ortodoxe Române, care au urmat mitropolitului Primat Calinic Miclescu, ce avusese bucuria de a vedea recunoaşterea autocefaliei Bisericii Române, de către Patriarhia Ecumenică, – dar care a trecut la cele veşnice în anul 1886 – este vorba de patru arhipăstori ai Bisericii Ortodoxe Române: Iosif Gheorghian (1829-1909), Ghenadie Petrescu (1836-1918), Atanasie Mironescu (1858-1931) şi Conon Arămescu-Donici, care au ocupat scaunul de Mitropolit Primat până la Miron Cristea -, ca şi deputaţii sau miniştrii cultelor din acea perioadă, au avut diferite probleme de rezolvat, astfel încât problema Patriarhatului se va relua abia în anul 1919, în condiţii cu totul deosebite şi mult mai prielnice.
6 mai 1888 - Victor Babeş face primele vaccinări antirabice la Bucureşti.
6 mai 1889 - Turnul Eiffel este deschis oficial spre vizitare publicului în timpul Expoziţiei Universale din Paris.
Turnul Eiffel – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Ideea construirii turnului a aparut cand guvernul francez a decis capentru comemorarea centenarului Revolutiei franceze, sa organizeze o expozitie internationala.
Autoritatile au initiat si un concurs de proiectare a unui monument care sa fie amplasat in centrul Parisului, in Champ-de-Mars. Au fost trimise peste 100 de proiecte, in final fiind selectat cel trimis de Gustave Eiffel, un inginer necunoscut la acea vreme. El a propus comisiei construirea unui turn de otel care sa depaseasca ca inaltime orice cladire din capitala Frantei.
Structura a fost construită între anii 1887-1889 din fier forjat, (după o tehnologie descoperită de inginerul român Gheorghe Pănculescu). A fost inaugurat la 31 martie 1889 și deschis pentru public la 6 mai.
Turnul a fost cea mai inalta constructie din lume pana in 1930 cand a fost finalizata cladirea Chrysler din New York. Turnul Eiffel este inalt de 984 de picioare si este asamblat din peste 18.000 de piese metalice, legate intre ele cu mai mult de un milion de nituri.
Structura de otel este sustinuta de patru stalpi de piatra, din care se ridica patru coloane care se unesc, formand un singur turn vertical.
Platformele, fiecare cu cate o punte de observatie, sunt situate la trei nivele. Ascensoarele urca in curba de-a lungul stalpilor. In 1909, celebra constructie a fost salvata de la demolare doar pentru ca pe aceasta era montata antena pentru transmisiunile radio.
Proprietarii terenurilor pe care era construit turnul au cerut ca acesta sa fie mutat sau distrus, pentru a putea sa isi reintre in drepturi, pentru ca incheiasera cu organizatorii expozitiei universale un contract de inchiriere pe 20 de ani.
6 mai 1895 - S-a născut Rudolph Valentino, celebrul actor american de origine italiană; d. 23 august 1926, New York City, New York) .
Rudolph Valentino – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A fost unul dintre cei mai populari actori care au jucat în filmele mute si a ajuns la apogeul carierei sale jucand in filmul „The Sheik”( Seicul) în anul 1921 .
Renumele lui de cuceritor cu temperament meridional, idol al sexului frumos s-a conturat prin rolurile jucate de el în filmele L’aquila (Acvila), The Son of the Sheik (Fiul șeicului). Moartea sa timpurie, cauzată de o pneumonie, a provocat o isterie în masă printre admiratoarele sale din SUA.
6 mai 1899 - Au loc lucrările primei Conferințe a păcii la Haga, cu participarea a 109 reprezentanți din 26 state printre care și România. Scopul Conferinței de la Haga a fost semnarea unei convenții asupra reglementării pașnice a conflictelor internaționale. Delegația română, din care faceau parte: Alexandru Beldiman, ministru la Berlin, și Ion Papianu, agentul diplomatic de la Belgrad, a semnat documentele cu rezerve.
6 mai 1910 - A murit regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit; (n. 1841).
6 mai 1910 - George al V-lea devine rege al Angliei după moartea tatălui său, Eduard al VII-lea.
George al V-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
George Frederick Ernest Albert; n. 3 iunie 1865 – d. 20 ianuarie 1936) a fost primul monarh britanic al Casei de Windsor, care a fost creată din Casa de Saxa-Coburg-Gotha. A fost primul împărat al Indiei și primul rege al Statelor Libere Irlandeze. A domnit din 6 mai 1910 până la moartea sa în 1936.
6 mai 1915 - S-a născut Orson Welles, regizor, scenarist şi actor american; (d. 1985).
foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A devenit faimos pe plan național după emisiunea radio din 30 octombrie 1938, în care a prezentat „Războiul lumilor” al lui H. G. Wells, provocând panică printre auditori. Este cunoscut în special pentru clasicul său film din 1941 „Cetățeanul Kane’, care a fost nominalizat în 1942 la Premiile Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu și cel mai bun actor, dar și pentru rolul lui Falstaff, interpretat în 1965, în filmul cu același nume.
6 mai 1919 - În Afganistan începe al Treilea Război anglo-afgan. Se va termina cu un armistițiu la 8 august 1919.
6 mai 1921 - S-a născut scriitorul austriac Fried Erich, cunoscut în special prin traduceri din dramaturgia şi lirica engleză, precum şi pentru poeziile personale. (m. 22 nov. 1988)
6 mai 1925: A fost infiintata Mitropolia Basarabiei – foto: archiva.flux.md
6 mai 1928 - La Alba Iulia, a avut loc o mare adunare convocata de Partidul National Taranesc, cu scopul de a obliga guvernul liberal sa demisioneze.
6 mai 1931 - Se constituie la București, România, Partidul Țărănesc-Democrat sub conducerea lui Constantin Stere. La 13 iulie 1933 fuzionează cu Partidul Țărănesc-Radical, condus de Grigore Iunian.
6 mai 1937 - Aeronava Hindenburg, cel mai mare dirijabil construit vreodată, ia foc în timp ce încerca să aterizeze la Lakenhurst, New Jersey. Victime, 36 de pasageri şi membri ai echipajului.
6 mai 1937: Aeronava Hindenburg, cel mai mare dirijabil construit vreodată, ia foc în timp ce încerca să aterizeze la Lakenhurst, New Jersey. Victime, 36 de pasageri și membri ai echipajului – foto – ro.wikipedia.org
6 mai 1938 - A murit poetul Octavian Goga, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române (n. 20 mart.1881).
6 mai 1940 - Scriitorului american John Steinbeck i se decerneaza premiul Pulitzer pentru romanul său “ Fructele mâniei.
John Steinbeck (1902-1968) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1942 - Al Doilea Război Mondial – În Corregidor, ultimele forțe americane din Filipine se predau japonezilor.
6 mai 1943 - S-a născut Laurenţiu Ulici, critic literar si om politic roman.
Laurenţiu Ulici – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României si președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la decesul sau in 16 noiembrie 2000. Moartea sa a fost accidentală, prin intoxicare cu oxid de carbon, din cauza unei sobe stricate, și s-a produs în Făgăraș, unde președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la o reuniune a scriitorilor. Împreună cu el a decedat și șoferul său.
6 mai 1945 - Începe Ofensiva Praga , ultima bătălie majoră a frontului de est in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Operațiunea ofensiva Praga a fost ultima bătălie importantă a celui de-al doilea război mondial de pe teatrul de război din Europa. Batălia de la Praga s-a desfășurat în perioada 6 – 11 mai 1945 pe frontul de răsărit. Particularitatea principală a acestei bătălii este faptul că luptele au continuat și după ce Reichul a capitulat pe 8/9 mai. O altă particularitate este aceea că bătălia a fost declanșată în paralel cu Insurecția din Praga.
Orașul Praga a fost în cele din urmă eliberat de trupele sovietice și de aliații lor. Toți militarii germani care făceau parte din Grupul de Armate Centru (Heeresgruppe Mitte) au fost ori uciși, luati prizonieri sau au căzut în mâinile sovieticilor după capitulare. Capitularea Grupului de Armate Centru s-a petrecut la nouă zile după căderea Berlinului și la trei zile după Ziua Victoriei.
6 mai 1949 - A decedat Maurice Maeterlinck, poet belgian, laureat al Premiului Nobel; (n. 1862).
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
5/6 mai 1950 -Arestările din 5/6 mai 1950 – ”lotul demnitarilor”.
În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost dus la Sighet cu dubele un prim lot de aproximativ 80 de persoane, ulterior acesta fiind completat cu alte câteva zeci de “elemente dușmănoase”, care în prima noapte nu fuseseră găsite la domiciliu. Inițial foștii demnitari au stat închiși la Sighet mai mult de un an de zile fără nici o bază legală.
Au scăpat de arestare doar foştii demnitari care au reuşit să părăsească clandestin ţara, cei care nu au fost acasă în noaptea respectivă, sau cei care şi-au schimbat domiciliul, fără să anunţe acest lucru organelor de miliţie (cei mai mulţi care au scăpat de arestarea din noaptea de 5/6 mai aveau să fie arestaţi în perioada imediat următoare). cititi mai mult pe www.memorialsighet.ro
6 mai 1953 - S-a născut Tony Blair, prim-ministru al Marii Britanii, lider al Partidului Laburist.
Tony Blair – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1954 - Atletul britanic Roger Banister a devenit primul om din lume care a alergat o milă (1.601 metri), în mai puţin de patru minute.
Roger Banister – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1961 - Se stinge din viață și este înmormîntat în satul natal Lăncrăm, Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filozof român( n. 9 mai 1895).
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filosof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
6 mai 1961 - S-a născut actorul american George Clooney.
George Clooney – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1984 - Are loc, la Palatul Sporturilor din Bucureşti, gala de adio a gimnastei Nadia Comăneci. Cu prilejul retragerii sale din activitatea competiţională, marea noastră gimnastă primeşte din partea preşedintelui Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic.
Nadia Comăneci – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
6 mai 1990 - “Podul de flori” de peste Prut – prima deschidere a frontierelor dintre România şi actuala Republica Moldova.
La momentul respectiv, Republica Moldova era republică unională, făcând parte, până la data de 27 august 1991, când și-a proclamat independența, din fosta Uniune Sovietică.
Podul de flori de peste Prut a avut loc la data de 6 mai 1990. Acțiunea, intitulată Podul de flori de la Prut, a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociația culturală București-Chișinău și împreună cu Frontul Popular Moldova.
Cu acel prilej, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13:00 și 19:00, să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără pașaport și viză, și invers, cetățenilor din Republica Moldova să treacă fără viză specială în România.
În acest sens au fost create, de-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, opt puncte de trecere: Miorcani — Pererita, Stânca — Costești, Iași — Sculeni, Ungheni — Pod Ungheni, Albița — Leușeni, Fălciu — Țiganca, Oancea — Cahul și Galați — Giurgiulești. După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil. cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
6 mai 1991 - A murit Virgil Calotescu, regizor român de filme documentare și de ficțiune, multe dintre acestea realizate pe scenarii scrise de Francisc Munteanu ; (n. 16 ianuarie 1928).
6 mai 1992 - A murit renumita actrita si cantareata germana Marlene Dietrich; (n. 27 decembrie 1901).
6 mai 1994 - A murit Moses David Rosen, rabin şef al Cultului Mozaic din România; (n. 1912).
Moses David Rosen, rabin şef al Cultului Mozaic din România – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A fost șef-rabinul Cultului Mozaic din România (1948-1994) și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România (1964-1994). În anul 1957 a devenit deputat în Marea Adunare Națională și în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române. Încă din adolescenţă intră în vizorul Siguranţei ca element suspect, propagandist socialist şi subversiv, fiind arestat în 1927 condamnat în 1928 la o lună de închisoare pentru lezmajestate. Înainte de instaurarea dictaturii antonesciene a fost internat în lagărele de la Miercurea Ciuc şi Caracal (iulie-septembrie 1940), fiind considerat periculos din cauza simpatiilor sale comuniste.
După 23 august 1944 a activat din nou în cadrul PSD, făcând parte din gruparea pro-comunistă. Din 1945 până în 1946 a obţinut trei funcţii religioase importante în cadrul comunităţii evreieşti din Capitală: rabin la Sinagoga Mare din Capitală, membru al Sfatului Rabinic şi preşedintele Secţiei Cultului, iar în iunie 1948 a fost ales şi apoi învestit la Templul Coral şef-rabin al cultului mozaic, după ce l-a discreditat ruşinos pe fostul rabin-şef Dr. Alexandru Şafran, având susţinere totală din partea PMR (PCR), din rândurile căruia făcea parte din februarie 1948.
A colaborat sistematic cu regimul comunist, susţinând politica internă şi externă a partidului, propaganda şi diplomaţia comunistă, inclusiv emigrarea masivă a etnicilor evrei (practic, vânzarea lor pe mărfuri sau valută, astfel că în 1990 mai rămăseseră în ţară vreo 3% din cei cca. 400.000).
A tolerat sau chiar a negociat uneori demolarea a 63 de temple şi sinagogi bucureştene (de exemplu, Templul Mic Spaniol, sinagogile Reşit Daat, Beth El, Aizic Ilie, Adat Ieşurun, Gaster, Spilman, Caritatea, Hirsch, Malbim, Zissu), în cadrul politicii guvernamentale de sistematizare din anii ’80 ! A fost un propagandist major al minciunilor regimului comunist privind situaţia religioasă din Romania si a sprijinit acţiunile Securităţii de dezinformare a Occidentului în toate contactele sale oficiale cu străinii.
A conlucrat la conceperea şi aplicarea strategiei Securităţii pentru deconspirarea şi distrugerea reputaţiei preotului ortodox Valerian Trifa, participant la rebeliune ca lider al tineretului legionar, care era în America liderul ortodocşilor români ce refuzau vehement să intre sub ascultarea Patriarhiei Ortodoxe Române, deteminând grăbirea expulzării din SUA a acestuia şi, implicit, slăbirea exilului românesc şi a rezistenţei sale faţă de regimul Ceauşescu.
Din 1957 a fost ales mereu deputat în Marea Adunare Naţională, până în 1989. În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, cu articolele antisemite scrise de Eminescu. Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestui volum și retragerea lui din tipografii.
La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale Holocaustului de pe teritoriul României (inclusiv Transilvania de nord). Atunci a fost menționată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România.
Întrebat de ce nu s-a menționat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că „din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost așa de terorizați în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morții lor”. Pe baza acuzațiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluție care „condamnă resurecția antisemitismului și a intoleranței etnice din România”.
Câteva citate din “opera” controversata a acestui rabin : „Datorită cârmuirii înţelepte şi pline de omenie a domniei voastre (tov. N. Ceauşescu) aţi acordat şi acordaţi bunăvoinţă şi înţelegere problemei reunirii familiilor evreeşti în Ţara Sfântă, dând posibilitatea oricărui evreu ce o doreşte.”
„Alături de credincioşii celorlalte culte, vă exprimăm şi cu acest prilej profunda recunoştinţă pentru deplina libertate religioasă de care ne bucurăm, pentru posibilităţile largi de a ne cultiva tradiţiile, de a ne respecta credinţa şi de a trăi în armonioasă frăţie cu credincioşii celorlalte culte, uniţi prin comunitate de idealuri în serviciul patriei comune.”
S-a vorbit aici despre libertatea cultelor religioase din ţara noastră. Îmi exprim indignarea faţă de faptul că unii mai vorbesc despre lipsa libertăţii religioase într-o ţară cu atât de multe lăcaşuri de cult şi cu posibilităţi de a ne ruga oricând dorim. De aceea nu trebuie să tăcem când auzim astfel de lucruri.”
6 mai 1994 - Inaugurarea oficială a tunelului de sub Canalul Mânecii, considerat de experţi ca “lucrarea secolului”. Eurotunelul, cu o lungime de 50,3 km, situat la o adâncime cuprinsă între 25 si 45 de metri sub fundul mării, a costat 10 miliarde de lire sterline
Canalul Mânecii – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
A fost nevoie de 13.000 mii de oameni si 6 ani pentru finalizarea lucrarilor, iar pentru constructia sa au fost exacavati 4 milioane de metri cubi de calcar. Pana in momentul inaugurarii, inginerii au visat la darea in folosinta a unui asemenea tunel de prin 1800. O prima tentativa s-a inregistrat in 1880, dar din cauza dificultatii proiectul a fost rapid abandonat. Eurotunelul acopera distanta dintre Kent (Anglia) si Normandia (Franta), adica 50 km, dintre care 39 trec pe sub fundul Canalului Manecii. La aceasta ora, tunelul este cea mai lunga linie de metrou subacvatic din lume.
6 mai 2001 - În timpul unei călătorii în Siria, papa Ioan paul al II-lea devine primul papă care intră într-o moschee.
6 mai 2003 - A fost inaugurată, la Moscova, prima staţie de metrou din lume aflată la cea mai mare adâncime. Staţia Park Pobedi (Piaţa Victoriei) este construită la 90 de metri sub pământ.
6 mai 2004 - La Strasbourg s-a reunit primul ‘Parlament european al copiilor‘.
6 mai 2007 - Nicholas Sarkozy a fost ales presedinte al Frantei dupa ce a învins-o în cursa electorală pe socialista Segolene Royal, cu 53% din voturile exprimate.
Nicolas Sarkozy – foto: ro.wikipedia.org
Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai, cunoscut ca Nicolas Sarkozy, (n. 28 ianuarie 1955, Paris) este un politician francez, fost președinte al Franței și coprinț al Andorei din 16 mai 2007 până la 15 mai 2012.
6 mai 2012 - În alegerile prezidențiale în Franța are loc al doilea tur desfășurat între Sarkozy și Hollande. Președintele ales al Franței, Francois Hollande a obținut 51,62% din voturile exprimate, față de 48,38% cât a obținut Sarkozy.
6 mai 20013 - A decedat Giulio Andreotti, jurnalist si politician, fost prim ministru al Italiei.(n. 1919).
Giulio Andreotti – foto: ro.wikipedia.org
Giulio Andreotti (n. 14 ianuarie 1919 – d. 6 mai 2013) a fost un politician italian. S-a născut la Roma. A fost prim-ministrul Italiei de trei ori, între 1972 și 1973, între 1976 și 1979 și între 1989 și 1992. De asemenea, a fost ministrul afacerilor externe al Italiei în perioada 1983 – 1989. A fost căsătorit cu Livia Danese.
6 mai 2020 - Curtea Constituțională a României a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.34/2020 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională.
Sursa: ro.wikipedia.org
Articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
