ZEFIRUL VERDELUI DIN MINE* - acrostih

(* numele volumului de versuri, semnat de către poeta Geta Lipovanciuc)

ZEFIRUL VERDELUI DIN MINE își culege șoapta care

E PARFUM DE VEȘNICIE între două tăceri.

FÂNTÂNA SACRĂ DE LA POARTĂ mi-e martor la

INOCENȚA HORELOR DE FLUTURI care-și primesc

RUGĂ învelită în seninul gândului din

UMBRA viselor îndrăznețe așezate

LA CRUCEA TĂCERII dintr-un verde-miracol...

,,VA FI ȘI VARĂ...!" strigă curcubeul către

Eternitatea unui DOR DE PÂINE crescut într-o

REVERIE ETERNĂ țesută pe margini cu

DULCEAȚA CIREȘELOR DE ALTĂDATĂ.

,,EU - CEA APLAUDÂND, voi reveni în visarea cuvântului", mă

Liniștește POVESTEA BERZEI născută din

UMBRA nuferilor albaștri și din valul zidirii într-un

Ieri cu DOR DE PÂINE și un răsărit SUB CASCADELE DE STELE...

DOUĂ ABURINDE MÂINI încă își trudesc născarea în

Inima unui sărut trezit în lumină și cuvânt

Netulburat - care pictează în VITRALIULINOCENȚEI...

MĂRUL ÎNDURĂRIII își scrie valsul gândului între

Irișii treziți cu sărutări de mir și rugăciune.

NEUITATĂ-A TA POVESTE se destramă în seninul unor

Esențiale arome ale toamnelor cu brumă...

(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul de versuri ,,Zefirul verdelui din mine", semnat de către Geta Lipovanciuc)

Mulțumesc, Geta Lipovanciuc!

VASILE BELE

Tabăra Literară ,,Oprește-mă la tine, Maramureș! Oprește-mă în tine, anotimp!", ediția 2022!

 

Trei zile de vis, la Baia Sprie, în care pulsul nu a încetat să iasă din albie, trei zile ca trei clipe, în care am râs, am plâns, am cântat, am înotat în Marea Poeziei și am depănat șir necontenit de amintiri!

Felicitări tuturor celor care au avut marele noroc de a simți zvâcnirea sufletului în Raiul maramureșean!

Reverență, stimate Domn Vasile Bele!!! Tot respectul!!!

Nedomolitul puls

(dedicat aflării la Tabăra Literară de la Baia Sprie, 01-04.09.2022)

Mi-e pulsul fără somnu-i, deprins a stoarce tihnă,

Mi-e inima-n jăratic din vatra Țării dragi,

Mi-e gândul la Grădina Măicuței făr-odihnă,

Ce-a tot tăpșit poteca, născând stejari și fagi.

Nestăpânirii caste din prunci aleși mă-asemăn

Și, din prelung năduful scăldându-mi împliniri,

Vibrez ca o planetă, pe lanuri febra-mi semăn,

De parcă-aș fi-n vâltoare de mari ademeniri.

Zăvor mi-a tras simțirii furtuna de cuvinte:

Mai multă pace-n suflet adusu-mi-a! O simt!

Poți pune multe-n poală, dar cordul nu se minte,

Desăvârșirea-n cuget și venele-o presimt.

M-au înșelat pădurea și brazii cei de-o seamă

Cu muntele proptindu-și toiagul peste gropi

De mari viteji ai Țării, de-a pururi fără temă,

Mi-au risipit tăcerea și-ai ceții dalbe stropi.

Trei zile ne luară preafericiri de mână,

Dar, și-azi, mai ard în ruguri văpăi de-mbrățișări;

Opaițul ne ține (ea – limba cea română),

De veacuri, împreună, ca valurile-n mări.

Și azi mai simt zvâcnirea, ținându-ne grămadă,

În pumn de Maramureș, găsindu-l doar pe El,

Pe Dumnezeul nostru, pe-a Cerului arcadă,

Tot coborând prin rime, în strai de porumbel.

Cărări bătorite de lumea adunată,

Spre-a toarce amintire destinului pribeag,

Vor fi doar prag spre visul că fost-am toți odată,

Și-om străluci, flămânzi chiar sau pirotind beteag.

La masa-nțelepției, vom îmbrăca iar haină,

Ce naște universul, unindu-ne în dans,

Și-atunci, desculți, prin lume, cu-a nemuririi taină,

Îi vom plăti și morții vecia, în avans.

Și, în tăceri, vom vinde plecări pe smoc de aștri

Drept lampă-a revenirii ne fie, psisosind;

Scriindu-ne necazul pe scoarțe de jugaștri,

Să ne simțim și bezna, din ochi închiși, albind.

Văd pomul vieții mele cu floare cum se-ncarcă,

Din rodu-i să se-nfrupte și cântul ce-l ascult!

Cu-atâta bucurie, învii din nou, și, parcă,

Mă amăgesc cu gândul că-aș fi trăit mai mult.

Mă mint precum copilul, rămas de unul singur,

Că n-are gram de teamă, chiar dacă-i părăsit.

Și nu-mi rămâne, Doamne, decât să-aștept, desigur,

Un an, să sorb iar cupa visărilor de mit.

Mi-e sufletul aproape gătit, din nou, să-ajungă,

Aceeași lungă cale în grabă străbătând,

La mir din Colț de Raiuri, ca pulsu-mi vechi să-l ungă:

Să nu-și ia-n pleoape Țara, ci doar în dor și-n gând.

Autor: Geta Lipovanciuc

Lansare de carte la Slănic Moldova!

Un eveniment de o excepțională ținută artistică, care a adunat în sânu-i personalități notorii din cultura românească. O ploaie care a inundat sufletele tuturor cu poezie de calitate și culoare aleasă. Un blazon al zilei de 2 iulie 2022, zi care s-a înscris cu litere de aur în istoria spiritualității românilor de pretutindeni!

Reverență, distinsă Doamnă Ionica Bandrabur, pentru titanica muncă depusă și pentru vărsarea râului cu demnitate în cele cinci cărți, cusute cu fir din suflet, care ne-a cucerit!!!

Lăsând un semn

(dedicată poetei Ionica Bandrabur)

Nu-ți poți alege veacul în care te scufunzi,

Când ape din potirul cel cast ți-urzesc botezul,

Dar poți să-atingi înaltul, când anii tăi fecunzi

Îți împletesc cunună din har țesut cu crezul.

Purtând silit pe umeri fărâme din destin,

Chiar străbătând năduful zdrelit al ne-mplinirii,

Cu fruntea învelită de cerul ăsta plin,

Clădită-ai fost în tâmpla sublimă a iubirii.

Din straiul pur al tălpii, ți-ai stors, ca să renaști,

Podoabele căderii proptite-n Înviere,

Ca să prefaci lumina căzută-n Zi de Paști

În mirul scurs pe pânză și vers umplut cu miere.

Cât gândul ție-n clepsidra trudită strop de-azur,

Iar trunchiul minții tale e lespede fertilă,

Vei fi, la fel ca Ana cea rezidită-n mur,

O jertfă, făurită din dragoste și milă.

Iubind fără a cere mari jerbe pentru plâns

Din ochi scăldând o lume, când totu-n jur se frânge,

Tu, -ncă juca-vei rolul de OM, de-a pururi strâns

În sân de falnici semeni și frați de-același sânge.

Când pensula și pana cadelnițe se fac,

Spre-a contopi tot surul din drum cu dalbul rănii,

El, albul lup, făr-casă, din sân de geto-dac,

Se roagă pentru tine, prosferisind mătănii.

Nu-ți poți alege zorii, nici cuibul de amurg,

În care dăruirea să-ți nască felinare,

Dar poți fi lan cu spice, în care aștri curg,

Lăsând un semn feeric și fără-asemănare.

Autor: Geta Lipovanciuc

Semnal editorial

 

7 (șapte) zile-n săptămâna,

Nu le numeri pe o mâna!

7 (șapte) frați și 3 surori,

Pentru părinți sunt comori.

O comoară am și eu,

Darul de la Dumnezeu.

Se numește, scurt și clar,

7 (șapte) ... un volum primit în dar,

De la Geta Lipovanciuc,

Să o citesc mă apuc.

Dar mai înainte și întâi,

Despre 7 (șapte) eu vă spui,

Mulțumesc ... și-am sărutat,

Mâna ce cartea mi-a dat.

Și acuma dragii mei,

7 (șapte) e 4 plus 3,

Dar poate la fel să fie,

O carte de poezie.

Da! Și aveți mare dreptate ...

7 (șapte) chiar este o carte!

Socotind, altfel și noi,

7 (șapte) este 5 plus 2!

Pot socoti ca nebunul,

7 (șapte) e 6 plus 1

Și oricum vei calcula,

Tot de-o carte eu voi da!

7 (șapte) vieți dac-aș trăi,

Imediat o voi citi.

Dar în carte ce-o să fie?

7 (șaptele)-i și poezie!

Și acuma dragii mei,

Eu, vă spun 7 (șaptele) ce-i:

,,Simbolul vieții, un martir,

Prin taină și prin fapte

Și numărul cel uns cu mir,

E simpla cifră șapte"

(prima strofă, din poezia 7 - Șapte)

7 vieții dacă ar fi să cer,

taina iubirii și umbra sărutului,

îmi vor lumina cărările ce duc spre eternitatea clipei

rătăcirile tac și nasc emoție

bucuriile dăruite îmi sunt răsplătite cu

7 sărutări și 7 strângeri în brațe,

7 iubiri petrecute-ntr-o noapte,

7 poeme și încă multe alte,

7 poeme și încă 77,

Le voi trece într-o carte!

7 cifră unsă cu mir!

,,E al desăvârșirii semn

Și, în esență - magic

Și al Creației îndemn,

E singur, vag și tragic".

(strofa a doua, același poem).

Și poezia continuă! Curge. Lin spre inimile avide de frumos. Cine este autoarea Geta Lipovanciuc? O bună prietenă pe care abia am cunoscut-o. La Ungheni - Republica Moldova. Bună prietenă și cu prietenul comun Victor Cobzac. Așa se nasc prieteniile adevărate. Din și prin prieteni adevărați. Geta Lipovanciuc - o prietenă talentată, chiar foarte talentată. Personal, cu dedicație și iscălitură, mi-a dăruit două volume de poezie - În zbor prin tot ce-i sfânt (pe care doar am răsfoit-o) și acesta, Descoperă-te prin ȘAPTE, (pe care l-am citit și despre care încerc să scriu un scurt semnal editorial).

Geta Lipovanciuc - o prietenă cu dar și har de la Dumnezeu. Un om minunat. O voce minunată. Stiu asta, sigur, pentru că ne-a dăruit câteva cântece, pentru a pune și mai multe emoții, celor care le-am adunat deja!). Ne-a cântat din creațiile Domniei Sale, dar și cântece pe text semnat de Victor Cobzac. Rai și binecuvântare. Nu ți-ai fi dorit ca ziua să se termine vreodată. Iată, o frântură din sufletul poetei Geta Lipovanciuc. Ce crede Domnia Sa, despre oameni și lume, sau despre oameni și viață (citez din coperta IV!): ,,Adesea, trecând prin viață, vrei să-ți iai zborul, dar simți că ceva te ține, te trage înapoi. Și îți dai seama că multe încă nu știi, că mai ai ceva de învățat, că ai nevoie să te descătușezi, pentru a atinge înlături. Poate că nu te-ai gândit îndeajuns la lucruri importante sau poate că nu ai pus preț pe adevăratele valori, care contează cel mai mult? În paginile acestei cărți vei găsi lumina coborâtă peste nenumărate adevăruri și, în final, vei descoperi renașterea ta spirituală, prin schimbarea atitudinii față de tot ce te înconjoară, prin crearea de aripi ce te vor încuraja să schimbi tu lumea și nu invers".

Geta Lipovanciuc - omul (sau poetul!), care iubește lumina și adevărul. Cea care prin cuvântul rostit și scris, crează punte de legătură zbor și viață, între adevăr și dumhezeire. Cea care iubește lumina și caută mereu trupul sincerității. Dacă în jurul nostru sunt mulți semeni care caută aceleași valori și nu le găsesc, iată, Geta Lipovanciuc, ne arată că acestea pot fi ușor descoperite. Fără mare sau multă trudă. Prin metode extrem de simple - sensibilitate, iubire de aproape, adevăr, cuvânt sau chiar lumină. Voi continua să citez din poemul 7 (Șapte):

,,E și prea mult, și prea puțin,

E dur și e pacific,

E-al curcubeului destin,

Cu colorit mirific.

Păcate șapte sunt la zid,

Dar și virtuți sunt șapte

Și-n șapte părți e împărțit

Și cerul,-n neagră noapte.

Doar șapte trepte-n paradis,

Te-așteaptă, drag creștine,

Minuni tot șapte în abis,

Au fost în lumi străine.

Iar muzică de vrei să beai,

Cu șapte blânde note,

Măsori de șapte ori, de vreai

Să zbori printre mascote.

Și-n șapte zile s-a creat,

O lume, infinitul,

Iar cifra șapte te-a vegheat,

Să-ți pipăi asfințitul",

(p. 7), iată, poezie așezată chiar la pagina 7. Așa s-a vrut? Sau, așa a fost să fie? Dacă la această dilemă ne poate da un răspuns doar autoarea, un lucru este clar ... acest poem este complet și complex, pe cât de simplu. Poeta ne propune un excurs, de la Facere, (,,Și-n șapte zile s-a creat,/ O lume, infinitul!"), la Cele șapte minuni ale lumii - Piramida lui Keops (din Gizeh), Grădinile suspendate (din Semiramide), Templul Artemis (Zeița din Efes), Statuia lui Zeus (din Olympia), Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria și Mausoleul din Halicarnas.

În același poem 7. (Șapte), poeta, printr-un singur vers (,,Doar șapte trepte-n, paradis"), ne dezvăluie o impresionantă lecție de viață și de rugăciune ... nimic altceva decât, ,,cele șapte trepte ale rugăciunii", un adevărat curs/seminar științific cu și despre rugăciune, despre rostirea și puterea ei, o lecție despre spiritualitatea din toate veacurile. Iată cele șapte trepte ale rugăciunii: (1). rugăciunea limbii, a gurii sau glasului - prima sau cea mai de jos treaptă; (2). rugăciunea minții sau ,,rugăciunea cu un picior" sau ,,zbor cu o aripă"; (3). rugăciunea inimii sau a minții, mintea fiind ,,centrul ființei umane"; (4). rugăciunea văzătoare, cea care ,,face sufletul să-l vadă pe alt suflet ce merge la cer"; (5). rugăciunea de sine mișcătoare - o rugăciune de sine ,,pururea mișcătoare"; (6). rugăciunea în extaz sau în uimire și (7). rugăciunea contemplativă sau duhovnicească.

Nu cred să mai fi întâlnit în toată literatura citită vreun poem asemănător și atât de cuprinzător. Nu cred! Sau, în acest moment nu îmi aduc aminte de unul asemenea.

(REVIN)

******

Iubito, de 7 (ȘAPTE) ori de câte 7 (ȘAPTE)

am să te acopăr cu sărutări de rouă,

și-mpreună cu izvorul de mir

vom răsfoi ALBUMUL tinereții noastre,

Doar gândul va număra ANII de fericire,

pentru ca mai apoi curcubeul să prindă

apusul unui val neterminat ...

Să ne amintim de cupa cu vise

Și de covorul de vânt moale

AVEAM același timp și viitor pentru

îmbrățișarea răsăritului

La umbra copacului înflorit

S-a așezat un fluture

Doar greierul adormit AȘTEAPTĂ- UN CÂINE de pluș

Pentru a cerne împreună amintiri

Cu BANUL din poveste ...

Ecoul trimitea visele la culcare

Iar CARTEA viselor care se împlinesc mereu

Stă pe raftul unei biblioteci din

CASA CU MULȚI COPII.

Praful de stele împinge COMOARA

din labirintul inimilor cinstite

spre stâncile celor doi îndrăgostiți.

CÂND vor înflori visele

Boabele de fericire cern amintirile

Prin ochii lui Euterpe.

CE-AR FI dacă ar dispărea libertatea?

CINE A VĂZUT cuibul viselor?

A mai trecut un veac din viața macilor

Și trimite greierului solie de rouă.

DE CE clipa ce trece devine amintire?

Și alte întrebări pentru care merită

Să cauți un răspuns!

DARUL cel mai de preț este lumina,

DESCHIDE UȘA pentru a intra cuvântul ...

Și-mpreună cu FERICIREA mângâierea prinde rădăcini.

GRĂBEȘTE-TE să apuci trenul cu iluzii

dar IA AMINTE ... gara este în inima ta ...

Rugăciune! Speranțe!

Visare! Lumină!

ICOANA DIN TINE rostește o rugăciune ...

Te voi aduna în inima mea

Bob de speranță și voi aștepta să te faci

INVIZIBIL ... Așa vei ajunge să culegi

7 (ȘAPTE) flori albe de crin pentru a le dărui

celor 7 (ȘAPTE) dimineți de rouă.

Și ... s-a făcut ziuă!

(N.A. Ce apare cu majuscule, sunt titlurile poeziilor din volumul 7 (ȘAPTE)

********

Dacă avem cele 7 minuni, sigur avem și 7 păcate (mândria, invidia, desfrânarea, iubirea de arginți, lăcomia, lenea și mânia) și 7 virtuți (curățenia trupului sau castitatea, milostenia sau caritatea, hărnicia, răbdarea, modestia sau smerenia, bunătatea și cumpătarea).

Volumul Șapte, apărut la Editura Liric Graph, Făurei, 2021, 96 p., ISBN 978-606-8835-79-2, are un Cuvânt înainte, ce aparține autoarei, care afirmă: ,,Te-ai gândit vreodată cât de importantă este cifra șapte? Cifra șapte este simbolul perfecțiunii divine, al desăvârșirii lui Dumnezeu. El a creat Pământul în șase zile, iar în ziua a șaptea s-a odihnit. Încă de la creațiune, Dumnezeu ne-a introdus ideea de săptămână ca timp, care are șapte zile, ultima fiind ziua de odihnă".

Un volum interesant din toate punctele de vedere. Să nu uităm că fiecare poem are câte șapte strofe. Excepție, poezia Numele - 6 strofe! Te felicit bună prietenă. Un volum perfect. Cuprinzător. Susținut. Și foarte frumos elaborat.

VASILE BELE

Chiuzbaia, 11 noiembrie 2021