Ceea ce se întâmplă acum în Timișoara, cel mai vestic și occidental oraș mare din România, considerat ”perla Banatului care-i fruncea”, dovedește foarte clar că ideologia și propaganda nu ține de cald și nici de foame. Timișorenii s-au îmbulzit să voteze la funcția de primar, după mitul binecunoscut al ”bunului neamț”, care salvează țara noastră ”balcanică” și ”fanariotizată” de ea însăși. Dar timișorenii votându-l pe Dominic Fritz de la USR, am putea spune, citându-l pe marele nostru sas, președintele Iohannis: ”Ghinion”. Timișorenii au crezut că dacă votează ideologic un cetățean de afară, care nu are nici măcar cetățean român, iar chestia cu reședința de domiciliu până mai ieri era neclară, până și-a luat o casă de câteva sute de mii de euro în oraș, le va aduce ”laptele și mierea” progresului pe malurile tomnatice ale Begăi? Din păcate s-au înșelat amarnic. Dominic Fritz nu este ”bunul nemț” capabil și bun administrator ca și Carol I, ci doar un propagandist al noilor ideologii radicale, căsătorit cum părea, poate de așteptat, cu o chinezoaică, născută în RP Chineză, țară condusă de partidul comunist, care a făcut un fetiș din marxism și maoism. Nici până astăzi, Dominic Fritz nu a adus lămuriri publice că soția sa nu este membră a puternicului partid comunist chinez și cum a ajuns în țară din patria steagului roșu (provincia Tianjin), în care nici pasărea nu zboară peste graniță fără acordul sau știința serviciului secret chinez, de altfel ca în România de dinainte de 1989? În fine, să fie sănătoși mirii și să aibă parte de ”Casă de Piatră”, pe care au și luat-o recent foarte sump. Sper că ei nu stau ca și timișorenii fără apă caldă și căldură?
Problema e alta și extrem de gravă din punct de
vedere administrativ și politic: Timișoara s-a reîntors la anul fatidic 1989,
cu locuitori fără căldură și apă caldă. Orașul revoluției se reîntoarce la
condițiile care au declanșat revoluția din 1989. Iată ce scrie economistul Radu
Soviani în media: ”A mai cazut un oraș: Timișoara rămâne fără căldură și apă,
dupa ce societatea de termoficare Colterm a intrat in insolvență, motiv pentru
care nu mai primește nici gaz, deci nu mai furnizeaza apă calda si caldura,
inclusiv in spitale, in plina pandemie. Eu v-am spus de mult ca România se afla
de facto in #incapacitatedeplata. Spre aceasta situatie care ne întoarce (asa
cum va spuneam la inceputul pandemiei), in urma cu 30-40 de ani, desigur că au
condus-o acesti tineri sau bătrâni frumosi si liberi, care cred ca pentru
administrarea unei țări sau al unui oras îi recomanda vocea, talentul,
juramântul pe vreun steag si desigur, mersul pe bicicletă.” Lucrurile sunt
foarte complicate din punct de vedere administrativ în oraș, iar ideologia nu
ține desigur de cald, de frig și de foame. Produsul marxismului este sărăcia și
ignoranța, doar cei mulți și săraci suferă, noua nomenclatură ideologică
trăiește foarte bine pe spinarea poporului român.Timișoara trece printr-o criză
cumplită. Gazele au fost oprite în tot orașul, iar lipsa căldurii a fost
resimțită cel mai puternic de bolnavii din spitale și de mamele aflate în
maternități alături de bebelușii lor. Femeile stau îmbrăcate cu halate groase,
iar cei mici sunt acoperiți cu pături, relatează publicația Evenimentul
Zilei.Totul a pornit după ce furnizorul de gaze din Timișoara a oprit livrarea
către compania locală de termoficare din cauza datoriilor de peste 70 de mii de
lei. „Am cerut ajutor deja de mult timp. Am spus deja de dinainte de alocarea
din fondul de rezervă că Timișoara, fără o implicare din bugetul de stat, nu va
putea trece această iarnă”, a declarat primarul Timișoarei, Dominic Fritz, care
tocmai se mută în casa nouă, într-o vilă încălzită cu gaz, fugind de pe
buleverdul General Ion Dragalina, unde compania aflată în insolvență, Colterm,
opera, potrivit publicației Newstand? Datorită ideologiei și alegerilor bazate
pe mituri și utopie s-a ajuns în Timișoara ca pe vremurile de dinainte de 1989.
Cred că nu mai e nimic de spus după cele relatate. În decembrie 1989,
timișorenii au ieșit în stradă pentru dreptrui, libertăți și căldură, astăzi
stau în frig și fără apă caldă. Ideologia nu ține de cald și nu e un factor de
progres. Niciodată. Alegerile bazate pe mituri se plătesc prin sărăcie lucie.
Mitul ”bunului nemț” nu e mai bun decât mitul ”bunului român”. Cel mai modern
și occidental oraș din România, la capitolul căldură și apă caldă, a fost
depășit de Vaslui. Acesta e rodul uscat al administrației de conjunctură
”colonială”, atunci când ideologia ia locul democrației, patriotismului și
pragmatismului.
Ionuț
Țene
Mai ieri criticam unele ”scăpări” ale ziariștilor noștri și azi mă văd cu jalba aceasta pe care aș dori-o publicată.
Se știe că forța partidului comunist a fost unitatea ”îndistructibilă a muncitorimii cu țărănimea”, unitate care nu prea a existat că și aceasta era diriguită de la ”centru” și uneori putem zice că nu se ținea cont de aceste ”chestii”.
Orice utilaj pentru agricultură făceam, pentru Cooperativele Agricole de Producţie acestea aveau un preț pentru ”ai noștri” și altul la export, dar cea mai abuzivă greșeală s-a făcut la revoluția di 1989, când mașinile cumpărate de țărani și adunate în SMT-uri, au fost revândute și nu înapoiate proprietarilor.
Un mic exemplu, din marea nedreptate.
Am cunoscut o doamnă KATI din Dămăcușeni. Era țărancă la muncă și doamnă în relațiile cu oricine.
A murit, nu mai era cine să aștepte covid-ul, era o ființă efectiv epuizată. A avut ruptură de mușchi la burtă de ridicat navetele cu legume. S-a operat dar operația a ținut-o mai puțin ca originalul și i-au făcut un pansament cu plasă care nu s-a rupt dar avea alte necazuri. Trăia numai din munca ei și puținele arii de pământ la care a avut dreptul după legile date de Ceaușescu. Legumele de toate felurile le vindea în Baia Mare, Tg. Lăpuș și Băiuț, dar îi era cald doar vara când lumea se sufoca sau mergea la ștrand și ea vindea în piață.
Dar frigul îl simțim până la oase stând ”ca la drapel” în picioare. Cam toți din piețe nu aveau ciorapi ci doar niște ziare băgate în galoși să nu înghețe de tot. Când nu mai putea de frig întra la cineva în casă, dar ea trebuia să vândă.
Ați văzut filmul: ”Moromeții” și pe cel care venea după ”foncire” ? Cine nu a trăit la țară nu știe ce scumpă este o bancnotă cu valoare monetară. La sat leul este mai prețios ca relație de orice fel și chiar ca întreținere de dialog despre bani. Acolo nu sunt bani. Poți mânca o zi fără să plătești, dar nu poți fuma o țigară de n-ai bani. Ar fi de dorit dacă la sapă nu-i ajutăm, la cărat nici atât, măcar să facem ce a făcut HORECA pentru clienții de la terase, să punem un paravan și o aerotermă măcar de iarna asta să nu mai avem ”oameni înghețați ”ce ne vând nouă principalele alimente la modă :”LEGUMELE” și poate va crește mult dorita ”alianță” omenească...
Să-i prețuim şi pe acești oameni.
Toma G. Rocneanu
După asta, dacă tot am luat-o pe calea asta a similitudinilor, haideți să continuăm. Deci, parcă prin noiembrie sau decembrie 1989, când i s-a spus că este frig în case, Nicolae Ceaușescu a răspuns îndemnându-i pe români să mai pună o haină pe ei și gata, s-a rezolvat problema. Asta le recomanda Nea Nicu românilor, uitând să le spună și câte grade sunt la el acasă sau în birou la el și la tovarășa. Și luați aminte, asta se întâmpla tocmai când nu se terminaseră aplauzele înflăcărate cu care întregul nostru popor saluta realegerea sa, la al XIV-lea Congres, care s-au ținut în perioada 20-24 noiembrie, în funcția supremă de secretar general al partidului. Pentru ca, exact peste o lună, românii să iese în stradă și să scandeze ,,Jos Ceaușescu!’’
Și iată că, tot cam peste o lună, de data asta de când majoritatea bucureștenilor care au votat l-au ales ca primar al urbei noastre tot pe un fel de nea Nicu, adică pe domnul Nicușor,acesta vine și ne spune că mai sunt și alți europeni care au în case 19 grade și asta li se pare normal. După cum, tot normal i se pare și că la el acasă sunt ,,undeva pe la 22 de grade’’.
La urma-urmei, chiar nu văd de ce ne-am mai burica? Nu am scandat noi că ,,vrem o țară ca afară!’’ Am scandat și uite că avem exact așa ceva! Adică tot 19 grade în casă. Așa că nici nu mă mir că, până acum, nu a ieșit lumea în stradă ca să îi ceară demisia lui domnul Nicușor. Și nu va ieși, bag mâna în foc pentru asta!
Care domn Nicușor– că, vorba personajului lui Baranga, tovarăș nu pot să îi zic!- văzând că blajinii locuitori ai Cetății lui Bucur ciobanul înjură în barbă, mai pun o haină pe ei și cam atât, trece vitejește la alte fapte pe măsura priceperi sale și a tovarășilor de drum. Adică retrage, temporar desigur, de pe trasee autobuzele achiziționate de predecesoarea sa, Gabriela Firea. Dar nu ca să vadă că sunt bine utilate pentru a circula pe timp de iarnă, ci numai ca să nu mai rămână pe ele semne despre cine și când le-a achiziționat. Măsură care ne vine ca o mănușă nouă, utilizatorilor (de) serviciilor STB, care vom sta mai mult în frig prin stații. Așteptându-l nu pe Godot cel din piesa lui Samuel Beckett ci pe șoferul de autobuz rămas, totuși, pe traseu și care va veni când o da Domnul, că doar așa stă în stilul de muncă al instituției.
Aceasta este, așadar, situația, așa că, vrem sau nu vrem, tot făcând comparații și analogii despre cum era cu frigul în case pe vremea lui Nea Nicu și cum este pe vremea lui domnul Nicușor, ajungem să ne aducem aminte de refrenul melodiei compuse, acum treizeci și ceva de ani, pe versurile lui Adrian Păunescu: ,,A mai trecut o iarnă grea/Dar nu-i nimic, vom rezista!’’
Deși, dacă scotocesc mai bine prin cotloanele memoriei, parcă mai nimerite ar fi aceste versuri, parcă scrise cu dedicație pentru personajele din galeria celor care au ajuns și am ajuns să ne conducă Bucureștiul și țara. Citez și subscriu: ,,Făceați pe democrații cei cucernici/Cristosul mamii voastre de nemernici./Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine/Și-apoi convingeți-vă că e bine’’.
Șerban CIONOFF
Preluare https://uzp.org.ro/44287/frigul-din-case-de-pe-vremea-lui-nea-nicu-si-cel-din-vremea-lui-domnul-nicusor/
