Salutări de la bătrânul...

Când apare Bolojan la televizor să ne spună cum se luptă el cu deficitul, pe banii noștri, îmi amintesc de Mojar, boul pe care îl aveam în gospodărie când eram mic, de vreo șase ani. De fapt aveam doi boi, dar la celălalt i-am uitat numele.

Boii la vremea aceea erau întotdeauna doi, unul nu te ajuta la nimic.

Cu Mojar m-am întâlnit la șase ani, cum v-am spus, în curtea casei unde credeam că eu sunt stăpân.

Și, din senin, fără niciun motiv, a început să mă alerge prin curte scăpând cu greu prin gardul de la gradină unde lipsea o scândură.

Acum îmi dau seama că, ajuns în gradină, aveam freza lui Nicușor Dan, fața lui Bolojan și vorbeam fără noimă, precum Alina Mungiu Pipipidi.

Pipipidi, pentru contemporani, este profesoară la o Universitate Sorosista din Germania, unde predă cursuri de teorie a nimicului pe care îl întoarce pe toate fețele până se alege praful de el.

Eu cred că sunt primul care am verificat zicala aceea care spune că legea e ca un gard. Boul se oprește în fata gardului și șmecherul, în cazul acesta, eu, trece peste, pe sub ori chiar prin gard cum bine am procedat.

Sunt mândru că am fost primul care am verificat această teorie despre gard și lege și sunt și singurul. Nimeni nu are curaj să mă conteste.

Pe Mojar îl simpatizau și ungurii din zona lor, când mergem pe acolo cu căruța cu in și își zicea: „uite mă niște țărani români care i-au dat unui bou nume unguresc”.

Boul, pentru cine nu știe, e taurul fără speranță, blând și bun de obicei, la care foarte rar îi mai sare țandără...

 Grigore G. Ciascai

 

Știți cum e cu antrenorul momentului...

Foarte rar scriu sau postez materiale legate de fotbal. Am fost și criticat pentru că nu mă implic mai mult. Fac asta pentru că la noi nu prea există fotbal. Mă refer pe plan național. În județ e dezastru total, așa că nu merită să redeschid rănile purulente...

Pe Vasile Miriuță îl cunosc de pe vremea când era o mogâldeață ce alerga după minge prin parcarea din fața complexului alimentar din Microraion Vest, Baia Sprie. Mai târziu am fost și adversari sau colegi de echipă în teren, la miuțele pe care le făceam cu orice ocazie acolo, sau pe platoul de lângă centrala termică.

Nu insist, poate cu alt prilej voi scrie mai mult. I-am urmărit cariera, ne-am mai și întâlnit, prilej de bucurie să văd că a rămas cu o apreciabilă doză de bun simț și de respect. Din cauza asta mai scriu, din când în când, despre Vasile.

După ce i-a scos fotbalul din capul lui Leo Grozav, colegul și prietenului său, Miriuță are vineri meci important cu Slobozia, în uvertura etapei.

Mi-a plăcut discursul dinaintea partidei. Pentru că din spusele sale a răzbătut doza de modestie, de acceptare a condiției de antrenor în fotbal, indiferent la ce nivel activezi.

„Știți cum e cu antrenorul momentului… Pierzi un meci, iar ești prost, iar ești urât, iar ești chel, ungur, iar ai fost director sportiv pe la Liga 3.

Când câștigi jocul ești cel mai bun, când pierzi ești cel mai slab. Ăsta e adevărul, așa e în fotbal. Poate de asta e și așa frumos, iar când câștigi trebuie să te bucuri. Ai câștigat meciul, ce frumos e Miriuță! Ce bun e! Când am pierdut, demisia!

Îmi doresc din suflet, credeți-mă, să reușesc să salvez Iașiul de la retrogradare. Poate îmi doresc cel mai mult din cariera mea, după CFR Cluj. La CFR mi-am dorit foarte mult să reușesc, dar acum îmi doresc enorm să salvez echipa. În primul rând pentru oraș, pentru băieți. Iașiul merită să aibă echipă în prima ligă.

Avem încă o finală, cu Slobozia, foarte dificilă. Trebuie să facem o partidă foarte bună și să plecăm neînvinși de acolo. Foarte grea partida, ca și celelalte, dar parcă asta e cea mai grea”, a spus Vasile Miriuță.

Succes!

Grigore G. Ciascai 

Să credem că se poate!

Am pierdut cu Belgia într-un meci din care poate că puteam scoate ceva mai mult. Nu-i o pierdere prea mare dacă vom ști să gestionăm cum se cuvine ultimul meci din Grupa E, cel cu Slovacia.

Până la urmă, haideți să fim serioși, puțini dintre noi ne-am imaginat că vom putea bate Belgia însângerată de slovaci și aflată în pericol să părăsească competiția încă din faza grupelor. Că am sperat, e altceva.

Pentru ieșirea din grupă echipele își fac calcule matematice. Cele puternice, care au programat un parcurs lung, de regulă joacă doar atât cât au nevoie pentru calificare, rulând mulți jucători, privind la posibilii adversari din optimi și, dacă au posibilitatea chiar îi „aleg” făcând un egal sau pierzând „surprinzător” ultima partidă. Istoria e plină de astfel de cazuri.

Situația din grupa noastră este o premieră în istoria CE, cele patru echipe au câte trei puncte înaintea ultimei etape, poziționarea la zi în clasament fiind făcută de golaveraj, acolo unde România și Belgia stau cel mai bine (+1) și Ucraina cel mai rău (-2).

În această situație inedită, fiecare echipă are șanse să ajungă în optimi, România și Belgia pornind cu un ușor avantaj datorită golaverajului.

Haideți să vedem ce se poate întâmpla miercuri, 26 iunie în cele două partide care se joacă la aceeași oră, 19, România-Slovacia la Frankfurt și Belgia - Ucraina la Stuttgart.

România se califică sigur în optimi dacă nu pierde cu Slovacia. În cel mai rău caz (egalitate) ar avea patru puncte, suficiente pentru a prinde măcar locul trei indiferent de ce se întâmpla la Belgia - Ucraina, pentru că are avantaj în fața Ucrainei în caz de egalitate de puncte.

Cu patru puncte și cu golaverajul pozitiv pe care îl are, +1, este imposibil ca România să nu fie una dintre cele patru ocupante de loc trei care se califică în optimi.

În cazul unui eșec cu Slovacia, România mai poate prinde optimile doar dacă Belgia o bate pe Ucraina și în celelalte grupe sunt cel puțin două formații clasate pe locurile trei care să aibă fie mai puțin de trei puncte, fie tot trei puncte, dar golaveraj mai slab decât al României. Sigur, contează în acest scenariu și la ce diferență ar fi eșecul contra Slovaciei.

Există și varianta în care toate echipele din grupă ar avea 4 puncte, în cazul în care nimeni nu câștigă. În această situație, România ar fi avantajată de golaveraj și ar termina peste slovaci și ucraineni, asigurându-și astfel calificarea alături de Belgia.

Așadar, după înfrângerea cu Belgia am rămas într-o poziție favorabilă pentru calificarea în optimile EURO 2024. Din cauza asta spuneam că înfrângerea nu trebuie transformată în tragedie. Avem toate atuurile să considerăm întâlnirea cu Slovacia drept cea mai importantă din istoria recentă a fotbalului românesc.

România nu trebuie să piardă acest joc și totul se va schimba pe viitor. Este un test crucial pe care echipa e obligată să-l treacă pentru a face un pas esențial spre drumul care ne poate duce acolo unde am fost cândva cu „generația de aur”.

Pentru că asta înseamnă de fapt o calificare în premieră în optimile de finală ale acestui campionat european.

Grigore G. CIASCAI