ETERN PEREGRIN

Mă cufund uneori

în gheizerele sufletului tău

să sting văpaia

ce-ți mistuie firea,

fără să știi...

Călător neînfrânat,

încerc bucuria

să aflu, în fine,

oaza-împlinirilor noastre.

Știu acum

că mă confund

cu vibrația aripii tale,

cu zbuciumul firii.

Și-atunci,

caut înfrigurat

în locașul cel strașnic ascuns,

giuvaierul miraculos

ce-i sprijin făpturii tale,

în secunda de cumpănă.

.............................................

Peregrin prin fluidul

speranțelor tale,

simt trupul

cum picură,

în vene-încordate,

proaspete arabescuri

de apă și foc,

de lut frământat

în aerul clar de Prier.

Și iar călător

prin zestrea bunilor tăi,

las pana să descrie

magia destinului

ce te-a ales pentru mine,

pe-acest

tăpșan rourat de mileniu.

Iar și iar călător

în lanul copt

al dorințelor tale,

ridic osanale

căci pot să ajung

în labirintul ascuns

privitorului,

în tainița dulce-amăruie

a viselor tale târzii...

Etern peregrin...                          Gențiana Groza

FASCINAȚIA POEMULUI HAIKU

Frumusețea celor patru anotimpuri caracteristice arealului geografic al țării noastre oferă poeților care compun poeme în stilul liricii nipone, reale momente de inspirație. Este  însă nevoie nu numai de talent literar cât mai cu seamă de extazierea în fața clocotului discret al fenomenelor naturii  dar  și de cunoașterea câtorva reguli de compunere a acestor poeme.Lunile de iarnă decembrie și ianuarie  ne-au arătat o altă față a anotimpului îmbrăcat de obicei  într-o hlamidă de omăt. Astfel că ședințele de inițiere a elevilor din 2 clase, a V-a și a VI-a, de la Colegiul Național clujean  ,,George Coșbuc,, urma să le desfășor  cu mai puțin ,,material didactic,,.. Dar cum elevii   au reintrat în clasele lor după vacanța de iarnă și  mulți dintre ei au fost la munte, cadrul  hibernal minunat  a fost sugerat cu talent de norocoșii care au reușit să se afle pe patinoar sau pe pârtia de schi din zonele montane. Iată primele încercări ale  noilor membrii  ai cenaclului clujean Poesis.

Cu nostalgia toamnei în suflet Carla Matei m-a impresionat cu poemul ei:

         Frunze uscate-

         dans pe muzica lină

         din sufletul ei

Pentru ca iarna să o prindă pe Ana Pavel Mititean cu patinele   la primele încercări de a luneca  pe suprafața lucioasă a gheții:

                   De dimineață-

                   patinoarul distractiv

                   cu începători

Iar pe Elisa Guttman să ne-o închipuim în iureșul coborârii pe o pantă abruptă, cum avea să ne spună:

                  Pârtie albă-

                  o mulțime de copii

cu schiurile

Doamna profesoară de limba și literatura română Gianina Zegreanu,  ea însăși creatoare de haiku, le întreține  elevilor , alături de mine,  plăcerea de a se minuna în fața tablourilor tulburătoare ale naturii. Ne bucurăm astfel împreună cu cenacliștii de fascinația poemului haiku apropiindu-ne de natura înconjurătoare  care  are nevoie mai mult ca oricând să fie ocrotită și să ne încânte cu universul material creat cu atâta dărnicie de către divinitate.

          

                                   Gențiana Groza

EPIGRAME DE ANUL NOU 2020

      PRECAUȚIE

Anul care a trecut

A fost foarte precaut,

Ne-a lăsat fără zăpadă

Să nu-alunecăm pe stradă!

     URARE ANULUI NOU

Anul vechi, cu rău sau bine

Devine istorie,

Fie anul care vine

Să-aibă multă glorie!

                        Gențiana Groza

TANKA

Steluțe la geam

în așteptarea clipei

nașterii lui Iisus-

            heruvimi și serafimi

            mângâie inimile

Stars in the window

waiting for the moment

of Jesus birth-

            cherubs and seraphs

            comfort the hearts

                                   Gentiana GROZA

BLÂNDUL BRUMAR

Vremea neobișnuit de caldă din Brumar a prelungit plimbările prin parcuri, pe alei, mai mult ca în alți ani. În Parcul Rozelor se aude susurul Someșului din apropiere, ceea ce dă un farmec în plus locului unde vin copii, tineri și vârstnici deopotrivă, ca să ia o gură de aer. Pe apă se zbenguie în voie păsări întâlnite aici frecvent: frumoasele rațe sălbatice și pescărușii.De nicăieri parcă se aud croncănituri de ciori iar din loc în loc, zborul fericit al porumbeilor completează minunatul decor autumnal.Mai mult ca în alte zile sunt plimbați copiii  în cărucioare iar alții se alintă la înălțime, pe umerii tăticilor tineri...Bicicliștii străbat distanțele pe pista destinată lor alături de câte un fiu sau fiică care nu se lasă mai prejos decât frumoșii lor părinți.Alți copii se deplasează pe trotinete sau pe role.Alergătorii ,,per pedes,, își văd de jobul lor numărându-și pașii în ton cu bătăile năzdrăvanei lor inimi care le mulțumește pentru efortul benefic.Pe partea dinspre râu a aleilor se desăvârșește marea desfrunzire a arborilor de tot felul:arțari, nuci, frasini,măceși, spre uimirea câtorva arbori cu frunze persistente și iarna, tuia și  a câte unui brăduț.Într-un scaun cu rotile vedem un bărbat trecut de cincizeci de ani care are privirea ațintită spre un nuc gol-goluț, fără vestmântul cu care se mândrea în urmă cu ceva vreme.Îl salutăm pe om și îl întrebăm la ce se uită așa de atent.Ne arată o veveriță jucăușă urcând și coborând pe ramurile nucului, probabil fiind în căutarea vreunui fruct rămas așa, ca din întâmplare, pentru ea, ca să îl aibă eventual la iarnă, știind cât este de prevăzătoare.La baza nucului observăm un câine roșcat cu pete albe foșnind în grămada de frunze uscate, privind și dumnealui, ca și stăpânul imobilizat în scaunul cu rotile, la mica vietate mobilă foc și plină de viață.Soarele tomnatic își încrucișează razele cu retinele noastre, ca într-un salut de prietenie.                     
  Toamnă târzie-

  o veveriță saltă

  pe creangă de nuc
  pe-aleile parcului
  forfotă mare

GENŢIANA GABRIELA GROZA  

Gențiană...

TANKA

Izvor cristalin-

umbra cocostârcului

doar o clipită

            sub platanul secular

            jurăminte de amor

                                    Gențiana Groza

TANKA

Cer senin noaptea-

jocul perseidelor

în cântec de greieri-

         aura lunii pline

         în coroana nucului

                   Gențiana Groza

Momentul TANKA al Genţienei GROZA

    

  Tanka

În iarba mare

douăsprezece mierle

caută gâze

            în pauza de concert

            liniște nefirească

VIERMELE ȘI MELCUL

(fabulă)

După ploaie, în ogradă,

Pe-o cărare, într-un sat,

Melcu-i bucuros să vadă

Vreme bună de umblat.

Cum îl știm, cu casa-n spate,

Fără grabă, măsurat,

A avut pe săturate

Iarbă grasă de mâncat.

Ochii-n vârfuri de cornițe

Ageri îi îndreaptă-n jos,

Spre petunii și roinițe;

Drumul nu mai e prăfos!...

Cine e ca el? Cu toate,

E stăpân, are un rost,

Cu căsuța lui pe roate,

Oricând stă la  adăpost!...

Pe cărare, lângă dânsul,

Un biet vierme ofticos,

Slab, că te apucă plânsul,

Zice cu un glas mieros:

--Lasă-mă în locuință,

Melcule, sunt credincios,

Ți-oi purta recunoștință

Pentru gestul tău frumos!...

Cine poate să refuze

Viermele cel oropsit?

Melcul dă cumva din buze:

--Hai, poftim, bine-ai venit!

De ei doi vor fi ținute

Niște reguli, chiar pe loc,

Ca să poată să se-ajute

De ce nu, chiar reciproc.

Chiriașul se-nvoiește

Bate palma chiar acum

Iar ca plată, el dorește,

Să-i dea frunze de pe drum.

……………………………

Ți-ai găsit! Nu intră bine

În căsuța adăpost

Vierme...hrăpăreț din fire!

Nu era să țină post!...

Și din melc se tot îndoapă

Și se-ngrașă ne-ncetat

Iară gazda filantroapă,

Tot slăbind, a decedat!

Când cochilia-a fost goală

Chiriașul a plecat.

Și făcând o socoteală:

Cine-a fost mai câștigat?

Morala

Din mica istorioară

Ați dedus că nu-s povești:

,,Pe cine nu lași să moară,

Nu te lasă să trăiești!,,

Gabriela Gențiana Groza

TANKA

Cer plin de stele-

cântecul cocoșilor

poleind zorii-

            doar un popas efemer

            în iureșul clipelor

                                GABRIELA GENŢIANA GROZA