SCRISOARE PASTORALĂ, FOAIE PERIODICĂ, GRATUITĂ a PAROHIEI MALOVĂȚ- MEHEDINȚI, ANUL XXVI (2026), NR: 559 (16-28 februarie)

 

Dragii mei enoriași!

             Adevărul Învierii.  În ,,Scrisorile pastorale” din preajma Sfintelor Paşti, pe care vi le-am trimis în anii trecuţi am revenit în mai multe rânduri cu privire la argumentele referitoare la adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos. Niciodată însă nu v-am vorbit de adevărul morţii Mântuitorului. Abordez acum această temă, fiindcă zilele trecute a venit o enoriaşă la mine cu sufletul foarte bulversat şi mi-a relatat o întâmplare, care mi-a dat de gândit. Femeia se întâlnise în Severin cu un individ cu o poziţie socială destul de ridicată. Din respect pentru instituţia şi pentru tagma din care făcea parte acel individ, îi voi păstra anonimatul. Cel puţin deocamdată. Femeia îi spusese, aşa cum spun toţi creştinii când se întâlnesc unii cu alţii: ,,-Hristos a înviat!” Individul a rânjit cu superioritate şi, fără să-i răspundă la salut, a întrebat-o: ,,- Ha, ha, ha, chiar crezi că a înviat?” ,,- Cum să nu cred?” i-a răspuns femeia revoltată. Individul nu s-a oprit. ,,- Ha, ha, ha, dar dacă a fost moarte clinică? Atunci mai putea fi înviere? Ei, ce mai zici acum?”

        Dacă şi printre Dvs. sunt unii care pun la fel problema, socotesc că sunt absolut necesare câteva precizări. Moartea clinică de care vorbea individul de mai sus este aşa-numita moarte aparentă. E vorba de un fel de letargie, care se poate produce în anumite situaţii deosebite. Să zicem că cineva este electrocutat sau trăznit. Aparent, el este mort; în realitate, nu. Este posibil ca, după ce este înmormântat, cantitatea de electricitate ce se depozitase în trupul lui să fie absorbită de pământ şi, la un moment dat,  omul să revină la viaţă cu adevărat. De data aceasta însă moare cu adevărat, din cauză că nu are aer. S-au întâmplat cazuri când s-au făcut deshumări  şi s-au găsit trupurile în altă poziţie decât în cea în care fuseseră înmormântate, respectiv culcat pe spate. De obicei, în astfel de cazuri, se spune că respectivii ar fi fost moroi sau  strigoi, ceea ce nu este adevărat. Omul acela s-a zbătut acolo în sicriu, până a murit. Pot fi şi alte cauze, care duc la o astfel de moarte aparentă sau clinică. Tocmai de aceea  legea nu le permite medicilor să elibereze certificatele de constatare a decesului decât după 48 de ore după deces, iar  înmormântarea se face abia după trei zile de la deces, pentru că, dacă este vorba de o moarte aparentă, să poată să-şi dea seama cei din jur.

          În cazul Mântuitorului nu poate fi vorba de moarte clinică sau aparentă. În cazul Lui  a fost o moarte reală, datorată procedurii la care a fost condamnat. I s-au bătut cuie în mâini şi picioare, deci I s-au făcut răni deschise, din care s-a scurs sânge timp de câteva ore. A fost ridicat pe cruce şi s-a zbătut de durere, fapt care a făcut ca rănile să se mărească şi sângele să curgă cu putere. Fiindcă a doua zi era paştele iudeilor, trupurile nu trebuiau să rămână pe cruce. Tocmai de aceea Pilat a trimis garda să verifice dacă cei condamnaţi la moarte muriseră cu adevărat. Cei doi tâlhari încă nu muriseră şi li s-au spart fluierele picioarelor cu ciocanul, pentru ca, datorită durerii îngrozitoare, să moară. Mântuitorul tocmai murise şi nu i-au mai spart fluierele picioarelor, ci doar  I-au băgat suliţa sub coasta stângă, înpungându-I inima şi atunci a mai curs restul de sânge care mai rămăsese depozitat acolo. Moartea clinică nu mai poate să se producă în astfel de cazuri, la trupuri din care s-a scurs sângele. Moartea Mântuitorului a fost reală. Tocmai de aceea şi Învierea Lui a fost reală. Teoria aceasta cu moartea aparentă a mai fost vehiculată şi în vechime, ea constituind chiar miezul unei erezii. Sfântul Apostol Pavel spune că, ,,dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră, zadarnică şi speranţa voastră!”

           Aşadar, dragii mei, Mântuitorul a murit cu adevărat şi a înviat cu adevărat, dovedind că este Împăratul cerului şi al pământului, creatorul şi conducătorul lumii, mai presus de Viaţă şi de Moarte, mai presus de legile firii. A dovedit cu prisosinţă că este Dumnezeu adevărat. Această credinţă s-o păstraţi cu tărie în sufletul dumneavoastră,  fără să vă îndoiţi vreodată. Chiar de ar zice şi papa de la Roma că a fost moarte aparentă să nu-l credeţi. Asemenea afirmaţii şi asemenea glume de prost gust nu pot veni decât de la duşmanii lui Hristos şi de la duşmanii mântuirii noastre. Niciodată să nu fiţi printre aceia!

*

Postul.   Din lucrările Sf. Grigore Palama selectăm un scurt fragment, care se referă la post: ,,Rugăciunea și știința curăță și înfrumusețează mintea, blândețea partea irascibilă, înfrânarea partea poftitoare. Postul și cumpătarea înmoaie răzvrătirile trupului, veștejesc furia mâniei și a  poftei, aduc cugetării un văzduh limpede și, ca să spunem așa, lipsit de nori, curățind-o de aburii pricinuiți de mulțimea mâncărurilor și de ceața izvorâtă din acestea. Prin post și cumpătare omul cel din afară se strică. Și pe cât se strică acesta, pe atâta omul cel dinlăuntru se înnoiește. Când stomacul este subțiat prin post și cumpătare, în mod necesar se subțiază și mintea. Să fugim de lăcomia pântecelui, să îmbrățișam cumpătarea, să strângem în brațe aceste zile de post, ca unele care fac ca trupul să fie ascultător sufletului și fac mai ușoară mintea care se înalță către Dumnezeu”.

*

            Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(II).   

            II.Perspectiva eshatologică. Strădania omului de a-și mântui sufletul, de a se face plăcut lui Dumnezeu, se face cel mai adesea în perspectivă eshatologică. Sfârșitul vieții, moartea și judecata de după moarte îl înfricoșează pe om și-l face să privească mult mai responsabil realitatea. Moartea face parte din viață, fiind legată strâns de aceasta: ,,După viață este și moarte”(II, 802). Omul  știe că ,,Sufletul e călător”(II, 440), ,,Și e viața o nălucă,/Călător gata de ducă”(II, 803),  că-n orice moment  ,,umblă cu moartea în sân”(II, 629). Se știe doar, că ,,O dată moare omul”(II, 636) și că ,,O moarte are omul”(II, 625). Pentru aceea poate să zică: ,,Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte”(II, 620).

            Momentul marii treceri spre eternitate nu-i este indiferent creștinului. ,,De ar ști omul când are să moară, și-ar săpa groapa singur”(II, 637), deși el știe bine că ,,De moarte și de nuntă nimeni, niciodată, nu poate fi gata”(II, 619); ,,Ploaia și moartea niciodată nu le chemi”(II, 638). Pentru acel moment, el trebuie să fie ,,iertat de Dumnezeu”(VI, 687), pentru a ,,merge la Dumnezeu”(VI, 688).  Nimeni nu știe când va fi acel moment: ,,La pocăință să nu dai vreme peste vreme, că nu știi când  și cum va da peste tine ceasul cel din urmă”(VIII, 263); ,,Moartea e mai aproape decât cămașa”(II, 625) ,,Moartea nu vine când o chemi,/Ci te ia când nu te temi”(II, 623).  Unul moare,  fiindcă ,,i s-au isprăvit zilele”(II, 642), în timp ce altul  ,,moare cu zile”(II, 642). Unul  ,,se bate cu moartea”(II, 629), sau ,,se dă de ceasul morții”(II, 631)  în vremea agoniei, altul reușește câteodată să-și mai prelungească zilele ,,Ca din gura morții”(II, 628), după ce  ,,dă mâna cu moartea”(II, 628) sau  ,,Îi cu sufletul pe sobă”(II, 440).  Toți  suntem datori cu o moarte, toți ajungem la acel ceas, însă nu trebuie să ne fie indiferent cum ajungem acolo. Atâta vreme cât ,,avem sufletul în oase”(II, 40), cât ne ,,ținem sufletul în buze”(II, 440).

            Moartea are mai multe denumiri în proverbe: ,,A bea paharul morții”(II, 630), ,,A i se bate sufletul în tindă”(II, 440), ,, A-i suna clopotul”(VI, 517), ,,Ca mâine o să-mi mănânce coliva”(VI, 525), ,,Candela e pe sfârșite”(III, 66), ,,Când untdelemnul se isprăvește, candela se istovește”(III, 66), ,,De-aici înainte ciobu și lumânarea”(VI, 512), ,,I-a suflat în lumânare”(III, 214), ,,L-a iertat Dumnezeu”(VI, 687), ,,L-a strâns Dumnezeu”(VI, 687), ,,Leacul e limba de clopot”(VI, 514), ,,Lumânarea e pe sfârșite”(III, 212), ,,Se sfârșește undelemnul din candelă”(III, 66), ,,Se vindecă cu zeamă de clopot”(VI, 514), ,,umbla cu coliva în piept”(VI, 524).

             Nu ne este indiferent cum ne găsește momentul morții. În mentalitatea populară este foarte importantă lumânarea. Cel care ,,n-are parte de lumânare”(II, 642) este un om blestemat de Dumnezeu, el  ,,moare ca un câine”(II, 642),iar moartea lui este ,,moarte întunecată”(II, 627). Aceasta era convingerea că lumânarea luminează drumul celui plecat prin tenebroasele drumuri pe care le are de străbătut în lumea de dincolo. Existau și din cei care erau conștienți că ,,Lumânarea se aprinde pentru cei ce văd, nu pentru orbi”(III, 214). Pentru cei aflați în viață mai există posibilități de salvare: căința și pocăința, adică Sfânta Spovedanie: ,,Căința și pocăința la ceasul morții în zadar se socotesc, că de nevoie se-nțeleg, iar nu de voie bună; de-aceea tu din vreme să le urmezi, ca sufletul să nu ți-l pierzi”(VIII, 263). Îndemnul se repetă insistent, tocmai fiindcă mesajul este de maximă importanță: ,,Îngrijește-te mai din vreme, ca după căință să ai vreme de pocăință”(VIII, 264), ,,Decât mătănii cu capul până la pământ și cu suflet spurcat, mai bine cu suflet curat, când intri în mormânt”(VIII, 282).

            Pentru cei decedați mai pot face câte ceva cei rămași în viață: ,,Cu plânsul nu se înviază morții”(II, 674). Rugăciunile și pomenile pentru sufletele celor morți sunt esențiale în acest sens. Mortul  ,,așteptă  colacul”(VI, 518). Cei vii  dau celui mort ,,colac și lumânare”(VI, 619), fie că e ,,De sufletul bunicii”(II, 443), ,,De sufletul morților”(II, 443), ,,De sufletul tatei”(II, 442), fiindcă  ,,Din pomană s-a făcut raiul”(VII, 81). Ce-i drept, niciodată cei vii nu fac suficient pentru sufletele celor decedați: ,,Mortul multe zice, viul face ce știe”(II, 613), știind că ,,Mortul nu se mai întoarce înapoi de la groapă”(II, 613), ,,Nu fac vii ce zic morții”(II, 613); ,,Nu mai mănâncă colivă”(VI, 525), doar ,,Când vor învia morții”(II, 616), adică  niciodată, așa că se puteau consola cu proverbul: ,,Morții cu morții, viii cu viii”(II, 614). Sunt cazuri când în acest sector se poate vedea cel mai bine cum mulți semeni sunt nerecunoscători față de binefăcătorii lor decedați: ,,Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”(II, 638), viața de apoi fiind de fapt o realitate.  Romanii spuneau că  ,,De mortuis nisi bene”. Același lucru spun și românii: ,,De morți nu trebuie să vorbești decât de bine”(II, 615), deși aceasta folosește doar în ceea ce privește imaginea pământească a celui dispărut, memoria lui, ci nu-l ajută cu nimic în viața de dincolo.

            Unii au veac îndelungat, sunt ,,uitați de moarte”(II, 630), dar cât de bătrâni ar ajunge, tot nu se îndură să moară ,,Cât de rău să trăiască omul, tot nu se îndură să moară”(II, 636), Fie tânăr, fie bătrân, în fața morții toți sunt egali, vârsta nefiind o condiție privind momentul morții: ,,Moartea e mai aproape decât cămașa”(II, 625), ,,Viața omului ca oul în mâna copilului”(II, 803).  O condiție care să întârzie moartea nu e nici averea, nici condiția socială: ,,Moartea nu vrea să știe, de averi, de bogăție”(II, 624); ,,Mor întocmai ca tot omul/Și bogatul ca și robul”(II, 638). Nu înseamnă că sărăcia sau starea socială modestă ne întârzie momentul morții: ,,Nici n-am la ce muri, nici la ce trăi”(II, 639). Toate acestea sunt o deșertăciune, o zădărnicie: ,,În deșert sunt toate, dacă este moarte”(II, 625). Toate rămân neputincioase în fața morții: ,,Până la moarte sunt toate”(II, 625), fiindcă moartea-i ,, fără leac”(II, 625) și numai ei ,,leac între muritori nu s-au aflat”(II, 625).Ea nu depinde de oameni, nu poate fi programată, ,,nu vine când o chemi”(II, 623). Toate zbaterile, eforturile, bucuriile și necazurile, toate urile și dușmăniile sunt doar ,,Până la moarte”(II, 630). În fața ei se împacă toate, conform proverbelor: ,,Moartea împacă”(II, 625), ,,Moartea potolește pe toată lumea”(II, 624), ,,Viața urăște, iar moartea împacă”(II, 803). 

           Sunt oameni care au presimțiri că li se apropie moartea, fie datorită unor boli care-i cuprinde, fie vârstei, fie, pur și simplu, că presimt ei că ,,au intrat în anul morții”(II, 631), sau că sunt ,,gura morții”(II, 629). Pentru cei mai mulți însă, moartea este inopinată, ea vine ,,Când ți-e viața mai dragă”(II, 803). Este mare lucru, este o favoare pe care o face Dumnezeu cuiva să mai poată spune celor rămași ,,Cu limbă de moarte”(II, 630). Vorbele acelea, fie că sunt dorințe, fie îndrumări și dispoziții, fie iertăciuni sau rămas bun sunt de mare importanță pentru cei în cauză. Clipele acelea pot fi chiar hotărâtoare pentru viața lui de aici și pentru cea de dincolo. Dacă mai apucă să se spovedească și să se împărtășească, el este asemenea tâlharului de pe cruce, care intră în rai în ultimul moment. După moarte, orice căință este zadarnică.

            În fața morții, omul intuiește toată filozofia vieții. Abia atunci cei mai mulți înțeleg că ,,lumea și viața sunt brăcinari de ață”(IV, 216), că ,,Lumea asta nu-i a mea,/Cealaltă nici așa”(IV, 213), că ,,Lumea e înșelătoare, moartea hoață, răpitoare”(II, 624). Un proverb precum acesta: ,,Numai moartea e în dar”(II, 625) ne duce la unul din cele mai profunde adevăruri privind antropologia creștină(Va urma).

*

Apostolul şi lupii. Părintele Stelică Zoican de la Balta mi-a relatat o întâmplare memorabilă din viaţa sa de preot de ţară. Ascultându-o, am înţeles mai bine cât de folositoare este ucenicia unui preot la o parohie de ţară în primii ani ai activităţii sale, indiferent al cui este şi pe cine are rudă la Ierusalim. Numai la sat  înţelegi mai bine frumuseţile sufletului românesc nealterat de influenţele nefaste ale civilizaţiei moderne, numai acolo, confruntându-te cu greutăţile şi necazurile, cu lipsurile şi cu problemele specifice treci prin cuptorul de foc al încercării şi al călirii. Numai acolo îţi înţelegi mai bine ca oriunde misiunea de preot şi-ţi poţi da seama dacă ai chemare pentru ea sau trebuie să-ţi cauţi rosturile în viaţă în alte părţi.

Era la Bobotează. Părintele Stelică era preot la Balta. Părintele Izverceanu de la Cernavârf  a primit veste că are fiul, profesor în Bucureşti, bolnav. I-a trimis vorbă părintelui Stelică să-l suplinească o săptămână sau două, până se întoarce. De acord, nici nu se putea altfel! Abia a trecut Sfântul Ion şi iată că a venit veste că la Buseşti, -sat al Parohiei Cernavârf-, este o înmormântare. Părintele Stelică a plecat de dimineaţa, cu sania. Crăpau lemnele de ger, iar zăpada era destul de mare. Şi-a luat cojocul cel mare, şi-a înfăşurat picioarele cu pături groase şi a pornit. A trecut pe la Turtaba, şi-a luat cântăreţul şi a ajuns la Buseşti pe la prânz, fiind cale lungă. Înmormântare mare! La pomană au fost peste 600 de persoane, după cum i-a numărat părintele. Tăiaseră un junc de 400 kilograme şi un porc de 100 kilograme. Uimit de atâta mulţime, a întrebat dacă aşa se întâmplă întotdeauna. ,,-Aşa este obiceiul la noi, părinte, să vină tot satul la pomană!” i-au răspuns oamenii. ,,-Şi dacă familia în cauză nu are posibilitate să facă o cheltuială atât de mare?” a întrebat părintele nedumerit. ,,-Nu-i problemă! Noi, satul, punem mână de la mână şi facem pomana, fie că are familia ceva, fie nu. Părintele nostru ne-a învăţat că trebuie să ne ducem neputinţele unul altuia, că aşa scrie în Cartea Sfântă. Tot părintele nostru ne-a învăţat că în faţa lui Dumnezeu trebuie să fim toţi egali şi la rugăciune, şi la pomană! Vin la pomană toţi din sat, cu mic cu mare. Cei care sunt cu vitele sau la muncă vin seara, dar tot vin!” au precizat oamenii. ,,-Este extraordinar ce-mi spuneţi dumneavoastră, oameni buni! Aşa a fost din vechime satul românesc!” le-a spus părintele Stelică. ,,-Da, părinte, noi aşa facem şi la nuntă şi la botez. Se naşte un om, se naşte o familie, moare cineva, se construieşte o casă, se face un drum, suntem toţi alături, ca fraţii, umăr lângă umăr, c-aşa-i place lui Dumnezeu să ne vadă: uniţi şi ajutându-ne unii pe alţii!” ,,-Cinste dumneavoastră!” le-a mai spus părintele.

Nu s-a terminat bine pomana, că a venit la preot cineva din alt sat şi i-a spus: ,,-Părinţele, cineva de la Cornet e pe moarte şi trebuie împărtăşit!” ,,-Păi, mergem acolo, să-l împărtăşim. Poate ajunge sania?” ,,-Nu, că e drumul rău şi se răstoarnă. De fapt, nu e decât pârtie de picior!” Au plecat pe jos, cale de aproape cinci kilometri. A împărtăşit persoana în cauză şi părintele a plecat singur înapoi, la Buseşti, să-şi ia sania şi cântăreţul. La întoarcere abia îl aşteptau, fiindcă în altă parte a satului cineva era pe moarte şi trebuia împărtăşit. Aproape se întunecase. S-a dus până acolo. Când a întors la casa paracliserului, unde avea sania, acesta i-a spus: ,,-Părinte, acum vreau să mă împărtăşesc şi eu!” ,,-Păi, bine, măi, nea Ilie, nu putuşi să-mi  spui acolo, unde grijii bătrâna aceea, că fuseşi cu mine! Făceam o singură slujbă şi te grijeam şi pe dumneata!” i-a zis părintele dojenitor. ,,-Nu, părinte, pe mine mă împărtăşeşti de bucuria de a te avea oaspete pe dumneata şi pe cântăreţ!” ,,-E târziu, nea Ilie, e târziu, se întunecă şi e iarnă. Îţi mulţumesc frumos, dar lasă, că stau altădată la dumneata!” ,,- Nu, părinte, nu, că eu am o datorie la tatăl dumneata. De câte ori am trecut prin Coada Cornetului şi el m-a văzut, nu m-a lăsat până nu m-a băgat în casă şi mi-a pus masa!” Au stat la masă, au servit ceva de mâncare, au băut o ceaşcă două de ţuică fiartă şi au plecat.

Până la Balta era cale lungă, poate mai bine de zece kilometri. A trebuit să treacă mai întâi prin Turtaba, să lase cântăreţul, o deviere de alţi trei sau patru kilometri. Se făcuse ora 22-23 noaptea. Se lăsase ger cumplit. Când a trecut printr-un clet de pădure, părintele Stelică a auzit lupii urlând. Ii auzise de multe ori, dar ca atunci, aşa de înfricoşător, niciodată. I s-a ridicat căciula pe cap. Calul a început să dea semne de teamă. Părintele s-a gândit repede ce trebuie să facă. Avea de urcat un deal, Babele, şi calul nu putea să fugă. Dacă ar fi rămas în sanie, se putea întâmpla ca să nu-l mai asculte calul, s-o ia zăuş prin pădure, să răstoarne sania şi atunci lupii puteau cu uşurinţă să-l mănânce şi pe el şi calul. Părintele a oprit cu greu sania. A coborât, ţinând strâns hăţurile calului. Şi-a făcut o rugăciune şi  s-a închinat de mai multe ori. A luat într-o mână toporul  de care nu se lipsea niciodată când pleca la drum şi cu cealaltă a luat calul de sub barbă. Au apărut şi lupii. Erau şapte. Trei pe o parte a drumului şi patru pe alta. Calul se zbătea înfricoşat. Cu greu îl putea struni. Nu avea lumină, ci doar luna făcea ca umbrele copacilor să pară mai înspăimântătoare. Lupii mergeau paralel cu sania, la câţiva metri distanţă şi urlau. Parcă o putere nevăzută îi oprea să nu atace. Când au ajuns în vârful dealului, părintele şi-a făcut vânt şi-ntr-o clipită a fost în sanie. Calul a pornit într-o fugă nebună, cum nu mai fugise în viaţa lui. Sania venea în urma lui ca o aşchie, nu-i mai simţea greutatea. Lupii veneau pe urmele saniei urlând. Pericolul cel mare era acum răsturnarea saniei. Drumul avea multe şanţuri, denivelări, pietre care ieşeau ameninţătoare prin zăpadă. A ajutat însă Dumnezeu şi sania nu s-a răsturnat.

Când au ajuns acasă, trecuse  de miezul nopţii. În ciuda gerului năpraznic,  atât calul, cât şi Părintele Stelică  erau scăldaţi de sudoare. Era sudoarea morţii, care le dăduse târcoale.

Astfel se încheia ziua de lucru a unui preot de ţară!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 558, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 mart. 2026, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 12 mart. 2026, ediție și on-line (https://www.observatorul.com); Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești, în ,,Națiunea”, 5 mart. 2026, ediție și on-line (https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate).

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afară parohiei, astfel: Doamna Ivanovici Florica(Bucureșști) și Doamna Enache Maria (București): câte 250 lei;  Domnul Ing. Bălu Constantin(Tr. Severin), fiu al satului Bârda și Doamna Sârbu Felicia(Turda): câte 200 lei; Doamna Prof. Kemenschi Florica(Tr. Severin): 150 lei;  Doamna Prof. Șerban Avelana (Tr. Severin), Domnul Zgarcea Cornel(Tr. Severin), Domnul Cioabă Constantin(Malovăț): câte 100 lei; Doamna Rolea Violeta(București), fiică a satului Bârda: 50 lei.

Tuturor le mulțumim cordial. Dumnezeu să le ajute!

*

În cursul lunii Februarie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 1 Febr.(Bârda): 70 pâini; 2 Febr.(Bârda): 128 pâini; 8 Febr.(Malovăț): 124 pâini; 15 Febr.(Bârda): 122 pâini; 22 Febr.(Malovăț): 160 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat: 604 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei, astfel:   1 Febr.(Bârda): 30 pâini; 2 Febr.(Bârda): 572 pâini; 8 Febr.(Malovăț): 276 pâini; 15 Febr.(Bârda): 578 pâini; 22 Febr.(Malovăț): 240 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 1.696 pâini.

*

În luna februarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 12.000 lei protoieriei pentru lumânări:  4.682 lei tipografiei pentru cărți; 3.850 lei protoieriei pentru subvenții pe 2026;  3.290 lei pentru cele 2.300 pâini donate și vândute în februarie; 1.849 lei mașina de spălat pentru Azilul Șimian; 500 lei poștei pentru timbre; 392 lei impozit; 250 lei poștei pentru colete; 78 lei internetul; 50 lei curentul electric și altele mai mici.

*

         Zâmbete.☺,,- Domnule doctor, nu mai văd la distanță!” ,,– Vezi luna?” ,,– Da.” ,,– Vezi soarele?” ,,– Da.” ,,– Păi și cât de departe vrei să vezi?” ☺ La spovedanie: ,,-Părinte, am înșelat, am mințit, am furat!” ,,– Din ce partid faci parte, fiule?” ☺ Somnul adânc ajută la prevenirea îmbătrânirii, mai ales dacă dormi la volan! ☺Pe vremea mea copiai ca să iei un 5, nu ca să ajungi doctor! ☺ Când profesorii nu lasă repetenți, suferă toată țara.

*

          Excursii-pelerinaj. În ziua de marți, 31 martie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj de o zi, pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Florești-Apa Neagră-Mănăstirea Tismana-Tg. Jiu-Mănăstirea Lainici- Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca – Caransebeș – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Mănăstirea Vodița-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 80 lei/pers.

              Atenție. Din motive obiective, am fost nevoiți să schimbăm data. Rămâne valabilă aceasta de 31 martie.

*

             Simpozioane. Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la simpozionul internațional ,,Explorări în tradiția biblică românească și europeană”, ediția a XV-a, ce se va desfășura la Iași în zilele de 9-11 iulie a. c. Grea problemă!

*

             Înmormântări. În ziua de 25 febr. am oficiat slujba înmormântării pentru  Trocan Ion(75 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!   

*

             Mulțumire. Pe 5 februarie s-a împlinit un an de când malovicenii și-au impus punctul de vedere, au respins delegația episcopiei, care venise să instaleze un nou preot și au cerut să se prelungească mandatul subsemnatului, ceea ce s-a și împlinit.

           Vă mulțumesc frumos, dragii mei enoriași din Malovăț și Bârda! Dacă ar fi s-o iau de la început de zece ori, tot preot m-aș face și tot la Dumneavoastră aș veni!

             Dumnezeu să vă răsplătească!

*

            Program. În luna aprilie avem următorul program de slujbe: 4 Apr.(Malovăț-Bârda); 5 Apr.(pomeniri la ora 8 în biserica din Bârda; slujbă la Malovăț); 6 Apr.(denie la Bârda); 7 Apr.(denie la Malovăț); 8 Apr.(spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat; denie la Bârda); 9 Apr.(pomeniri la ora 8 la din Bârda; slujbă la Malovăț; denie la Malovăț); 10 Apr.(spovediri și împărtășiri de adulți în Malovăț; denie cu Prohod la ora 18 în Bârda; denie cu Prohod la ora 21 în Malovăț); 11 Apr.(spovedit și împărtășit copiii la Malovăț dimineața; pomeniri la Malovăț, la ora 19; slujba Învierii la Malovăț, la ora 23); 12 Apr.(slujba Învierii, la ora 3 în Bârda);  13 Apr.(Bârda, slujbă cu slobozirea Paresimilor la vii); 14 Apr. (slujbă la Malovăț cu slobozirea Paresimilor la vii); 17 Apr.(slujbă la catedrala episcopală din Tr. Severin); 18 Apr.(Bârda-Malovăț, cu pomenirea Paresimilor la morți); 19 Apr.(Malovăț); 23 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 25 Apr.(Malovăț-Bârda); 26 Apr.(Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

            Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 556(1 –15 Ianuarie)

 

Dragi mei enoriași! La mulți și fericiți ani!

Sănătate, bucurii,   belşug şi bunăstare să fie în casa şi în viaţa Dumneavoastră!  Fericirea să poposească  în sufletul fiecăruia!

Mulţumim tuturor celor care ne-au primit cu colindul, după datina străbună, ca nişte adevărate  familii de creştini! Să dea Dumnezeu să vă găsim pe toţi sănătoşi şi cu voie bună mulţi ani de aici înainte!

Prin voia lui Dumnezeu, iată că am păşit şi în anul 2026! Îi mulţumim pentru tot şi pentru toate, căci fără El suntem praf şi pulbere. Atât cât vrea El mai fiinţăm pe acest pământ, ne mai bucurăm de fiecare zi ce ne-o dăruieşte, de fiecare anotimp, de fiecare clipă fericită, pe care mai avem prilejul s-o trăim! Dumnezeu să ne ajute fiecăruia în parte și tuturor laolaltă! Să fie pace pe pământ și bună înțelegere între oameni și popoare! Să fie sănătate, belșug și bucurie, iar credința creștină să triumfe în lumea întreagă. La mulți și fericiți ani, dragii mei!

*

Mihai Eminescu. Mihai Eminescu s-a născut la cumpăna veacului al nouăsprezecelea nu ca un accident, ca o întâmplare, ci ca o necesitate. Sute de ani înainte proroci știuți și neștiuți îl vestiseră, nu cu îndoiala speranței, ci cu tăria certitudinii. Atunci, în orice așezare românească, ori chiar în pulberea pământului, Eminescu trebuia să se nască. Întâmplător a fost numai faptul că s-a numit Eminescu, că s-a numit Mihai. Tot așa de bine putea să-l cheme Ion, Gheorghe, Nicolae, Manole…

El a fost binevestit dintru început din încleștarea tulburătoare a primului sărut dat de acel arhanghel al  sufletului românesc, pe care l-am numit doar simplu, Doină, munților, câmpiilor și apelor noastre.

Anonimi fără număr, ctitori ai acestei limbi, acei ce-au pus drept piatră de temelie cel dintâi cuvânt îl vor fi văzut pe El ca o stea polară călăuzitoare prin veacuri, sau, poate, de ce nu, ca un izbăvitor. Și dacă nu mai rămâne loc îndoielii că marea ștafetă a plecat de la acel ,,torna, torna, fratre, torna!” cu nimic n-ar fi păcătuit, dacă l-ar fi numit pe el frate, căci, așa cum avea s-o dovedească, a fost frate bun, dintru începuturi, pentru cei trecuți și pentru cei viitori.

Eminescu s-a înrădăcinat continuu, ca un mesaj mesianic, în sufletul și conștiința milioanelor de obidiți, care, trăitori pe aceste locuri, își clădeau o țară. Dar ei, mari în cuget și în fapte, înmulțindu-se ca frunza și ca iarba, haturile le-au devenit prea neîncăpătoare. Erau prea mândri însă ca să cerșească, ori ca să răpească vreo bucată de glie altora. Atunci au pornit spre ceruri, căci văzduhul era al lor, iar meșterii au zidit fără încetare, zi și noapte, măreață catedrală. Așa au vrut s-o facă dintru început, iar acolo sus, pe vârf de turlă, în loc de cruce sau de steag, să-i așeze leagăn lui Eminescu.

Năruirea acoperea izbânda strădaniilor, când ,,Hoarde negre, hoarde mari,/Când  de turci, când de tătari”, făceau ca să rămână  în urmă pământul presărat cu ,,scrum, tăciuni în loc de case,/Iar în loc de vite – oase”.

Atunci, călăuziți de stelele cerului, căutat-au oamenii duhurile pământului și ale pădurilor și, ca la un străvechi oracol, cerutu-le-au sfat.

Din genunea adâncurilor mării, din creierul munților, ori din înălțimile văzduhului, - nu știu -, s-a auzit un glas care a zis: ,,-Binecuvântată ești tu, seminție, între toate semințiile pământului și binecuvântarea nu se va lua de la tine! Prin fiii tăi, care se vor înmulți ca nisipul mării și ca stelele cerului, vei dăinui din veac în veac pe acest pământ al laptelui, al vinului, al mierii și al făgăduinței, iar numele tău nu va avea sfârșit. Căci fiecare sfârșit  va fi la tine un nou început  și astfel plămădi-vei coloana ce va străbate eternitatea!”

,,- Spune-ne nouă când se va naște El?” au întrebat oamenii aceia și se gândeau la Eminescu.

,,- La plinirea vremii!” le-a răspuns glasul. ,,Și El se va naște ori va renaște din îngemănarea unui sfârșit cu un nou început, spre  a vă povesti trecutul și a vă arăta viitorul!”

Glasul a tăcut, iar oamenii s-au apucat de lucru mai dârzi și mai hotărâți. Din când în când venea câte un profet și le vorbea oamenilor despre Eminescu. Iar mărturiile lor se scriau pe cronici și letopiseți, pe pieile de bour, pe coajă de mesteacăn, sau, de multe ori, spre a nu fi ușor date uitării, pe piepturile oamenilor. Profeții au fost mulți, dar pulberea vremii a acoperit numele unora dintre ei. Citim ca-ntr-un pomelnic din vechi așezăminte: Basarab Voievod, Mircea Voievod, Ștefan Voievod, Coresi ierodiacon, Mihai Voievod, Antim Mitropolitul, Constantin Voievod, Varlaam Mitropolitul, Dosoftei Mitropolitul, Antim Mitropolitul, Gheorghe, Horea, Crișan, Tudor, Nicolae cu tot neamul lor.

Oamenii aceia, cu inimile pline de necazuri, au început să pregătească, în sărăcia lor, leagăn pentru împăratul împăraților, ce avea să se nască. Din zdrențele trupului lor i-au croit scutece și în bordeiul luminat de feștile pâlpâitoare i-au pregătit sălaș. Neamurile din jur știau și așteptau și ele să vadă minunea.

Și, iată, că marea zi sosi!

Eminescu putea să nu se nască din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă, din ape ori văzduh, din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet; sufletul cel mai curat zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea însă legilor nescrise ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia Capricornului încă mai umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru  a văzut lumina zilei Eminescu.

Trupul lui fremăta de vârtutea oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea scânteiau aidoma focurilor de pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi era ca viforul mistuitor de vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere pe câmpul de bătaie, când șoaptă de dragoste și dor.

Oamenii s-au adunat în jurul lui, iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un părinte al lor!

Eminescu le-a vorbit despre începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a povestit despre faptele lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite, despre dragostea și gândurile lor.

Frații îl ascultau vorbindu-le frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar, spuse de gura lui Eminescu, ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un brăzdar de plug și a scris pe mantia pământului țării sale speranțele neamului. Și ele se întruchipau într-un tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva începea să capete contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu grandios, ce străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și neamurile pământului priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra de zor și ceea ce făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși, scriind cu inima slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l iubeau, fiindcă el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.

Oamenii așteptară cât așteptară, dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul singur, i se alăturară. Se urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.

Târziu, când au băgat de seamă, Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu litere de foc ce se zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”

*

Rugăciune. De ziua lui Mihai Eminescu redăm mai jos o frumoasă poezie-rugăciune, pe care ne-a lăsat-o să e mângâiem sufletul cu ea la vreme de vreme de restriște și de bucurie:

,,Crăiasă alegându-te

Îngenunchem rugându-te,

Înalță-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie:

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupră-ne coboară,

O, maică prea curată,

Și pururea fecioară,

       Marie!

 

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pământului,

Rugămu-ne-ndurărilor,

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

       Marie!

*

Colindul de Crăciun și Bobotează. Vă mulţumim cordial pentru felul cum ne-aţi primit cu colindul de Crăciun și Bobotează. O atmosferă cu adevărat creştinească şi românească.  Cei mai mulţi aţi înţeles din anii trecuţi şi aţi legat câinii, aşa că nu au fost incidente în acest sens. Vă mulţumim pentru darul făcut sub forma contribuţiei de cult. Fiecare a dat dacă a vrut şi cât a vrut. Cu astfel de creştini avem curajul să spunem că parohia noastră va putea să supravieţuiască şi în viitor. Şi celor care au dat un leu şi celor care au dat mai mult, le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

Vă mulțumim cordial și pentru înțelegerea  de care ați dat dovadă cu prilejul colindului cu Boboteaza. În perioada 2-5 ianuarie în parohia  au avut loc două înmormântări. Din cauza aceasta exista situația nedorită de a nu putea parcurge toată parohia cu colindul, timpul fiind foarte limitat. Am fost plăcut surprins, când cei mai mulți dintre Dvs.  nu ne-ați mai solicitat să vă botezăm toate camerele, etajele, bucătăriile, depozitele, altădată și unele cotețe pentru animale.  Credem că acesta a fost adevăratul motivul, ci nu că preotul a îmbătrânit! Numai datorită  acestui fapt, am reușit să ajungem în toate gospodăriile, cu excepția acelora în care proprietarii n-au fost acasă, ori nu ne-au auzit și, totodată, am oficiat și cele două înmormântări și alte servicii ce ne-au mai fost solicitate.

Sperăm că anul viitor va fi mai bine!

*

Oglinda parohiei.  Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului și  Bobotezei să vă găsească sănătoşi, voioşi, plini de speranţe de mai bine şi în mijlocul tuturor celor dragi ai Dumneavoastră! Să se resimtă în casele Dumneavoastră duhul păcii, liniştii, bucuriei, dragostei şi al comuniunii! Dacă mai există pe undeva duh de vrajbă, de ură, de răutate, ducă-se pe pustii, unde picior de om n-a umblat,  numai dracul ţâncii şi-a-nţărcat! 

Să dea Dumnezeu, ca măcar în vremea Sfintelor Sărbători durerile sufleteşti şi trupeşti  să vă fie mai puţine şi mai blânde şi-n locul lor speranţa să-şi facă sălaş!  Cei plecaţi departe, în patru zări ale lumii, să-şi caute norocul şi câştigul, să se întoarcă sănătoşi, ca să mai simtă încă o dată căldura căminului părăsit, să adulmece mirosul aerului de acasă, să mai guste iarăşi vinul de pe masă!

Am vizitat casă de casă cu prilejul colindului. Am făcut un program destul de lejer în vremea colindului de Crăciun, ca să fie câte o picătură de timp pentru fiecare familie, ca să schimbăm o vorbă. Destulă grabă în timpul anului, căci nu le mai ajungem, măcar la Sfintele Sărbători să avem  un răgaz  să mai schimbăm o vorbă. Nu mai erau toţi cei din anii trecuţi! Unii plecaseră între timp pe drumul cel fără de întoarcere, alţii erau duşi cu treburi care-ncotro. Unii mai crescuseră, alţii mai albiseră, dar peste tot am fost primiţi cu  căldură, dragoste şi respect, care ne-a impresionat profund.

Ca preot, m-am simţit încă o dată în mijlocul Dumneavoastră ca-ntr-o adevărată familie unită. Fiecare mi-aţi arătat ce-aţi construit, cu ce v-aţi mai înfrumuseţat casa şi viaţa între timp. Mi-aţi povestit din  bucuriile şi necazurile  Dumneavoastră. Simţeaţi nevoia să vă descărcaţi sufletul, ca unuia dintre ai lor. În peste 95% din familii am simţit că acolo este armonie, înţelegere, dragoste, aşa cum îi stă bine unei adevărate familii de creştini. Am găsit porţi în cadrul gardurilor, care în anii trecuţi despărţeau curţile copiilor de părinţi, ori ale fraţilor de fraţi şi mi-a crescut sufletul de bucurie, fiindcă poarta dintre ei era semn de pace şi de bună înţelegere. Dumnezeu să binecuvânteze asemenea familii şi ele ar trebui să fie modele pentru familiile tinere!

Am întâlnit, din păcate, şi aspecte dureroase. Am găsit soţi învrăjbiţi, fraţi în procese, veri la cuţite, vecini  certaţi.  Am găsit în sufletul multora teama de ziua de mâine! Am găsit la alţii durerea că membrii ai familiilor lor sunt prin puşcării, în ţară sau în străinătate! Dumnezeu să aducă pacea, liniştea şi speranţa de care avem nevoie toţi!

Eu însumi, ca preot al Dumneavoastră, în urma acestui dublu colind, acestor întâlniri cu Dumneavoastră, am ieşit mai întărit sufleteşte. Parcă toate nedreptăţile, micimile şi răutăţile lumii, care mă loviseră fără cruţare până atunci, despre care v-am relatat în bună parte în ,,scrisorile” de până acum, le-am uitat. În mijlocul Dumneavoastră m-am simţit acasă, m-am simţit suficient de puternic, ca să nu mai mă las copleşit de scârbă  şi lehamite. Dumneavoastră mi-aţi întărit convingerea mai veche că, dacă aş mai fi tânăr şi aş mai lua-o de  la început, tot preot m-aş face,  tot în satul meu m-aş întoarce şi tot parohia noastră aş sluji-o! Nu minţeau cei ce spuneau cândva, că în bordeie găseşti mai mult aur decât în palate. Se refereau, bineînţeles, la aurul sufletelor. Vă mulţumesc cordial pentru tot şi pentru toate!

*

Bilanțuri și proiecte. La cumpănă de ani, se cuvine să facem un scurt bilanţ fiecare dintre noi cu privire la viaţa noastră, la familiile noastre, la speranţele ce le avem de viitor. Dacă n-ar mai fi sărbătorile şi rânduielile acestea ale anotimpurilor, viaţa ar fi ca o lungă călătorie fără popas. Aşadar, să ne oprim un pic în lungul drum al trecerii noastre prin lume şi să ne facem un examen de conştiinţă fiecare. Să ne imaginăm că derulăm filmul vieţii noastre de până acum, cu toate ale sale bune şi rele. Să ne imaginăm, de asemenea, că la acest film ar privi şi Dumnezeu. Ia, gândiţi-vă, că aţi găsi vreo scenă în acel film de care să vă fie frică, ori să vă roşească obrazul la gândul că va vedea-o  Cel de Sus!  Sau chiar şi numai ceilalţi semeni ai Dumneavoastră! E o grea încercare!

Căutaţi, de asemenea, să socotiţi dacă aţi făcut tot ce a depins de Dumneavoastră, ca propria familie să dureze, ca soţul, soţia, copiii, părinţii, socrii, cumnaţii  Dumneavoastră să aibă o rază de fericire, când s-au aflat în preajma Dumneavoastră, când aţi vorbit, când aţi muncit împreună. Vedeţi dacă aţi făcut vreo fărâmă de bine cuiva, dacă v-aţi făcut întotdeauna rugăciunea, dacă sunteţi împăcaţi cu Dumneavoastră înşivă, cu cei din jur şi, mai ales, cu Dumnezeu. Încercaţi să vă imaginaţi că în clipa următoare aţi fi chemaţi înaintea lui Dumnezeu, că v-ar sosi ceasul cel din urmă. Aveţi, oare, bagajul făcut? Sunteţi, într-adevăr, pregătiţi de marea călătorie?  Aveţi suficiente argumente ca să vă apăraţi la dreapta judecată pentru faptele săvârşite în această viaţă?  Sunt câteva întrebări, pe care ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi la această cumpănă de ani. 

Faceţi planuri pentru familia Dumneavoastră, dar ţineţi seamă şi de ceilalţi membrii ai familiei. Vedeţi dacă şi lor le place şi dacă sunt de acord cu ceea ce vreţi să faceţi. Numai aşa va fi armonie şi unitate în casa Dumneavoastră şi nimănui  lehamite nu-i va fi, că staţi sub acelaşi acoperiş!  Dumnezeu să vă ajute  şi să fie bine!

         A mai trecut un an şi în viaţa parohiei  noastre. Mulţumesc lui Dumnezeu că am fost împreună şi că am mai reuşit să realizăm câte ceva. Au fost şi momente fericite şi mai puţin prielnice, dar le-am depăşit cu bine. Neuitată rămâne pentru mine, pentru tot restul vieții,  ziua de 5 februarie 2025, când m-ați apărat cum nu s-a mai întâmplat în altă  parohie. Ați dovedit că și membrii unei parohii trebuie să aibă un cuvânt de spus, cuvânt de care să se țină seamă, atunci când se face numirea sau schimbarea unui preot. Datorită poziției ferme de care ați dat atunci dovadă suntem și azi împreună. Vă mulțumesc cordial!

            Am reușit să publicăm ,,Scrisoarea pastorală” din două în două săptămâni, să v-o dăm Dvs., tuturor familiilor din parohie, gratuit, cât și la alte câteva sute de cititori din țară și din străinătate. Publicația a fost postată și pe internet, a fost preluată, de asemenea, parțial sau în întregime, de mai multe periodice din țară și din străinătate, precum ,,Armonii culturale”(Adjud), ,,Bibliotheca Septentrionalis” (Baia Mare), ,,Observatorul”(Toronto-Canada) și altele. Au fost și publicații, precum ,,Națiunea” din București sau ,,Obiectiv mehedințean” din Tr. Severin, care au publicat articole din ,,Scrisoarea pastorală”.

S-au donat câte trei pâini la slujbele de duminică și câte patru la slujbele de peste săptămână, astfel: Ianuarie: 807 pâini; Febr.: 789 pâini;  Martie:  902 pâini; Aprilie: 1.098 pâini; Mai: 743 pâini; Iunie: 943 pâini; Iulie: 618 pâini; August: 2.128 pâini, Sept.: 830 pâini; Oct.: 929 pâini; Nov.: 1.028 pâini; Dec.: 747 pâini. Așadar, s-au donat 11.562 pâini în 2025. Nu s-a dat pâine la Bobotează.

Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor parohiei noastre la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc. astfel: Ianuarie:  1.343 pâini;  Februarie: 1.361 pâini; Martie: 2.198 pâini; Aprilie:  1.052 pâini; Mai: 2.008 pâini;  Iunie: 2.257 pâini; Iulie: 1.982 pâini; August: 1.522 pâini; Sept.: 1.720 pâini; Oct.:  2.321 pâini; Nov.: 2.322 pâini;  Dec.: 2.003 pâini.  Așadar, s-au vândut la prețul de achiziție 22.089 pâini.

Ne-am propus şi am reuşit să acordăm ajutoare în bani unor enoriaşi ai parohiei noastre aflaţi în situaţii dificile, fie din cauza stării de sănătate, fie din alte cauze nenorocite ce s-au abătut peste ei. Am reușit să strângem și să dăm ajutoare celor sinistrați. Adăugând la acestea ajutoarele date unor oameni aflați în dificultate din azilele mehedințene sub forma unor bunuri materiale și mâncare, cât și donația pentru Fondul Central Misionar, însumăm 118.840 lei.

Am efectuat aproape lunar vizite la azilele mehedințene, donând acolo mâncare pregătită la firmă de catering și diferite obiecte de care acele instituții au avut nevoie. Am cita din aceste donații câteva: 13 febr. - Azilul de la Șimian: 50 pulovere de trening, 50 pantaloni de trening, 50 cearșafuri de pat, 50 perechi de teniși și 25 prosoape;  8 apr. -  Azilul de la Cujmir:  30 perechi de pantaloni de trening, 30 pijamale, 30 cearșafuri de pat și 20 prosoape; Apr.: Azilul de la Vânjuleț:  suportat reparația a  trei aparate de aerisire;  14 iul. - Azilul de la Ciovârnășani: șapte uși, 50 m furtun; 3 dulapuri cu rafturi și 6 neoane cu corp, de tavan, aparat de uscat rufe; 11 sept. - Azilul de la Cireșu: le-am dus o ,,Dacia” combi și o remorcă auto cu haine și lenjerie de corp, cât și  40 cearșafuri-husă noi pentru saltele de latex; Azilul de la Gura Văii: un  cuptor electric cu plite și un nou aragaz cu cuptor și patru ochiuri. Pentru Fondul Central misionar am donat 1.500 lei. Am achitat de Paști 2.650 lei, iar de Crăciun 2.600 lei unor credincioși din parohie și din afara parohiei.

Am organizat și efectuat excursii în țară cu credincioși din Malovăț și Bârda, la care s-au adăugat mulți alții din Tr. Severin, Dudașul Cernețiului, Balotești, Colibași, Cocorova, Căzănești, Negrești, Breznița, Laz din Jud. Mehedinți, Godinești și Tălpășești din jud. Gorj.

Am spovedit și împărtășit, la cerere,  credincioși în duminici și sărbători. În afară de aceasta, am spovedit și împărtășit de Paști, de Adormirea Maicii Domnului și de Crăciun, la biserică și la domiciliu 275+126+108= 509 enoriași. Dintre aceștia 230 au fost copii.

La 18 octombrie, preotul Dvs.  a participat la un simpozion la Vidin cu comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab în contextul politic și cultural al sud-estului european medieval,  iar la 20-21 oct. la Tr. Severin, cu comunicarea  Aspecte politico-sociale și bisericești din România(1983).

Ne-am propus să menţinem serviciile gratuite şi am reuşit, iar contribuţia de cult să fie ca şi în anii trecuţi după principiul: fiecare dacă poate şi cât poate, preotul fiind la dispoziţie tuturor, indiferent dacă au achitat ceva sau nu 24 de ore din 24, şapte zile din săptămână şi 365 de zile din an. În rest a fost liber!

Cu toate că nu este obligatorie, contribuția de cult pe 2026 a fost achitată astfel: în Malovăț au achitat 84,48% din credincioși; în Bârda au achitat 85,97%. La nivel de parohie au achitat 84,95%. În Malovăț s-au remarcat următorii enoriași: I. Marina Sofia: 800 lei; II. Ilinca Alexandru: 500 lei; III. Michescu Andrei, Almichi Ion și Mănescu Vasile: câte 400 lei; în Bârda s-au remarcat: I. Curea Gigi: 455 lei; II. Olteanu Virgil: 400 lei; III. Luca Jana: 320 lei. Acestora și tuturor celorlalți le mulțumim!

Am vândut anul acesta 530 calendare(de perete și agende), 298 kg. lumânări și am predat la fabrică 210 kg ceară topită.

Am oficiat slujbele cuvenite în duminici și sărbători, cât și în celelalte zile, la dispoziția credincioșilor. Sperăm că ați fost mulțumiți în această privință.

În cursul anului, în parohia noastră au fost 13 botezuri(1 extern), 6 cununii și  26 înmormântări. Dintre botezuri, unul a fost din Tr. Severin, altul din Bârda; dintre cununii, una a fost din Bârda. Adăugăm și o ,,cununie de aur”.

Am încheiat anul 2025 fără nici o datorie, cu toate plățile la zi și cu un sold de 58.083 lei, cu care am trecut în 2026.

Făcând un scurt bilanţ, putem spune că ne-am propus la începutul anului trecut, conform ,,Scrisorii pastorale”, să  continuăm să publicăm sau să republicăm şi să difuzăm cărţi pretutindeni, unde va fi fost nevoie de ele. Dintre cărțile publicate menționăm: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisori către Eminescu(172 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Teologia morală. Contribuții bibliografice(262  pag.);  D. Bălașa, Țara Soarelui(320 pag.);   Norica Ion, Evadarea din iad(60 pag.); Pr. Stelică Zoican, Graiuri și fapte pe firul vieții(160 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Monografia satului Malovăț. Contribuții (670 pag.); Dr. Aritina-Mihaela Ionescu, Frunze pe cărare(137 pag); Prof. Sofia Dobrescu, Însemnări(126 pag.); Eugenia Bordeiașu, Viața trece....(210 pag.);  C. C. Popian, Poezii(692 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Drept canonic. Contribuții bibliografice(176 pag.); Dr. Ionescu Mihaela-Aritina, Zbor frânt(150 pag.), Prof. Sofia Dobrescu, Justiția supremă(230 pag.); Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab(350 pag.);  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal(1989), vol. VIII, 433 pag.; Noul Testament (793 pag.); Dr.  Ionescu Mihaela-Aritina, Imne japoneze(200 pag.).

Așadar, cincisprezece titluri în douăsprezece luni. E ceva, dar nu mare lucru!

Începând de la Nașterea Domnului-2024 am donat 300 exemplare din volumul preotului Dvs. Monografia satului Bârda - Jud. Mehedinți enoriașilor parohiei noastre. Primăria Malovăț a suportat costul cărții. De Sfintele Paști, tot cu sprijinul Primăriei Malovăț, am publicat cartea preotului Dvs., Monografia satului Malovăț – Jud. Mehedinți, din care am donat iarăși peste 300 exemplare enoriașilor parohiei noastre. De Nașterea Domnului – 2025, tot cu sprijinul material al primăriei Malovăț, am republicat  Noul Testament(814 pag.), din care continuăm să donăm celor ce vor să-l primească.

Dorim să dăm cât mai multe filme cu conţinut religios; să fim prezenţi în presa scrisă şi pe internet cu cât mai multe contribuţii; să văruim exteriorul bisericilor din parohie; să vopsim acoperișurile bisericilor noastre; să organizăm mai multe excursii cu caracter religios; să continuăm cu donarea pâinii  în duminici şi sărbători; să menţinem serviciile gratuite şi contribuţia de cult la aprecierea fiecăruia; să putem să acordăm ajutoare celor bolnavi, neputincioşi şi tuturor celor  loviţi de nenorociri; să facem mai multe vizite la azile și orfelinate; să intensificăm activitatea pastorală şi misionară; să mărim numărul participanţilor la slujbe şi multe, multe altele, despre care vom vorbi pe parcurs. Doamne ajută!

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: P. C. Prot. Dr. Ioan Dură(Bruxelles-Belgia), Dl. Rochian Tudor(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Dl. Zgarcea Cornel(Tr. Severin), Dl. Roată Ion (Colibași-MH): câte 300 lei;  Doamna Elisabeta Leferenz(Germania): 250 lei; Boncioc Mircea(Italia), fiu al satului Malovăț, Tărăbâc Gheorghe(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Doamna Mierluș Maria(Rm. Vâlcea), Dl. Predescu Lucian(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; P. C. Arhim Ioachim Pârvulescu(Mănăstirea Lainici): 160 lei; Boroancă Petrișor(Tr. Severin), fiu al satului Bârda, Luca Violeta(Tr. Severin), fiică a satului Bârda; Ciobanu Ionuț(Timișoara), fiu al satului Malovăț, Popescu Mihai(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Diaconu Mădălin(Italia), fiu al satului Malovăț, Căprioru Viorel(Italia), fiu al satului Malovăț, Dl. Zaharia-Drăghici Liviu(Tr. Severin), Dl. Milcu Florin(Tr. Severin) : câte 100 lei; Dl. Muntean Camil(Întorsura Buzăului-CV): 80 lei; Neagoe Daniela(Tr. Severin), fiică a satului Malovăț: 60 lei; Grecu Grigore(Tr.. Severin) fiu al satului Malovăț): 50 lei.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!  

*

Alegeri parohiale. Conform ordinului Episcopiei Severinului și Strehaei, la 1 Ianuarie am ținut alegerile parohiale pentru Consiliul Parohial și Comitetul parohial. Rezultatul a fost:

-  Pentru Consiliul Parohial: Dima Vasile, Nistor Petre, Crumpei Vasile, Tătucu Grigore, Mănescu Vasile, Bogdan Gabriel, Luca Mihai, Baltac Alexandru și Popescu Angelu.

-  Pentru Comitetul Parohial: a) din Malovăț: Manolea Elisabeta, Bazavan Georgeta, Crumpei Elisabeta, Borcilă Elena, Ștefu Ioana, Mănescu Vasilica, Nistor Elena, Baltac Maria, Crumpei Georgeta, Cotea Dorina, Sava Elisabeta, Baltac Mariana, Popescu Nicoleta și Borcilă Ionela;  b) din Bârda: Urdă Violeta, Stănciulescu Petronela, Boroancă Ilie, Stănciulescu Tănase, Stănciulescu Nela, Curea Liliana, Stănciulescu Emilia-Dorina, Pâlșu Maria, Luca Maria, Luca Gheorghița, Morjan Gheorghița, Sfetcu Sabina, Gheran Aurel, Cola Emilia, Mema Mărioara, Tănase Maria, Gârbovan Dorina și Ivașcu Domnica.

Am înaintat documentele la episcopie și după 1 Februarie vom ști dacă cei aleși au fost aprobați. Din acel moment  cele două organe executive ale parohiei își vor intra în drepturi pentru o perioadă de patru ani.

*

Zâmbete.  ☺,,- Domnule Doctor, aș vrea să ies la pensie!” ,,- Nu se poate! Încă ți se mai aude inima bătând!” ☺Doi amici, aflați la pensie, se întâlnesc pe stradă: ,,– Ce faci, bătrâne!! Cum îţi merge?” ,,– Ce să fac...! Încerc şi eu să supravieţuiesc…!” ,,– O să regreţi amarnic…!” ☺ Întotdeauna ești sfătuit de cei din jur să nu vorbești cu gura plină, dar niciodată cu capul gol! ☺ ,,-De ce îți place așa de mult iarna?” ,,- Pentru că mai văd și oameni de zăpadă, fiindcă oameni de nimic am văzut destui!” ☺Iarna asta a fost atât de frig în Romania, încât un politician a fost prins cu... mâinile în propriile sale buzunare!! ☺Dacă ai voinţă poţi muta şi munţii; dacă ai şi un pic de creier îi lași acolo, că nu te deranjează. ☺Diavolul către femeie: ,,- Vin după tine....!” Femeia: ,,- Cred că ți s-a urât cu binele!”

*

Botezuri. Înmormântări. În ziua de 10 Ian. am oficiat Taina Sf. Botez pentru Bazavan George-Adam, fiul Domnului Bazavan Gheorghe și al Doamnei Bazavan Elena din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 3 ianuarie am oficiat slujba înmormântării pentru Băleanu Virgil(70 ani) din Malovăț, iar în ziua de 4 Ianuarie pentru Mema Ion(72 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. În luna februarie avem următorul program de slujbe: 1 Febr.(Bârda); 2 Febr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 7 Febr. (Malovăț-Bârda); 8 Febr.(Malovăț); 10 Febr.(Malovăț-Bârda); 14 Febr.(Malovăț-Bârda); 15 Febr.(Bârda); 21 Febr.(Malovăț-Bârda); 22 Febr.(Malovăț); 23 Febr.(Pavecerniță la Bârda); 24 Febr.(Pavecerniță la Malovăț); 25 Febr.(spovedit și grijit dimineața la Bârda, la biserică și în sat; Pavecerniță la Malovăț); 26 Febr. (spovedit și împărtășit dimineața la Malovăț, la biserică și în sat; Pavecerniță la Bârda); 27 Febr. (Acatist seara la Malovăț); 28 Febr. (Malovăț-Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți și fericiți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda