Se afișează postările cu eticheta Florin Șinca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Florin Șinca. Afișați toate postările

miercuri, 22 ianuarie 2025

Florin Șinca: Situația gravă a țării

România nu mai este stat suveran.

O entitate externă a comandat președintelui țării noastre! Această entitate poate fi:

– stat străin;

– structură suprastatală;

– grup de lobby;

– persoane influente care cointeresează sau șantajează. Foarte probabil, entitatea încă se află la comandă și o va face în continuare.

Carevasăzică, suveranitatea (art.1 Constituție) înseamnă că un stat nu are altceva nimic deasupra lui, că el are supremație în decizii și are libertate (toate desigur în limitele legii și ale moralității). Suveranitatea aparține poporului român. Dar ea nu se poate exercita de tot poporul, ci doar de organe (mădulare, instituții, structuri) rezultate din alegeri, adică: președinte, guvern, parlament.

De vreme ce comandantul forțelor armate (este și comandantul meu!) a executat un ordin al unei puteri străine de țara noastră, el trădează țara și subminează puterea de stat. Consecințele ordinului extern au fost foarte grave. El nu mai poate comanda armata țării (oastea mică și oastea mare, adică armata activă și cea în rezervă), nu mai prezintă încredere și trebuie deferit justiției.

Este o faptă de o mare gravitate și de mare pericol social. Prin urmare, deșteptați-vă! În prezent ne aflăm sub statutul de suzeranitate! În plus, avem un președinte uzurpator de tron și mai multe infracțiuni săvârșite, între care abuzul de drept. Toate nu aveau cum să se petreacă dacă acesta nu era recrutat, instruit și dirijat din străinătate și dacă nu avea în jur o camarilă și o gardă pretoriană.

România este un soi de pașalâc, un sultanat…

Revine poporul român datoria de a reface suveranitatea țării.

 

Autor: Florin Șinca, Comisar-Șef (r) în Inspectoratul General al Poliției Române

Sursa: art-emis.ro

duminică, 29 decembrie 2024

Florin Șinca: Confortul robiei

 


Oprirea unor candidați indezirabili pentru opresorii care ghidează din afară Puterea de aici este noul ordin care nu se discută, ci se execută.

Au parcurs deja prima etapă, anularea votului democratic, liber.

În vreme ce boborul e resemnat, laboratoarele duduie. Se coc plăcinte, chifle, batoane, prăjituri de tot soiul și se pregătește tortul cel mare.

Deja păpușarii pregătesc noul idol. Acesta va apărea schimbat, plin de intenții bune, foarte înșelător, mieros, viclean. El va spune că tocmai ce am scăpat de o mare primejdie și promite oamenilor siguranță și lanțuri noi, frumoase și poate mai lungi. Populația va fi în extaz și va aplauda noul lanț pentru ei și biata de țară.

Puținii care nu poartă ilegal creier, vor striga, întocmai ca pe vremuri antice: „Vitejilor, oameni buni, treziți-vă, hai să scoatem cetatea din robie! Haita de lupi nu își alege masculul alfa dintre cei betegi, ci dintre cei sănătoși, curajoși, care știu să conducă și să vâneze”.

Degeaba. Vor fi declarați nebuni și vor fi înlăturați. Iar cetățenii vor reveni la confortul robiei.

De aceea, luați aminte, acum s-au activat trompetele, influensării pentru ca interzicerea unei/ unor candidaturi nedorite de păpușarii înrobitori să devină de la ILEGALĂ, INACCEPTABILĂ, NECONSTITUȚIONALĂ… la exact opusul.

Este implementat experimentul FERESTREI OVERTON. Mulțimea va zice resemnată: așa ne-a fost dat, ce să facem?

Torționarii moderni trag de timp, abat atenției, o dau la lălăială până la Paștele Cailor. Românii vor ajunge speriați, plictisiți, obosiți… Unii vor fi vânați – țintă corp în mișcare.

Adevărul, Măria Sa Adevărul, va ieși la suprafață peste câțiva ani. Așa cum au ieștit toate în istorie, iclusiv cele urâte, de genul dresajului Covid 19.

Dar va fi prea târziu.

Va fi deja istorie contrafactuală: ce-ar fi fost dacă?

Români, adevărul moare singur-singurel, ascuns de mafie, pentru o vreme. Adevărul nu produce efecte doar prin el însuși. El trebuie mărturisit, pentru că momentul operativ va trece. Ieșiți din confortul robiei!

No gata, no hai!

 

Autor: Florin Șinca

duminică, 26 septembrie 2021

Florin Șinca: „Un scuipat pe obrazul poporului român”

 

În epoca furtului și trădării, a dezbinării și distrugerii statalității noastre și a ultimului atac la sufletul românesc, dușmănosul chiriaș din dealul Cotrocenilor a mai adăugat o „mare realizare” a epocii sale: și-a umflat pieptul de oraș și a slobozit cearceaful de pe bronzul statuii baronului Brukentkal, înfiptă în fața primăriei din Sibiu, unde și-a dat șase case. O mare realizare care evident a tocat o căciulă de bani, în cei șapte ani de când ne stă pe cap.

Un monument de for public, o statuie, trebuie făcută după anumite reguli, estetice, trebuie să educe, să spună ceva și să amintească de o personalitate istorică. Simbolic, cel reprezentat în statuie este adus în mijlocul poporului, trăiește printre oameni, este nemurit.

Ce să ne zică nouă, românilor, ăsta căruia Raluca Turcan îi ura „La mulți ani!”?

Statuia ucigașului, asupritorului și siluitorului guvernator, din același aluat cu cel ce stă degeaba de șapte ani, e făcută de Deak Arpad, ceea ce spune multe, că la noi stăpânii sunt minoritarii de orice fel.

Pricopsitul a îndrugat trei vorbe în limbajul de lemn neomarxist în care i-a scris Sandra Pralong, a aplaudat cu degetele sale ca niște cremwurști nemțești, a belit fasolea la gură-cască (jumătate sepepiști) și s-a dus să continue „Ro-mâ-ni-a (re) e-du-ca-tă”. Dacă era iarnă, musai pleca la schi la Păltiniș, că tot îl doare moțul de la bască de români. În Sibiul unde Mihai Vodă Viteazul nu are o biată statuie, președintele inaugurează statuia unui nelegiuit. E același Sibiu unde abia după proteste s-a făcut un biet bust al Iancului acum vreo doi ani și asta într-un loc lăturalnic.

E același Sibiu unde loaze de români (trăim în epoca trădării!) sunt înscriși în partidul nemțesc, din oportunism, să prindă și ei un oscior. E țara unde partidul (nu P.N.L., că aici chiriașul s-a strecurat prin manevre, mafie și comandă externă), ci Forumul German a luat proprietăți de parcă ar fi succesor al naziștilor de la „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul etnic german), iar Coana U.E. cu justiția ei cu tot n-a suflat o vorbă.

„Și începură turcii a cuprinde țara”, a scris cronicarul Grigore Ureche. Și începură străinii a stăpâni țara, zic eu acum. Avem continuitate. E țara în care flăcăi îndopați cu shaorma și analfabeți funcțional, lustruiesc foarte extaziați nimicurile pe post de statui din Alba Iulia, puse de băsistul Hava, în vreme ce mai la vale se schimbă o gardă imperială, pe care alții ar pofti să se schimbe de-adevăratelea…

Luni, 13 septembrie, a început școala. Înțepați, scăpați, amenințați, băgați la țarc. Distrușii care s-au instalat la cârma țării necârmuite deja pregătesc împilarea, dar numai după congresul nedemnilor urmași de Brătieni. Adevărata manifestare a noastră din aceste zile ar fi trebui să fie Serbările de la Țebea. În vreme ce piticul Boc se agită ca un coi într-o căldare și dă toate avizele babilonului de la „Untold”, la Serbările de la Țebea trebuie să fim controlați la doi pași de Gorunul lui Horea, să fim în număr restrâns și fără spectacol folcloric, că se transmite carcalacul mă-sii. Românii noștri sunt iertători și nu mai spun că unde ne plimbăm azi galoșii de firmă, în centrul Sibiului, în vremea violatorului Brukenthal nu călca opincă românească decât doar să adune mizeria națiunilor recepte. Crăișorul munților, Avram Iancu din Vidra de Sus s-a stins în mizerie în ziua de 10 septembrie 1872. Baronul din Piața Mare a murit putred de bogat.

„Nu cu argumente filozofice și umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea!”, așa spunea Crăișorul în apelul său.Iohannis n-a făcut și nu va face vreun gest față de feciorul de iobag moț. Pentru că el a fost și rămâne paralel cu țara aceasta. „Prin mine te sărută un neam întreg!”, a zis preotul Nicolae Raţiu, la 5 februarie 1785, la urechea lui Horea, în timp ce-i da ultima împărtășanie și-l îmbrăţişa, înainte de a fi zdrobit pe roată. Sasule cu șase case, prin mine te blesteamă un neam întreg! Nu mai e mult și un procuror isteț și cu sânge în instalație va face dreptate.

Tic-tac, tic-tac, vremea scadenței (citește judecării și suspendării!) vine!

 

Autor: Colonel Florin Șinca

Sursa: art-emis.ro

Batjocorirea ordinului


 Astăzi puterile statului au decredibilizat ordinul, dispoziția, autoritatea, încât la o adevărată stare de urgență, calamitate ori război, va fi haos generalizat!

Am trăit de mic sub ordin, sub ascultare, ca monahii. Fără ascultare, îți lipsește un atribut esențial al rânduielii vieții. Cât am fost mic eram pus să adun mere, pere, gutui, prune, să smulg și să dau buruiană la porc și găini, să plivesc brazda de ceapă, să mătur unde am făcut mizerie, să întorc, greblez și adun în mușuroaie fânul și otava, să adun vreascuri, să crăp lemne, să stau cu cârlanii, să duc vaca pe islaz, să duc vițeaua la munte…
Bunicii și părinții mei m-au pregătit pentru viață. Acum copiii sunt lăsați ca ciulinii pe câmp, slobozi. Să le facem bine. Și le facem rău. Adunam cătină, fructe de tei, coarne, măceșe, gherghine și le duceam în plai la nea Călin, să luăm bani. La școală, la fel, două săptămâni asta făceam. Și tare bine mi-a prins. M-a călit.


La 14 ani coseam cu tata, nu cu enervantele coase cu motor de acum, ci coasa URSS de 6. La 15-16 ani, cu Dode Pantazi, Petre frate-su, Buduță, nenea Gogu Dedu mergeam la coasă cu ziua în fânețele lui Ghiță Buiac, ciobanul Nicu Buiac și cine ne mai chema. Executam ordinul, trăgeam tare să nu fiu scos din brazdă, suprema lipsă de bărbăție.
Tataie Gheorghe Petcu poreclit Cocoș îmi dădea ordinul să ne trezim la al doilea cântat al cocoșilor, adică cu mult până în 5. Luam donița pentru apă, litra de țuică, caș, ceapă, șuncă, pâine și hai la coasă pe Pisc, la Carabana, la Pană, la Stan pădurarul în ochiuri de pădure pentru căprioare.
Ce exploatat mai eram! Executam ordinul dat tot de mine. Să câștig un ban.

Îl aveam exemplu pe tata, Nicolae, care venit de la tura de noapte, nu închidea un ochi toată ziua! Că oamenii vechi erau din alt aluat. Azi ,,școala vieții” cu care se fălesc mulți smardoiaşi din categoria ,,propriul angajat” înseamnă un tatuaj, un limbaj și mersul ,,în bășini”, ca o oaie capie. La naveta spre Câmpina, în uzină, în practică, în liceu, tot ordine executam. Armata la jandarmi, școala de gradați, sergent angajat cu contract, școală militară, academie, în activitate, tot ordine am executat. Nu-i vorbă, nu toate erau cele mai nimerite, dar, cu unele excepții, eram docil și bun executant. Am trăit să văd și ordine ilegale și dispoziții care-l decredibilizau pe cel care le dădea și porunci care îl batjocoreau taman pe cel ce poruncea.


Cine n-a trăit sub ordin, cine n-a fost un bun executant, nu va fi niciodată un bun comandant, un șef. Mai târziu am ajuns și eu să comand și m-am silit să o fac cât mai bine.


Ordinul era sfânt.
Ordinul nu se discuta.
Fără ierarhie, fără ordin dat ca lumea, totul e vraiște. Ne aflăm în treabă.

Ce vedem azi?!


Astăzi puterile statului au decredibilizat ordinul, dispoziția, autoritatea, încât la o calamitate ori război, va fi haos! Pentru că au dat ordine ilegale. Însăși legea, norma, de la care pleacă ordinul e o insultă. Gândiți-vă că sunt atât de slabi, de neprofesioniști, de infractori (adesea!), de ghidați din afară, de executanți ai unor agende străine, de corupți, de ascunși și o să aveți imaginea dezastrului.


S-a dorit și se implementează această stare de lucruri, prin tot felul de neterminați, de distruși, de lepre. Pentru că ținta sunt românii și țara în ansamblul ei, șubrezirea coeziunii sociale, semănarea discordiei, antagonizarea unor categorii socio-profesionale. Ce constata ,,românul absolut” Eminescu la final de veac XIX e valabil și acum.


Dați o geană în instituțiile care asigură statalitatea. Pile, incompetenți, slab pregătiți, freacă menta. Avem un apostol al întunericului la DSU care ne ia de sus și ne pune botnița pe meclă. Avem parlamentari care se sucesc ca hoțul la declarație. Avem un șef al statului care abia silabisește și ne anunță când ne ia libertatea, că vine valul… Avem cioclii CNSU, MAI ș.a. care ordonă tot felul de aberații. Avem din poruncă superioară un lanț, care e lăsat mai lung sau mai scurt după pofta acestor jigodii. Avem libertatea de la Dumnezeu și de la Constituție și ea e nesocotită de acești diavoli ai ocultei.


Batjocorirea ordinului nu va face niciodată obiectul unei ședințe a CSAT. Dar această realitate pe care eu o constat este extrem de periculoasă.
În România de azi ordinul a fost batjocorit, și nu de executanți, nu de popor. În România noastră dragă, ordinul este decredibilizat pornind de la Cotroceni în jos. Înjurați un premier și un președinte acum ceva ani; vedeți că se poate mai rău. Cât de mult am decăzut!


Poliția te pune să dai jos drapelul de pe mașină. Cum poți respecta așa ceva? MAI dă – din ordin superior – comunicate Covid-19 măsluite. Cum să mai pui bază? Pensionarii sunt batjocoriți, natalitatea jos, pădurile belite, forța de muncă apucă câmpii, autoritatea nu mai există, statalitatea este șubrezită, apar profeții mincinoși. Pe ei nu-i interesează țara, familia, liniștea cetății. Mulți sunt migratori ori urmași de migratori, au interese, au semnat, au jurat lui Lucifer, au averi dosite și sclavi, după ei potopul.


Ferească Dumnezeu de o adevărată molimă, de năvălirea altor neamuri, de cutremur, de foamete, de lipsuri mari, de război, când va fi nevoie de ordine, de muncă, de luptă, de sacrificiu. Va fi haos generalizat și asta numai din pricina acestor incompetenți. Acești nebuni nu-și dau seama cât rău au făcut în toți acești ani! Toate acestea și câte și mai câte se subsumează unui master-plan: controlul absolut asupra omului și subjugarea țării.

Să nădăjduim în destinul și gena poporului român!

Autor: Colonel Florin Șinca


Notă. Florin Șinca, născut la 26 mai 1970 în comuna Brebu, județul Prahova. Doctor în istorie al Universității din București. Fost comisar-șef de poliție în Inspectoratul General al Poliției Române. Membru în Clubul Istoricilor „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte. Cetățean de Onoare al comunei Brebu. Domenii de cercetare: genealogia familiilor țărănești, Istoria mănăstirilor, Istoria Poliției Române, Relații româno-austriece. Autor a 17 volume de istorie și coautor la alte două. Autor a 155 de articole și studii în diverse publicații.